Sărbătorile date poporului Israel și semnificația lor spirituală pentru Biserică – Sabatul, Paștele, Azimile, Primele Roade (Levetic 23:1-11)
Autor: Simion Ioanas  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de cioanas in 30/09/2022
    12345678910 0/10 X

Sărbătorile date poporului Israel și semnificația lor spirituală pentru Biserică – Sabatul, Paștele, Azimile, Primele Roade (Levetic 23:1-11)
Leviticul 23:1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Iată sărbătorile Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele: 3. Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare sfântă. Să nu faceţi nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre. 4. Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte. 5. În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, va fi Paştile Domnului. 6. Şi în a cincisprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azime. 7. În ziua întâi, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. 8. Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă.” 9. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 10. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru. 11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat.


Sărbătorile date poporului Israel aveau ca scop să păstreze vie în mintea poporului că sunt un popor sfânt pentru Dumnezeu, însă aceste sărbători erau și profetice, în natura lor, constituind o umbră a planului de răscumpărare a lui Dumnezeu.
Coloseni 2:14. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. 15. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. 16. Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, 17. care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.

Galateni 3:24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

Să privim împreună la câteva sărbători stabilite de Dumnezeu în poporul lui Dumnezeu, în Vechiul Legământ și semnificația lor spirituală pentru Biserică:

1. Sabatul (Hebrew: שָׁבַת, Shabbat) era sărbătoarea săptămânală și semnifică iertarea omului păcătos și odihna veșnică dată omului în Hristos Isus

Cuvântul vine de la evreiescul שָׁבַת, Shabbat care înseamnă a întrerupe munca, odihnă sau Șavet (שַׁבָּת‎), care înseamnă să șezi sau să stai.

– Ca o cerință dată omului o întâlnim prima dată la poporul Israel pentru faptul că Dumnezeu îi izbăvise pe israeliți din Egipt și îi sfințise ca popor al Său. Exod 16:23. Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!” 24. Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi. 25. Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. 26. Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.”

– Mai întâlnim cerința aceasta în cele zece porunci date lui Moise pentru popor (Exod 20:8-11) și precizată ca o cerință pentru poporul Israel, încălcarea sabatului aducea pedeapsa cu moartea. (Exod 31:14)
– Sabatul îl mai întâlnim la creație, atunci când Dumnezeu S-a odihnit de toate lucrările Lui în ziua a șaptea
Gen 2:1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. 2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

Înțelegerea spirituală a sabatului ne este dată de Dumnezeu în Evrei 4:1-11
Evrei 4:1. Să luăm, dar, bine seama, că atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2. Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. 3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” 5. Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!” 6. Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 7. El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” 8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9. Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11. Să ne grăbim, dar, să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

– Sărbătoarea sabatului era o prefigurare a salvării omului din păcat și a mântuirii în Hristos Domnul în fiecare zi și pentru veșnicie
Matei 11:28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Pentru creștin sabatul înseamnă un îndrumător spre Hristos, Cel  care ne dă odihna veșnică:
– a pregătit acest lucru din veșnicii și odihna este veșnică ( la creație Domnul S-a odihnit de toate lucrările Lui, El nu obosește, iar în acea zi nu se mai precizează o seară și-o dimineață)
– ne-a mântuit prin Jertfa Lui din robia păcatului, iar Domnul reia această idee prin porunca de odihnă dată poporului evreu prin cerința ținerii sabatului  după ieșirea din Egipt
– În Hristos Domnul avem Hrana cerească de fiecare zi, pâinea vieții
Ioan 6:47. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. 48. Eu sunt Pâinea vieţii. 49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. 50. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

2. Paștele era sărbătoarea anuală și semnifică pe Hristos – Paștele nostru, prefigurează Cina Domnului și Harul arătat prin răscumpărarea lui Dumnezeu prin moartea lui Hristos Isus, Mielul lui Dumnezeu
Exod 12:1. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2. „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. 6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara. 7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azime şi cu verdeţuri amare. 9. Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele. 10. Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc. 11. Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile Domnului.

– Hristos Paștele celor credincioși
1 Cor 5:7. Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. 8. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
 – prefigurează Cina Domnului și răscumpărarea lui Dumnezeu prin moartea lui Hristos Isus, Mielul lui Dumnezeu
Ioan 1:29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
1 Petru 1:17. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; 18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, 19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.
Matei 26:26. Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” 27. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; 28. căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. 29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
– semnifică Harul arătat în Hristos care a luat pedeapsa în locul nostru
Exod 12:26. Şi când vă vor întreba copiii voştri: „Ce înseamnă obiceiul acesta?”, 27. să răspundeţi: „Este jertfa de Paşti în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, şi ne-a scăpat casele noastre.” Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.

3. Sărbătoarea azimilor sau a pâinii nedospite – Ḥag haMețot – semnifica pe Domnul Isus ca Pâinea vie coborâtă din Cer, chipul adevăratei biserici care este Trupul Domnului
Sărbătoarea azimilor avea ca scop comemorarea timpului dificil al fugii în grabă a israeliților, când ai ieșit din robia Egiptului. Absența dospelii semnifică consacrarea totală înaintea lui Dumnezeu. Exod 12:34. Poporul şi-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine şi le-au pus pe umeri. 35. Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur şi haine. 36. Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi astfel au jefuit pe egipteni. 37. Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38. O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi. 39. Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniţi de egipteni, fără să mai poată zăbovi şi fără să-şi ia merinde cu ei
– semnifica pe Domnul Isus ca Pâinea vie coborâtă din Cer
Ioan 6:35. Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
– semnifică chipul adevăratei biserici care este Trupul Domnului și sfântă, fără dospeală
1 Cor 5:7. Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. 8. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
 
4. Sărbătoarea primelor roade – בכורים Bikkurim – îl prefigurează pe Domnul Isus ca primul rod al învierii, apărut în ziua întâi a săptămânii de după Paștele evreiesc
Sărbătorită în ziua întâi a săptămânii, cea de după primul Sabat, după Paște, în timpul sărbătorii azimilor. Scopul sărbătorii era să dedice Domnului primele roade ale secerișului, consta într-un snop legănat de preot înaintea Domnului.
– prefigurează pe Domnul Isus ca primul rod al învierii
1 Cor 15:20. Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. 21. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. 22. Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; 23. dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.


Cât de minunat este că pentru noi Biserica, Dumnezeu a împlinit toate aceste adevăruri spirituale în Hristos Domnul:
În El avem odihna veșnică, am fost despovărați de robia păcatului și prin credința în Jertfa Domnului am avut parte de iertare și eliberare.
El  este Paștele nostru, Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru noi, Harul lui Dumnezeu arătat nouă prin care am fost răscumpărați luând pedeapsa în locul nostru
El este Pâinea vie coborâtă din Cer, Cuvântul întrupat ca Hrană a sufletului, El se oglindește și trăiește în noi Biserica, să fim fără dospeală, trăind ca niște sfinți pentru Împărăția Lui
El este cel dintâi rod al Învierii și nădejdea noastră că vom învia și noi și vom trăi veșnic în prezența Lui.

2 Cor 3:14. Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16. Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. 17. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Simion Ioanăș

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 468
  • Export PDF: 1
Opțiuni