Haideți să ne rugăm. Tată, Te rog să-mi dai aceeași, sau cel puțin ceva din măsura ungerii pe care a avut-o apostolul Pavel atunci când a spus că a fost chemat să ajute oamenii să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. Și mă rog ca acești oameni să simtă nu doar afecțiunea pe care o am pentru ei, ci să se simtă că sunt iubiți de Hristos prin afecțiunea mea. Și Te rog ca în această tranzacție în următoarele minute, fiecare dintre noi să fim făcuți mai maturi, mai fără vină, mai sfinți, mai pregătiți pentru a fi prezentați ca o mireasă Mirelui ei în ziua de apoi. Te rog să ne pregătești și să ne ții credincioși și să folosești acest mesaj cu acest scop. Te rog în Numele Domnului Isus. Amin. Pastorul Kenny săptămâna trecută s-a concentrat pe 22 și 23, eu vă voi duce chiar înaintea textului pentru astăzi. Aș vrea să repet versetul 22 (din Coloseni 1, n. tr.) împreună cu voi. Hristos „v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi” - subliniați acest cuvânt - „să vă înfățișați înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.” Deci scopul în moartea Domnului Isus este ca să fim făcuți sfinți, fără vină și într-o zi să fim prezentați ca și o mireasă Mirelui, înaintea lui Isus - fără nicio condamnare, în toată curăția, cu bucurii depline și desfătări veșnice. Și apoi pastorul Kenny a prezentat într-un mod foarte sensibil săptămâna trecută ceea ce el a numit condiția din versetul 23. Cu alte cuvinte, această clauză „dacă” din versetul 23 înseamnă că există o condiție care trebuie să fie îndeplinită de noi dacă e să ajungem la acea prezentare. Haideți s-o citim - în versetul 23: ... „dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei... ” Și Kenny a accentuat faptul că niciunul dintre aleșii lui Dumnezeu nu vor eșua în a îndeplini acea condiție. Niciunul. Toți cei ce au fost răscumpărați prin sânge vor sta tari și neclintiţi în credință, fără a se abate de la nădejdea Evangheliei, până la sfârșit. Da, așa va fi, și el ne-a prezentat 3 motive: 1. Sunt păstrați prin puterea lui Dumnezeu - 1 Petru 1:5 „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” - Fil. 1:6 „Cel ce v-a chemat este credincios.” El o va face. Nu tu o vei face, ci El. El te va duce acasă. 1 Tesaloniceni 5:24. Deci sunt 3 personaje in versetele 22 și 23, nu doar două. Este Domnul Isus, acționând în mod decisiv pentru împăcare, sfințire, ca să fim prezentați, suntem noi, continuând în credință și e Dumnezeu, care ne capacitează să continuăm în credință. Deci 3 personaje, un singur scop, acela de a prezenta Biserica (în acest caz cea din Colose, în cazul meu Biserica Betleem), de a prezenta Biserica lui Hristos fără pată, fără condamnare, în ziua de apoi. Acum, în versetele 24 la 29, Pavel spune că există încă un personaj: „eu, Pavel.” Același scop, al 4-lea personaj: Pavel. Treceți la versetele 28 și 29 - „Pe El” - pe Hristos - „Îl propovăduim noi,” - adică Timotei și cu mine, și se va schimba în „mine” la versetul 29 („aceasta e munca mea”) - „Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea,” - și iată scopul - „ca să înfăţişăm” - același cuvânt în română, greacă, ca și în versetul 22 - „ca să înfățișăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” Observați cuvântul „înfățișăm” în versetul 28 și observați-l din nou în versetul 22. Versetul 22 - „ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.” Acum versetul 28 - Pavel propovăduiește, sfătuiește (avertizează), lucrează, se luptă să-i înfățișeze desăvârșiți în Hristos. Deci scopul a rămas același. Textul de săptămâna trecută, cel de săptămâna aceasta, scopul e același: ca Biserica Betleem să ajungă acasă. Atunci când am venit la această Biserică în 1980 ca pastor, după câteva luni de predicare, cineva a venit la mine și a zis, „Pastore, când vei predica despre mântuire?” Și i-am zis, „Asta e tot ce fac. În fiecare duminică încerc să-i mântuiesc pe sfinți și pe cei pierduți - întotdeauna sunt aici, mulțumim Domnului. Vreau ca cei pierduți să fie mântuiți și vreau ca cei sfinți să fie mântuiți.” Pavel