Alegeți astăzi

                        Iosua 24:19-22

Poporul Domnului!

Duhul Sfânt strigă astăzi cu putere că nu mai este vreme de pierdut și nu mai este vreme de stat în cumpănă, sau la încrucișări de drumuri; nu mai este vremea de privit în stânga sau în dreapta, ci este timpul să ridicăm privirile în sus spre Dumnezeul cerului, pentru că numai de la El ne poate veni izbăvirea.

Este de asemenea vremea cercetării depline a Scripturilor, a cercetării complete și complexe, pentru că în ele găsim cuvintele dătătoare de viață.

„Iosua a zis poporului: „Voi nu veți putea să slujiți Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele.

Când veți părăsi pe Domnul, și veți sluji unor dumnezei străini, El se va întoarce și vă va face rău, și vă va nimici, după ce v-a făcut bine.”

Poporul a zis lui Iosua: „Nu! Căci vom sluji Domnului”.

Iosua a zis poporului: „Voi sunteți martori împotriva voastră înșivă că ați ales pe Domnul, ca să-I slujiți.”

Ei au răspuns: „Suntem martori!”

Scoateți dar dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, și întoarceți-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel”.

Îi dăm slavă încă o dată lui Dumnezeu, pentru că prin harul Său suntem din nou „acasă”.

Duhul Domnului ne-a adunat din toată cetatea aceasta în Casa Tatălui ceresc, unde am găsit prin harul Său, ușile deschise, am găsit căldură la propriu și la figurat și unde am găsit ceea ce ne dorim mai mult și anume, Lumina de sus și unde putem împreună să ne apropiem de tronul de milă și de îndurare ca să căpătăm har, după har.

Aici este locul unde dorințele noastre, năzuințele noastre capătă viață; aici este locul sfânt unde viața noastră de credință capătă contur, pentru că aici este „Laboratorul”, sau „Salonul de înfrumusețare”, în care Domnul Isus Cristos, Ziditorul Bisericii, lucrează cu plăcere, cu dragoste și cu mare putere ca să-Și împodobească mireasa pentru nuntă.

El, Mirele sfânt, cu mâna perforată, de piroanele romane, ne modelează pe fiecare dintre noi, ca să ne dea un chip ceresc.

Știu că prin mesajul acestei predici nu pot să fac nici o schimbare și sunt conștient de lucrul acesta, dar este prezent în Adunare Unul, care poate totul în toți.

El este Singurul care ne poate schimba pe toți și poate să ne pună pe toți într-o stare după voia Sa, modelându-ne după chipul sfințeniei Sale.

Avem și astăzi deschisă Evanghelia care schimbă inima, Evanghelia care schimbă viața ta și viața mea.

Dar pentru aceasta, noi toți trebuie să fim cu inimile deschise, cu mintea eliberată, descărcată de orice gând străin, de orice prejudecată și cu ochii ațintiți spre Isus care este Domnul și care și-a așezat tronul de slavă în mijlocul Adunării, ca să-Și facă lucrarea.

Poate să mărturisească cineva că Domnul i-a ascultat rugăciunile și i-a răspuns mai devreme sau mai târziu cu da și amin?

Poate să mărturisească cineva că a strigat din mijlocul necazului, a suferinței, sau a disperării și Domnul l-a ascultat?

Și poate să mărturisească cineva că Domnul și-a împlinit făgăduințele față de el?

Cu toții avem un singur răspuns: Da, am strigat către Dumnezeu și El ne-a ascultat prin fapte!

În Cartea profetului Ieremia 1:11b, găsim cuvintele acestea scrise: „... ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un Vegheator”.

Și Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.”

Dumnezeu din cer veghează, cu adevărat ca să-Și împlinească făgăduințele față de fiii oamenilor, dar așa după cum Domnul Dumnezeu a fost drept și după cum El și-a împlinit făgăduințele față de fiecare dintre noi, tot la fel, El ne cere poruncitor să-I fim credincioși și să alegem în fiecare zi pe Fiul și să dorim însoțirea Lui la fiecare pas pe care-l facem.

Tot la fel cum Domnul Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunile și chiar suspinele, tot așa trebuie să asculți și tu suflete drag și să împlinești toate poruncile lui Dumnezeu.

