Cea mai importantă întrebare a vieții

                              Matei 19:16-26

          „Atunci s-a apropiat de Isus un om, și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?”

          El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.”

          „Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturie mincinoasă;

          să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”; și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

          Tânărul i-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?”

          „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.”

          Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentrucă avea multe avuții.

          Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor.

          Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”

          Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot, și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”

          Isus S-a uitat țintă la ei, și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”

          Refrenul unei cântări frumoase spune așa:

          /„Trece Isus pe-aici, trece Isus pe-aici,

          /Cheamă-L și cere-I îndurare,

          /Trece Isus pe aici!”

          A trecut Isus și prin Gadara și a scos legiunea de draci dintr-un om pe care-l schimonosise Satan și oamenii de acolo I-au spus, mânioși: „Treci mai departe”, „Pleacă de la noi”.

          Și Isus i-a ascultat. S-a urcat în corabie și a plecat de la ei. Isus nu trece peste voința ta, sau a mea.

          A trecut Isus și prin Betania, un sătuc din Palestina și acolo era o familie care L-a primit să stea la masă cu ei și i-au pregătit și o cameră unde să doarmă, ori de câte ori va dori să poposească în mijlocul lor. Este o cinste și o onoare să primești în casa ta pe Însuși Împăratul!

          Petru l-a primit în Capernaum și a făcut din casa lui un loc de întâlnire cu Isus a tuturor bolnavilor și oricine trecea pragul casei lui Petru și-L întâlnea pe Isus pleca acasă iertat, mântuit și vindecat.

          Isus a trecut prin Valea Plângerii în ziua învierii Sale, împreună cu doi ucenici triști, iar când au ajuns în Emaus, aceștia I-au zis: „Rămâi cu noi căci este spre seară.” Ucenicii aceștia, chiar dacă nu-L recunosc pe Isus, vor să-L găzduiască la ei.

          Trece astăzi Isus prin Adunare!

          Ce vei face suflete drag?

          Îl vei lăsa să treacă mai departe, sau Îl vei invita să se oprească lângă tine ca să-ți mângâie sufletul și să-ți vindece inima?

          Oamenii în general sunt foarte preocupați de viața lor de zi cu zi și nu mai au timp de părtășia cu Isus.

          Oamenii au timp de măturat, au timp de spălat, de călcat, de plimbare, de internet, dar nu mai au timp să stea de vorbă cu Isus.

          Și multe lucruri îi frământă: pe unii îi frământă poziția pe care o ocupă în societate și vor să ajungă tot mai sus, indiferent în ce condiții și ne-ținând seama de oamenii din jurul lor.

          Ei se cațără pur și simplu!

          Și nimeni nu se gândește la faptul că, oricine se ridică singur, călcând peste cei din jurul său, într-o zi cade și nu se mai ridică, și am văzut că pe cine ridică Domnul, acela merge tot mai sus și rămâne în picioare în orice vreme, pentru că Domnul nu-Și lasă niciodată lucrătorul singur.

          Pe alții îi preocupă dreptatea și se luptă pentru ea, pe alții îi preocupă strâmbătatea și se luptă și ei pentru ea.

          Eclesiastul scrie că, unii adună pietre, alții aruncă cu ele.

          Unii sfâșie, alții cos și repară.

          Unii sunt tăcuți și nu spun multe vorbe, pe alții nu-i poți opri din vorbire.

          Unii seamănă, alții udă, dar Cel ce face să crească, este Dumnezeu.

          Mulți credincioși sunt preocupați de sănătatea trupească, de bunăstarea familiei, de pacea din jurul lor și fiecare dintre noi, fie sărac fie bogat, fie tânăr fie bătrân ne preocupăm de ziua de mâine.

          Și eu nu spun că sunt rele toate preocupările și toate lucrurile pe care ni le dorim; unele ne sunt de folos și sunt vitale.

          De unele depinde chiar viața noastră.