a spus, „Misiunea mea e să slujesc celor aleși, ca să ajungă la mântuire.” Mântuirea se întâmplă în fiecare duminică în care pășești în această sală. Ești salvat prin cântări - da, ești - ești salvat prin Cuvântul lui Dumnezeu rostit peste tine, cântat, rugat, predicat. De fiecare dată când ești sub Cuvântul lui Dumnezeu, ești în procesul salvării, ești ajutat să continui ferm în credință, statornic, să nu te duci în lume, departe de Domnul Isus. Și fiecare dintre voi este predispus la schimbare, la îndepărtare de Domnul Isus. În fiecare săptămână ești predispus să te îndepărtezi de Domnul Isus, către lume, și vii aici și Dumnezeu te cuprinde și te ține și te salvează. Deci întotdeauna predic despre mântuire, asta e tot ce fac. Deci textul de săptămâna trecută și cel de săptămâna aceasta, scopul morții Domnului Isus e să fim înfățișați fără vină înaintea lui Hristos. Scopul pentru ca noi să continuăm și să perseverăm este pentru a ajunge acasă la Domnul Isus. Scopul credincioșiei lui Dumnezeu în și prin această lucrare de perseverență, de păstrare, e să ne ducă acasă la Domnul Isus. Propovăduirea lui Pavel, avertizările, învățăturile, lucrarea, lupta este ca să fim înfățișați maturi lui Hristos. Și slujba mea, credincios celor 4, este să fac la fel, să vă ajut să ajungeți acasă. Deci scopul din versetele 24-29 (acesta e textul de azi) este același cu cel din 22-23 - Pavel lucrează, trudește, ca să prezinte pe Coloseni, iar eu lucrez să prezint Betleemul, și Kenny va continua să lucreze, prezbiterii lucrează aici ca să vă înfățișeze înaintea lui Hristos și să vă împiedice să vă pierdeți credința. Versetul 24 - Pavel accentuează acțiunile sale; aceasta m-a izbit în text în săptămâna aceasta: „Mă bucur” - sunteți cu mine, în versetul 24? - „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” Versetul 25 - „Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi... ” Versetul 28 - „Pe El Îl propovăduim... sfătuim pe orice om, ... învăţăm pe orice om... ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Versetul 29 - „lucrez... mă lupt, ... lucrarea puterii Lui care lucrează cu tărie în mine. E mult despre Pavel aici. Bucuria lui Pavel, suferințele lui Pavel, isprăvnicia lui Pavel, avertizările lui Pavel, învățăturile lui Pavel, lucrarea lui Pavel, lupta lui Pavel. Am citit aceasta și mi-am spus, „Pavel, dacă scopul tău e să înfățișezi pe acești oameni, pe Coloseni, și-mi spui că scopul meu e să înfățișez pe acești oameni înaintea lui Hristos, atunci de ce vorbești atât de mult despre tine? De ce toată focalizarea să nu fie pe tine, ci pe Hristos? De ce atât de multă atenție suferințelor tale, slujbei tale, isprăvniciei tale, lucrării tale și luptei tale?” Aceasta a fost întrebarea mea, care a condus acest mesaj. Cred că Pavel este foarte sensibil la această întrebare și cred că are un răspuns minunat. Este un răspuns glorios pe care-l are la întrebarea, „De ce vorbesc atât de mult despre mine aici?” Ca să vă arăt că e sensibil la aceasta - e textul lui Kenny, sau al cui va predica duminica viitoare. Predici duminica viitoare? Nu. Bine, cine predică, să fie cu luare aminte. La începutul capitolului 2, puteți vedea cât de conștient este de această problemă. „Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi... ” Nu e accident aici. Sunt total deschis să vedeți lupta mea, lucrarea mea, avertizările, învățătura, înțelepciunea mea. Nu voi merge mai departe în capitolul 2. Pavel e foarte sensibil la această întrebare. El știe exact ce face și de ce. Întrebarea „de ce” aici e minunat de răspuns la ea. Pavel îi dă răspuns, dar eu o păstrez până la urmă. S-o punem deoparte acum („De ce vorbești așa?”), s-o punem deoparte și în loc de aceasta să vorbim deocamdată despre, „Dacă vei vorbi despre tine însuți, cum o faci? Cum curge, cum arată în text? Dacă vorbești despre tine însuți, cum o faci?” Și apoi vom încheia cu, „De ce faci aceasta?”, căci răspunsul la „De ce?” este glorios. Haideți să începem de la versetul 25. Sar peste versetul 24, căci răspunsul cel mai adânc