Mesajul central al acestei predici, inspirat din Cuvântul Domnului, este acesta: „Alegeți astăzi, cui vreți să-i slujiți.”

Alegeți să slujiți, sau Dumnezeului celui viu și adevărat, sau altor dumnezei.

Poate va zice un credincios: Cum poți să slujești altor dumnezei când ai pe Domnul ca Mântuitor?

Foarte simplu!

Umbli toată ziua cu bârfe, cu vorbiri de rău despre unul sau despre altul; ai ură în suflet și dispreț pentru fratele tău, umbli cu vorbe de dezbinare și pe toate acestea și multe altele le împrăștii ca pe niște „viruși” în jurul tău.

Nici nu-ți dai seama cât de departe ești de Dumnezeul cel viu și în felul acesta slujești dumnezeului veacului acestuia.

De aceea, strigarea Duhului este: Alege astăzi cui vrei să-i slujești!

Pentru că s-ar putea să faci într-o clipă de mândrie, sau într-o clipă de nebunie o alegere pe care să o regreți toată viața ta.

S-au s-ar putea să alegi o „clipă” de plăcere și să regreți apoi toată veșnicia.

Mulți pocăiți aleg să trăiască o pocăință diluată, sau o pocăință superficială, care să nu-i coste nimic, să nu le diminueze cu nimic plăcerile firii și să nu le schimbe pornirile păcătoase, pe care le aveau pe când erau în lume.

Am văzut că ne place să aducem în adunare și să ținem oarecum la loc de cinste, simboluri ale dumnezeilor lumii.

Sărbătorirea zilei de 8 Martie, o sărbătoare pur lumească, o asimilăm ca fiind ziua surorilor în adunare.

Îmbrăcămintea neagră, ca uniformă, la sărbătoarea învierii lui Isus, ca la parastas, sau ca la înmormântare, sau îmbrăcămintea roșie tot ca uniformă, la sărbătoarea nașterii Domnului Isus. Îmbrăcați ca moș crăciun.

Toate acestea și multe altele, sunt simboluri ale lumii și noi le aducem la altarul lui Dumnezeu, ca ofrande.

Oare pe cine vrem noi să bucurăm?

Vrem să bucurăm carnea aceasta setoasă de plăcerile păcatului sau vrem să bucurăm pe Domnul care și-a dat viața pentru noi?

Unii aleg să meargă și cu lumea și cu Dumnezeu, lucru imposibil de împlinit din punctul de vedere al Domnului și cine crede că îl păcălește pe Dumnezeu, o face spre paguba sa.

„Scoateți, dar dumnezeii străini din mijlocul vostru și întoarceți-vă inimile spre Domnul.” Versetul 23.

Pentru că nu poți să slujești la doi stăpâni. Nu poți să slujești și „lui Dumnezeu și lui Mamona”.

Poporul lui Dumnezeu, proaspăt eliberat din robie, a crezut că poate să slujească și Dumnezeului viu și dumnezeilor străini, sau dumnezeilor morți, pe care i-au găsit la popoarele Cananite.

            Iosua inspirat de Duhul Domnului și având experiența celor patruzeci de ani de pelerinaj prin pustie, ştia că idolatria era „la ea acasă” în mijlocul poporului și era practicată în mod frecvent, trăită în mod secret de către majoritatea familiilor evreiești.

Dar secretul acesta nu poate fi ascuns de fața lui Dumnezeu care cunoaște nu numai faptele, ci chiar și gândurile oamenilor.

„Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.” Psalmul 139:4.

Numai cu un timp scurt în urmă, poporul şi-a exprimat, cel puțin în aparenţă, sau la nivel declarativ, marele zel împotriva oricărei înfăţişări al acestor practici păgâne. (Iosua 22), dar în fapt lucrau fărădelege.

Poporul știa că slujirea unui alt dumnezeu și alegerea unei alte căi decât cea pe care merge Isus, este urâciune înaintea lui Dumnezeu și totuși nu s-a întors de la calea sa rea.

Tot așa cum noi nu vrem să ne debarasăm de practicile și de religiozitatea lumii, crezând că în felul acesta o vom câștiga.

Dar, dacă vrem să câștigăm lumea pentru Domnul, atunci trebuie obligatoriu, să lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze după cum voiește El.