          Dar Mântuitorul, Isus Cristos, Domnul ne spune să nu ne frământăm și să nu ne îngrijorăm de ziua de mâine.

           „Ajunge zilei, necazul ei... ”

          Câteva pagini în urmă, în capitolul 6:25 „De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”

          Singurul remediu și singurul tratament împotriva tuturor îngrijorărilor, și împotriva tuturor preocupărilor vieții pământești, este încrederea în Dumnezeu.

          „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine... ”  Zice Domnul în Ioan 14.

          Și oricine se încrede în Domnul, nu va fi dat de rușine nici odată și nu va duce lipsă de niciun bine.

          Psalmul 34:10 „Puii de leu duc lipsă, și le e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.”

          Patruzeci de ani, zi de zi, Domnul Dumnezeu  S-a îngrijit de un popor numeros în pustie ca să nu ducă lipsă de pâine și de apă.

          Timp de patruzeci de ani, cu mic, cu mare, chiar și mielușeii din turmă, s-au culcat cu burtica plină, pentru că Dumnezeu din cer le-a purtat de grijă.

          Oare, S-a schimbat Dumnezeu?

          Papa Francisc îi învață pe enoriașii lui și pe cei ce au timp să-L asculte, că Dumnezeu se schimbă și se modernizează, după cum lumea se schimbă și se modernizează.

          Eu pot să spun că este adevărat, dacă Papa așa spune că dumnezeul lui se schimbă.

          Însă în același timp strig în gura mare că Dumnezeul meu și al tău suflet drag, nu se schimbă în veac și în veci de veci.

          El rămâne același Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat.

 Nu se va îngriji El și de noi? Atunci pentru ce să ne mai îngrijorăm de ziua de mâine?

          Dumnezeu din cer se uită peste fiii oamenilor și le poartă de grijă, înoindu-Și promisiunile față de ei în fiecare dimineață.

          El pregătește binecuvântările și proviziile trupului și a sufletului nostru punându-le în „desaga” inimii noastre în fiecare dimineață.

          Depinde de fiecare dintre noi dacă primim și dacă, „mâncăm” din ceea ce ne-a oferit Domnul, sau nu.

          Singura preocupare importantă în mersul nostru pe calea credinței, trebuie să fie pocăința și să ne rugăm ca și David în Psalmul 139:23-24 „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!

          Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei.”

          David s-a cercetat, și-a văzut starea, și-a recunoscut dependența de Dumnezeu, dar zice David, Doamne, mai cercetează-mă și Tu. Vezi dacă nu am

fost prea îngăduitor cu mine.

          Știți că de multe ori suntem prea îngăduitori cu firea aceasta pe care nu o putem stăpâni și ne evaluăm cu milă, cu îngăduință și ne întrebăm de ce ni se întâmplă atâtea lucruri nedorite?

          Încă din vechime, oamenii și-au pus tot felul de întrebări.

          Însuși Dumnezeu a întrebat pe Adam în Grădina Edenului, în Geneza 3:4 „Unde ești Adame?”

          Și întrebarea aceasta i-a adresat-o nu pentru că Domnul nu știa unde este Adam împreună cu Eva, ci pentru că omul trebuia să-și vină în fire și să recunoască starea de păcat în care a ajuns și trebuia să-și dea seama de îndepărtarea lui față de Dumnezeu.

          Domnul, Dumnezeu ne cheamă pe nume și ne pune întrebarea aceasta, fiecăruia dintre noi: „Unde ești... . ? Cu trupul ești aici, dar cu sufletul, dar cu mintea unde ești?

          Prin răspunsul pe care omul îl dă Domnului, poate să se apropie sau să se îndepărteze.

          Depinde de starea fiecăruia, de felul cum se cercetează, depinde standardul după care se evaluează: standardul firesc, sau cel duhovnicesc.

          „Cum își va ținea tânărul curată cărarea?”