la întrebarea „De ce?” este în versetul 24 și vom reveni la el. În versetul 25 - „Slujitorul ei” - al Trupului lui Hristos, Biserica - „am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.” Cuvântul „isprăvnicie” aici, înseamnă fie un plan al casei („oikonomia”), sau administrarea planului casei. Poate fi folosit în ambele sensuri: administrarea casei, sau persoana pusă să facă aceasta, s-o administreze. Este o casă acolo, Dumnezeu are o casă - lumea, Biserica, istoria răscumpărării. El vrea să fie mânuită, administrată într-un anumit fel. El realizează mântuirea într-un anumit fel. Și Pavel spune, „Atunci când am fost mântuit pe drumul Damascului și când Hristos cel înviat m-a chemat la acest proces de mântuire, din veșnicie în veșnicie, El mi-a dat o isprăvnicie, mi-a dat un loc în casa Lui și am o slujbă specială ca apostol al Neamurilor. Și încerc să-mi fac slujba, în folosul Neamurilor, în special al vostru, Colosenilor.” Nici măcar nu-i întâlnise pe Coloseni, dar știa despre Biserica de-acolo. Și a scris ca epistola să fie citită și în Laodicea. Mai încolo spune că nici acolo nu fusese. Vreau să vă dau un sens al acestului plan al casei. Puteți merge acolo, dar poate e mai bine doar să ascultați - Efeseni 3:8-10. Atât în Coloseni cât și în Efeseni, acest plan al casei e foarte important. În Efeseni 3:8 Pavel spune, „Da, mie, ... , mi-a fost dat harul acesta... să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu... ” E un plan masiv. Planul se întinde din veșnicie în veșnicie, îmbrățișează întregul univers, îmbrățișează puterile demonice din locurile cerești și din iad, etalează înțelepciunea infinită lui Dumnezeu înaintea demonilor și a tuturor celorlalți, iar Pavel spune chiar aici în Coloseni 1:25, „slujitorul ei am fost făcut eu” în concordanță cu acel plan. Deci el are un loc și de dragul Neamurilor (Colosenii în acest caz, Betleem în cazul meu)... să citim versetul 25 din nou: „Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia,” - planul casei - pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.” „Deci eu exist pentru voi, în acest plan. Slujba mea ca apostol al Neamurilor este să proclam, să avertizez, să învăț, să lucrez, să lupt, să sufăr astfel încât să vă înfățișez maturi înaintea lui Hristos. Aceasta e chemarea mea,” spune Pavel. Și apoi, în versetul 26, se concentrează pe dimensiunea specifică a Cuvântului lui Dumnezeu care el a fost însărcinat s-o facă de cunoscut. Haideți să citim versetul 26 - „taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui.” Aceasta trebuie să facă Pavel de cunoscut în mod deplin Neamurilor - Colosenilor, celor de la Biserica Betleem. Cred că știți cu toți că acest cuvânt „taină” din Noul Testament, nu înseamnă ceva de necunoscut pentru ființele omenești. De obicei noi îl folosim așa, dar nu aceasta înseamnă, ci înseamnă ceva ascuns, care acum a fost revelat și îl poți înțelege odată ce a fost revelat. Deci el revelează această taină și acum ne spune care este - versetul 27: „cărora” - adică sfinților la care tocmai s-a referit, credincioșilor - „Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri,” - trebuie să simțiți... cuvântul Neamuri aici însemnând ceva de genul „toate națiunile ne-evreiești: Barbari, Schiți, toți din Imperiul Roman, nenumărați Barbari. Și Pavel spune, „slujba mea e să le vorbesc și să le spun bogățiile... hai să începem din nou, altfel pierd locul... „cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos” - Mesia evreilor (Hristos înseamnă Unsul) - „în voi,” - care nu sunteți Evrei - „nădejdea slavei.” Motivul pentru care i-am dat aceast întorsătură - „Hristos în voi, nădejdea slavei,” înseamnând „Mesia în voi, Neamurilor, care mâncați animale necurate, ignorați Sabatul, sunteți netăiați împrejur, Mesia în voi” - e uluitor pentru apostolul Pavel și aceasta a vrut să spună. Haideți să vă citesc Efeseni 3:4-6. „Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos,” - aceeași idee ca și în Coloseni - „care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum” - a