Dacă privim și noi ca și Iosua, la toate lucrurile care se petrec în jurul nostru, vom descoperi că astăzi, mulţi care fac mare caz de creştinism (unii se dau mari și tari în pocăință) și care fac reguli în adunări, întocmai ca şi israeliţii, îngrijesc cu drag câte un idol secret în inimile lor.

Dar nu trebuie să se înșele nimeni de faptul că în cele din urmă un astfel de „idol”, (fie un candidat la președinție, fie un pastor, fie un mare predicator, fie un lucru oarecare de pe pământ: bârfă, vorbire de rău), dacă nu este îndepărtat, dacă nu este scos din inimă de urgență, va anula întreaga viaţă de pocăință şi se va dovedi la urmă că nu este altceva decât un idol nimicitor de suflete.

„Alegeţi astăzi cui vreți să-i slujiți”.

Porunca de a sluji Domnului nu exclude alegerea. Dar un om care vrea să ajungă în cer, nu face orice fel de alegere, ci numai alegerea de a sluji cu credincioșie lui Dumnezeu, zi de zi, ceas de ceas și nu numai duminica sau la sărbători, ci în fiecare zi, Isus va fi pe primul loc în viața lui.

În Cartea lui Moise, Deuteronom 8:19-20 Domnul Dumnezeu rostește o hotărâre de judecată: „Dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău, și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât astăzi

că veți pieri. Veți pieri ca și neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentru că nu veți asculta glasul Domnului Dumnezeului vostru.”

Fiecare trebuie, înainte de a sluji într-un fel sau altul în Biserică, să aleagă să iasă de urgență de pe calea cea largă a lumii și să intre de grabă pe calea cea îngustă pe care merge Însuși Mântuitorul.

Pentru că orice om care dorește să petreacă veșnicia cu Domnul, trebuie să aleagă, nu din patru în patru ani, ci în fiecare zi trebuie să-L aleagă pe Isus și să-L slujească cu credincioșie.

Și orice alegere și orice slujire care nu este făcută de bună voie este fără folos.

La ce-ți folosește să faci lucruri din obligație, sau din pismă, sau din invidie, sau cu răutate?

Nu-ți folosește la nimic!

Dumnezeu pune înaintea oamenilor viaţa şi moartea şi îi îndeamnă să aleagă viaţa, dar mulți credincioși aleg bunăstarea și protecția promisă de către oameni.

Cu toate că toate promisiunile oamenilor sunt praf și cenușă, adică, de multe ori sunt doar „dulci amăgiri”. Totuși omul nu ia seama și se avântă de multe ori conștient, spre pierzare în felul acesta!

În Cartea lui Ieremia 6:16-17 Cuvintele Împăratului sunt acestea: „Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”

„Am pus niște străjeri peste voi: Fiți cu luare aminte la sunetul trâmbiței!” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!”

Se tot vorbește de viața credincioșilor și de trăirea credinței lor în Biserică și în viața de zi cu zi.

Dar oare nu trebuie să urmăm și noi calea pe care au pornit și pe care au umblat înaintașii noștri încă de la început?

Nu trebuie să trăim aceeași credință și pocăință care a fost dată o dată pentru totdeauna sfinților?

Mai este vremea de stat la încrucișări de drumuri? Cu nici un chip! Biserica Domnului trebuie să aleagă calea adevărului și să umble în sfințenie.

 „Eu și casa mea”. Așa declara Iosua înaintea poporului.

Acei care sunt capi de familie și mai ales cei ce sunt conducători în lucrarea lui Dumnezeu, trebuie să aibă o grijă deosebită de cei care sunt sub supravegherea lor şi mai ales acei din propriul lor cămin (1 Timotei 3:4,5), astfel ca toți să urmeze pe calea neprihănirii.

„Să-și chivernisească bine casa, și să-și țină copiii în ascultare cu toată cuviința. Căci dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?”

Iosua s-a hotărât ca el şi casa lui să slujească Domnului indiferent ce făceau alţii și indiferent de trăirea lor. El avea ca exemplu de slujire, poruncile lui Dumnezeu date poporului prin robul lui Dumnezeu, Moise.

Iosua nu s-a lăsat amăgit de oameni și i-a luat ca exemplu de credință și slujire, nu l-a luat exemplu nici pe Pavel, nici pe Bonche, nici vreun alt nume mare din lume, ci a luat ca exemplu, Legea lui Dumnezeu, Cuvântul sfânt.