          Față de vremea în care Eclesiastul pune întrebarea aceasta, tentațiile și atracțiile spre păcat sunt tot atât de diferite, cum este cerul față de pământ.

          Astăzi găsim internet cu tot felul de nenorociri și spurcăciuni, filme, distracții satanice lucruri care în vremea lui Solomon nu erau.

          Dar Domnul Dumnezeu dă o soluție clară și sigură pentru ca tinerii de pretutindeni și nu numai ei, ci toți credincioșii să-și păstreze curat sufletul și cugetul în mijlocul unei lumi nebune.

          Cum?

          „Îndreptându-se după Cuvântul Domnului.”

          Lucrul acesta înseamnă ca omul să-și petreacă viața, în „Biblioteca lui Dumnezeu” și nu în internet, sau în locuri în care Domnul nu-Și găsește plăcerea.

O altă întrebare adresată oamenilor maturi, cu

discernământ, botezați în apă într-un legământ făcut în Numele Sfintei Treimi este aceasta:

          „Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt?”

          Aici lucrurile sunt diferite, pentru că dacă cineva nu cunoaște lucrul acesta minor sau dacă cineva nu înțelege că trupul acesta de carne devine locuința Duhului Sfânt la nașterea din nou, atunci este ignorant și nu-i pasă de poruncile lui Dumnezeu și lucrul acesta este deosebit de grav.

          Iar dacă îl cunoaște și nu îl împlinește și nu-și ține în frâu pornirile firii, atunci este la fel de grav și chiar mai distrugător.

          Uneori uităm că noi nu suntem ai noștri și că suntem copii de Dumnezeu și că suntem proprietatea  Marelui Stăpân!

          Uităm că trebuie să fim lumină și sare în mijlocul lumii în care ne-a așezat Dumnezeu și ne comportăm de multe ori ca niște fii ai întunericului, mâniindu-ne, urându-ne unii pe alții vorbindu-ne de rău și ponegrindu-ne unii pe alții în auzul lumii, pe internet.

          Așa ceva nu este admis în Împărăția lui Dumnezeu.

          Uităm sau nu vrem să conștientizăm că vom da socoteală de fiecare cuvânt pe care-l rostim; că vom da socoteală de fiecare pas pe care îl facem în viață și de toată umblarea noastră pe Cale!

          Pentru că într-o zi vom sta față în față cu Marele Judecător și examenul pe care îl vom susține în fața Lui va fi spre răsplătire, sau spre osândă, depinde de felul cum am înțeles și cum am trăit pe pământ.

          „Ce fel de oameni ar trebui să fiți voi în așteptarea Zilei celei mari, a întâlnirii cu Mirele?”

          2 Petru 3:11-12.

          Poporul Domnului trebuie să fie fără fățărnicie, fără răutate, fără invidie, fără prefăcătorie, ci dimpotrivă, în poporul Domnului trebuie să fie oameni cu o purtare aleasă, sfântă, evlavioasă, făcători de bine și de pace.

          „Spunea cineva că, dacă un om rău te ceartă, sau te batjocorește, să nu-i răspunzi ca să nu fiți doi oameni răi.”

          „Ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”

          Firesc, adevărat este faptul că nimeni nu poate cuceri și nimeni nu poate câștiga lumea întreagă.

          Chiar dacă au fost războinici care au luptat ca să cucerească continente întregi (și avem în istorie oameni care au încercat să cucerească lumea), dar la un moment dat toți au fost biruiți într-un fel sau altul.

          Și totuși, Cuvântul Domnului ne spune simplu: chiar dacă ar câștiga cineva lumea, cu tot ce cuprinde ea și dacă ar avea toate bogățiile ei, dacă nu se lasă biruit de Isus Cristos prin jertfa Sa de la Calvar, nu este nimic.

          Poți să fii oricât de sus, poți să ocupi orice poziție în Adunare, sau în „înălțimile” societății, dacă nu te-a cucerit dragostea lui Isus, nu ești nimic.