fost ascunsă în Vechiul Testament; puteți vedea indicii cu privire la cei dintre Neamuri să fie locuiți de Mesia, da puteți, dar nu e ceva prevalent... . „care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, sfinţilor apostoli şi prooroci ai lui Hristos, prin Duhul.” Taina este „Că adică Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelie... ” Aceasta l-a uluit pe Pavel și i-a uluit pe iudaizatori și a creat mare conflict în Biserica primară. Mesia evreu divin locuind în cei ne-evrei, dintre Neamuri, ca întruchipare a nădejdii slavei, adică a speranței împlinirii a tot ceea ce El a promis vreodată lui Israel, poporul Său ales. Neamurile acum sunt împreună moștenitoare cu drepturi depline a acestor promisiuni. Hristos în voi, Mesia în voi, nădejdea slavei. Dar observați felul în care el spune aceasta: nu e doar o nădejde minunată a slavei viitoare - e ceva destul de bun deja. Hristos în mine acum, întruchiparea și garanția slavei viitoare. Vom reuși să ajungem acolo, căci Hristos este în noi. Dar spune în versetul 27 că „Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” Deci chiar acum - bogăţia slavei. Uitați-vă mai jos, vom „fura” încă un cuvânt din textul de data viitoare. Priviți la capitolul 2 versetul 2, chiar în mijlocul versetului: „să cunoască taina lui Dumnezeu, adică pe Hristos, în care sunt ascunse” - chiar acum - „toate comorile înțelepciunii și ale științei.” Cu alte cuvinte, atunci când Îl avem pe Hristos, suntem atât de bogați pe cât se poate fi... . „în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei,” care cred că înseamnă nu doar multă înțelepciune și multă cunoștință, ci toate comorile pe care le poți avea cu cea mai bună înțelepciune și toate comorile pe care le poți avea cu cea mai bună cunoștință. Nu poți fi mai bogat decât te face Hristos. Deci slava viitoare e garantată și avem și o anticipare chiar acum a acelei glorii. Și Pavel spune, „slujba mea e să fac cunoscute toate acestea și să-i ajut pe Coloseni să simtă minunăția, și să vă fac pe voi să simțiți minunăția de a fi incluși în promisiunile și slava care va veni.” Deci în scopul acesta el proclamă, avertizează (versetul 28), proclamă, avertizează, învață cu toată înțelepciunea, lucrează, se luptă, astfel încât să fie folosit de Dumnezeu în a prezenta Biserica matură în Hristos, să ne ajute să ajungem acasă, maturi. Cum poți eșua în această nădejde a slavei? Cum poți să nu ajungi acolo și să eșuezi? Ar trebui să știți răspunsul la aceasta, căci e ceva ce trebuie evitat cu orice preț. Înapoi în versetul 23 - „fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei.” Tocmai a numit aceasta „nădejdea Evangheliei” în versetul 27. Deci „nădejdea Evangheliei” e nădejdea pe care o prezintă Evanghelia și „nădejdea slavei” e scopul nădejdii, e ceea ce vei obține: nădejdea slavei. Și felul în care se poate eșua este să-ți schimbi nădejdea de la aceasta la lume. E înfiorător! Am văzut lucrul acesta întâmplându-se de prea multe ori. Unul din versetele mele cele mai puțin favorite e 2 Timotei 4:10 - „Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit.” Deci Dima părea real, era un slujitor credincios, i se părea lui Pavel, dar l-a părăsit pe Pavel, fiind îndrăgostit de lumea de acum. Astfel se întâmplă lucrurile, acesta e felul în care poți eșua. Deci toată săptămâna lumea face așa... „E mai bine, e mai bine... Aceste video-uri sunt mai bune, aceste filme sunt mai bune, aceste reclame sunt mai bune, aceste lucruri sunt mai bune, acest sex ilicit e mai bun, acest alcool e mai bun, aceste droguri sunt mai bune, această familie e mai bună, vacanțele sunt mai bune, slujbele sunt mai bune. Mai bun, mai bun, mai bun, lumea e mai bună.” Și vii aici o dată pe săptămână și Dumnezeu te salvează. Și sper că dacă ești printre cei maturi, ești în această Carte în fiecare dimineață luptându-te pentru viața ta. Eu fac aceasta. Am 76 de ani și nu asum nimic. Mă lupt pentru viața mea în fiecare zi. Atunci când Pavel a spus, „m-am luptat lupta cea bună, am alergat alergarea, am păzit