Cei care Îl au pe Domnul Isus ca exemplu de viață, nu coboară niciodată ci urcă mereu spre înălțimi, țelul suprem al oricărui credincios.

Uneori alegerea de a sluji lui Dumnezeu trebuie să fie luată pe cont propriu.

„Dar să nu te iei după mulţime ca să faci rău” (Exod 23:2).

Toți acei care s-au angajat pe calea care urcă spre cer trebuie să fie gata, în ciuda oricărei opoziţii, în ciuda oricărei împotriviri să urmeze Calea lui Isus și niciodată nu trebuie să se ia după ceea ce fac cei mai mulţi.

Se poate ca mulțimea să te ducă la dezastru de multe ori.

            Avem multe exemple în Scriptură și în viața de zi cu zi, când oamenii au ales greșit și alegerea lor i-a costat foarte mult.

Dacă ne uităm în Cartea Genezei capitolul 13 vedem alegerea lui Lot și alegerea lui Avraam, nepot și unchi.

Lot și-a ales cetățile din câmpia mănoasă, cu multă hrană pentru turmele sale. Avraam a ales muntele sec și sterp, pentru că a vrut să rămână cu Dumnezeu pe înălțimi. Iar când a venit Îngerul Domnului la Avraam, el a avut un vițel gras pe care l-a pregătit pentru îngeri, a avut unt și lapte, și pâine din belșug.

Pentru că atunci când alegi să rămâi cu Dumnezeu, binecuvântarea nu se depărtează de tine și de cortul tău.

Când îngerii s-au dus la Lot în cetate, el le-a pregătit doar azimi cu care i-a tratat, pentru că alegerea lui s-a dovedit a fi una greșită. Dovadă că avuțiile lumii nu te ajută prea mult când este vorba de întâlnirea cu Domnul.

Ce învățăm din alegerile celor doi, este că, nu contează ce alegi, ci contează pe cine alegi.

Poți să alegi lumea cu bogățiile ei, sau poți să alegi pe Domnul cu binecuvântările Sale. Și între aceste alegeri este o diferență ca de la cer la pământ.

Cine alege lumea, într-o zi va pieri împreună cu ea, dar cine alege pe Domnul, va trăi împreună cu El în fericire veșnică.

Iosua s-a dovedit foarte credincios faţă de Dumnezeu toată viaţa Sa, tocmai de aceea Domnul Dumnezeu l-a ales ca să ducă poporul în țara făgăduită.

El și casa lui au hotărât să rămână credincioși până la finalul alergării pe pământ, indiferent de ce urma să se întâmple în viața sa.

Ultima lui strigare către popor a fost să urmeze pilda sa de consacrare, iar demnitatea şi simplitatea vieţii lui a adăugat putere și greutate cuvintelor lui.

De aceea, poporul, într-un glas, a rostit cuvintele acestea: „Nu! Căci vom sluji Domnului.”

            Pe de altă parte, declaraţia, „voi nu veţi putea sluji Domnului”, poate să facă referire la neputinţa morală a omului de a da ascultare poruncilor divine.

Iosua le-a spus așa: „voi nu puteţi sluji lui Dumnezeu alături de alţi dumnezei”. Pentru că Dumnezeu nu va îngădui niciodată lucrul acesta.

El a mai afirmat și cuvintele acestea: „voi nu puteţi sluji de loc lui Dumnezeu prin propria voastră putere”.

Nici unul dintre noi nu se poate face mai bun prin puterile sale; și nici unul dintre noi nu se poate sfinți singur.

În rugăciunea Sa, din Ioan șaptesprezece, Domnul Isus spune: „Sfințește-i tu, Tată în adevărul Tău, adică în Scripturi.”

Voi veți putea sluji numai în puterea Duhului lui Dumnezeu!

În concluzie, fiecare dintre noi trebuie să se hotărască și să aleagă în fiecare zi pe cine vrea să slujească, dar îndemnul Duhului este ca fiecare să aleagă pe Mântuitorul și să slujească lui Dumnezeu, iubindu-L pe Domnul Isus, Fiul și făcând fără șovăire faptele bune ale credinței.

Doamne, ajută-ne!