          Cât de mulți oameni nu regretă amar faptul că s-au jucat cu viața și cu sufletul lor, ca și Bogatul care își chinuia grozav sufletul în locuința morților.

          Și-ar fi dorit tare mult ca cei cinci frați ai lui să nu facă greșeala pe care a făcut-o el.

          Și Avraam vine și-spune: Au acolo Cuvântul lui Dumnezeu „Legea și Proorocii”, Biblioteca sfântă.

          Să asculte, să citească, să împlinească și vor intra în viața veșnică.

          Zacheu s-a căit de tot câștigul acumulat prin silnicie și a fost gata să dea de patru ori înapoi, atunci când Isus a intrat în casa și în inima sa, pentru că atunci când îl primești pe Isus în casa ta, în familia ta, El îți schimbă inima și viața.

          Ștefan, martirul a fost gata să-și dea viața pentru ca să nu-și piardă sufletul.

          Alții, atât de mulți oameni s-au jertfit, dându-și viața pentru Cristos.

          Astăzi avem privilegiul să ne trăim viața cu Cristos, pentru a intra în viața veșnică și nu mai trebuie să murim pentru acest lucru.

          „Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?”

          „Cine va putea sta în picioare, în ziua aceea?”

          „De ce aveți gânduri rele în inima voastră?”

          „Ce aș mai fi putut face viei Mele?”

          „Poate ieși ceva bun din Nazaret?”

          „Pentru ce ispitiți pe Domnul?”

          Fiecare credincios trebuie să asculte aceste întrebări și să răspundă Domnului Isus, Mântuitorul.

          Însă, ca un semnal de alarmă, pasajul Biblic al textului de bază, ne descoperă adevărata întrebare a vieții care trebuie să ne preocupe și la care trebuie să găsim răspuns urgent.

          „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” Sau, cum aș putea să intru în grațiile lui Dumnezeu și să mă pot bucura de prezența Sa în viața mea pe pământ dar și în veșnicie.

          Ca și tânărului bogat, multora dintre noi ni se pare că facem destul pentru a moșteni viața veșnică.

          Ni se pare că dacă mergem la Adunare, dacă facem două rugăciuni telegrafice și ascultăm cinci cântări ne este de îndeajuns.

          Cu o facere de bine, sau o pomană așa cum face lumea și cu o slujbă pe săptămână, la care ai participat mai mult cu trupul decât cu duhul, nu vei putea intra în viața veșnică și Raiul nu-l vei vedea.

          Trebuie să facem mult mai mult pentru Domnul și trebuie să-L urmăm pe El necondiționat.

          Uităm foarte ușor că iubirea de sine, sau iubirea de bani este urâciune înaintea Domnului.

          Și nu ne cere Domnul să ne lepădăm de lucrurile pe care le avem: de case, mașini, sau de celelalte lucruri pe care le avem prin bunăvoința Sa, ci ne cere să ne debarasăm de idolatrie, de minciună, de răutate, de ură și să iubim așa cum ne-a iubit Cristos pe noi.

          Și idol înseamnă orice lucru sau ființă în care ne-am putea pune nădejdea, ignorându-L pe Dumnezeu.

          „Nu-ți lega inima de pământ, mai bine caută-L pe Domnul, alipește-te de El, urmează-L cu pocăință și smerenie, căci toate aici sunt goană după vânt.

          Aurul, argintul, banii, casele, mașinile toate vor pieri. Cel ce rămâne veșnic este Dumnezeu care te vrea și pe tine cu El în veșnicie.

          Curând, foarte curând sosește Domnul.”

          Și cel mai important lucru este să te întâlnești cu El și să-L urmezi în slăvile senine unde îți vei petrece viața în veșnicie, dacă aici vei răspunde corect la întrebările lui Dumnezeu și dacă vei duce o viață de credință și pocăință.

          Domnul, Dumnezeu să ne binecuvânteze!