credința,” era bătrân. Era aproape gata să moară și nu cred că voia să spună, „și nu mai am până mâine.” Aș vrea să închei punând întrebarea, „De ce vorbești despre tine atât de mult, Pavele? Chiar atunci când vorbești despre slavă și taină, spui: este chemarea mea, eu am fost chemat, mi s-a dat această isprăvnicie... De ce vorbești așa? Suferința ta, slujba ta, isprăvnicia ta, propovăduirea ta, avertizările tale, învățătura ta, lucrarea ta, lupta ta - de ce atâta atenție la propria ta suferință și lucrare?” Și vă voi da răspunsul - răspunsul lui Pavel - și vă voi arăta 2 locuri unde el dă acest răspuns. Voi rezuma lucrurile și vă voi indica unde spune aceasta, în 2 rânduri. Apoi voi aplica aceasta la noi și vom încheia. Iată răspunsul: Vorbesc despre suferințele mele pentru voi, Colosenilor, (versetul 24), vorbesc despre lucrarea mea (versetul 29) pentru voi pentru că ceea ce vedeți în suferințele mele și lucrarea mea nu este doar ceva ce-mi aparține. Dacă aveți ochi să vedeți, nu sunt doar ale mele, ci ale lui Hristos. Sunt suferințele lui Hristos, e lucrarea lui Hristos pentru voi. Cu alte cuvinte, Colosenilor, sau cred că dacă Pavel ar fi fost aici, ar fi spus „Biserica Betleem.” Sper că-l iubiți pe Pavel, că nu aveți un fel de relație vagă cu Biblia unde scriitori ca și apostolul Pavel vă sunt ireali. Eu îl iubesc. Îl iubesc pe apostolul Pavel. E un prieten foarte apropiat de-al meu. Îl iubesc. El mă salvează. De ce n-ai iubi pe cineva care te salvează? Zi de zi, săptămână de săptămână, decadă după decadă. Te binecuvintează John Piper, apostol al Neamurilor. El spune, „sufăr pentru voi, lucrez și vreau să vedeți în suferinţele mele pentru voi, Betleem și Coloseni, că lucrarea și suferința mea sunt o întruchipare prezentă în carne și oase a Hristosului invizibil suferind, lucrând pentru voi și iubindu-vă.” Unde spune aceasta? Haideți să privim la versetul 24 - „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu” - trupul meu care suferă, în temniță, bătut cu nuiele, de 5 ori 39 de lovituri, pericole pe drum. În fiecare zi Pavel se supunea la tot felul de înfrânări și suferea ceva greutăți. „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” Nu lipseşte nimic din meritul ispășitor al suferințelor Domnului Isus. El n-a murit ca să existe eficacitate de 90% pentru a ispăși păcatele tale și să trebuiască să termini tu restul. Atunci ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă, „să împlinesc ce lipseşte suferințelor~&?"_~ Vă rog să deschideți la Filipeni 2. Deci Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni. Deci chiar înainte de această carte. Filipeni 2:29 - vreau să vă dau niște cuvinte paralele care explică ceea ce cred că a vrut să spună. Iată fundalul: Epafrodit era emisarul din Filipi către Roma, 800 de mile pe uscat și mare, pe drumuri infestate de bandiți, purtând mulți bani. E o treabă riscantă în primul secol. Acest Epafrodit venea să împlinească nevoile apostolului Pavel. Iată ce spune în versetele 29 și 30 din Filipeni 2: „Primiţi-l deci” - acum Pavel îl trimite înapoi pe Epafrodit, după ce făcuse această lucrare minunată pentru el - „primiți-l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea” - aceleași cuvinte, traduse ca și „a completa” în altă traducere - „să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.” Ce înseamnă aceasta? Deci Filipenii îl iubeau pe Pavel, chiar îl iubeau și erau separați de el de 800 de mile distanță și nu puteau să ajungă la el în persoană pentru a-l iubi și a-l sluji așa cum doreau. Așa că au ales o persoană ca să-i reprezinte, riscându-și viața să-i ducă lui Pavel banii lor, dragostea lor. Iată-l deci pe Epafrodit împlinind ceea ce lipsea. Și ce lipsea nu era dragostea. Pavel spune mai târziu, „n-ați avut prilejul.” Ceea ce e împlinit aici e dragostea și slujirea întruchipate în carne și oase riscându-și viața pentru a duce acele lucruri acolo. Aceea lipsea. Acest lucru cred că înseamnă și în versetul 24. Știu că Hristos vă iubește, a murit pentru voi, dar aceasta a fost cu ani în urmă și Hristos e în Cer și nu-L puteți vedea, dar El încă vă iubește și lucrează pentru voi, iar în mine, în suferințele mele, în lucrarea mea, Hristos vă iubește, Hristos suferă pentru voi, Hristos lucrează pentru voi. Vreau ca voi, Colosenii, să priviți la mine nu pentru mine... Al 2-lea loc în care o spune e în versetul 29: „Iată la ce lucrez eu,” - să vă înfățișez înaintea lui Hristos - „Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” Credeți voi, Colosenilor, credeți că lucrarea mea pentru voi și suferințele mele pentru voi sunt doar ale mele? Asta credeți, Colosenilor, Biserică, că lucrarea mea și suferințele mele sunt doar ale mele? Credeți că atunci când aduc atenția asupra lucrării și suferințelor mele e din mândrie? Vreau să vă fac clar că atunci când lucrez și mă lupt e Hristos Cel care lucrează cu putere în mine. El vă iubește prin lucrarea mea, El lucrează pentru voi prin truda mea. Aceasta vrea ca ei să știe. Da, atrag atenția asupra trudei și luptei mele și suferințelor mele și avertizărilor mele și a învățăturii mele, da, fac lucrul acesta pentru că nu sunt eu. Eu sunt răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu. Când eu vă iubesc, El vă iubește. Când eu vă predic, El vă predică. Când vă îmbrățișez pe patul vostru de moarte, El vă îmbrățișează. El e la lucru prin mine. Aceasta e slujba mea, acesta sunt eu.” Cunoscându-l pe pastorul Kenny și pe prezbiterii din centru - îi cunosc pe 12 dintre acești 14 bărbați foarte bine. Pe 2 aș vrea să ajung să-i cunosc mai bine. Îi cunosc pe acești oameni. Dat fiind ce știu despre pastorul Kenny, cu care am lucrat împreună timp de vreo 30 de ani, nu ezit să fac această aplicație. Iat-o: Atunci când ei (Kenny, ceilalți prezbiteri), atunci când ei vă predică, când vă învață, când se roagă pentru voi, când vă conduc, când lucrează și suferă pentru voi, sunteți iubiți de Domnul Isus. Să nu pierdeți lucrul acesta. Biblia vă este dată pentru a vă ajuta să înțelegeți realitatea pe care n-o puteți vedea. De aceea e în Carte. Eu vă iubesc și de aceea mă tot rog, „Doamne, fie ca acei care nu pot simți dragostea invizibilă pe care Hristos o are pentru ei, să vadă cuvintele și afecțiunea mea pentru ei ca și ale Lui.” El a spus aceasta în Filipeni 1:8 - „vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.” Nu-i oare minunat lucrul acesta? Dragostea mea și dorul meu de a fi cu voi este dorul lui Hristos, a spus Pavel. Deci atunci când vi se predică, când sunteți învățați, când se roagă pentru voi, când sunteți conduși, când suferă pentru voi pastorii și prezbiterii, să vă simțiți iubiți de Domnul Isus, căci sunteți iubiți de El. Încă o frază, poate două. Ca să nu gândiți că un pastor hedonist creștin ca și mine a trecut cu vederea cuvintele „mă bucur” din textul nostru, din versetul 24, ca să nu credeți că am trecut cu vederea cuvintele „mă bucur”, vreau să spun că am predicat de multe ori din acest text și m-am focalizat pe aceste cuvinte - încă n-am amintit aceasta și închei, dar vreau să mai spun un lucru: un cuvânt de îndemn către pastorul Kenny și prezbiteri și către pastori - în timp ce întruchipezi suferințele și lucrarea lui Isus pentru această Biserică, fă-o cu bucurie. Nu-i așa? Altfel nu ne vei fi de niciun folos. În timp ce suferi, în timp ce lucrezi, în timp ce înveți, în timp ce avertizezi, fă-o cu bucurie. Nu e nimic altceva mai măreț, Kenny, decât a fi un purtător de cuvânt al tainei lui Hristos. Haideți să ne rugăm. O, Hristoase, Te rog acum ca în această sală să cuprinzi oamenii și să-i ții pentru Tine prin acest Cuvânt, ajutându-i să înțeleagă că sunt iubiți de Hristos, așa cum eu îi iubesc, așa cum îi iubesc prezbiterii, iubindu-se unii pe alții. Fie ca felul Tău de a administra acest plan al casei să reușească în a da perseverență poporului Tău. Și când vom cânta, Te rog ca această cântare minunată care ajunge chiar în miezul răspunsului lui Pavel din acest text cu privire la felul cum a vorbit despre sine, să pecetluiască lucrul acesta pentru noi. Te rog în Numele Domnului Isus. Amin.