Te laud Tată

                              Matei 11:25-26

          „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: „Te laud Tată, Doamne, al cerului și al pământului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor.

          Da, Tată, Te laud, pentrucă așa ai găsit Tu cu cale.”

          Parcă mai devreme decât ne așteptam noi, timpul zboară cu o viteză ne-mai pomenită și suntem din nou la o sărbătoare a nașterii Domnului Isus Cristos, ca om pe pământ, Singurul Fiu născut din Tatăl, Unic în felul Lui, Etern după cum ne spune Mica în cap 5:2b „... obârșia Lui se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”

          Și este neschimbat în natura Sa dumnezeiască.

          El este același iubitor de oameni, dătător de viață veșnică, dătător de bucurii nespuse, dătător de pâine, de apă, dătător de sănătate trupească, duhovnicească și sufletească.

          El este Mielul de Tatăl jertfit pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

          După cum Îl numește Isaia, Isus este Minunat, pentru că tot ce face este desăvârșit și frumos.

          Este Dumnezeu tare pentru că în El locuiește toată plinătatea dumnezeirii și pe toate le ține în mâna Sa.

          Este Părintele veșniciilor pentru că „Din El, prin El și pentru El”,  sunt create toate.

          El este Dumnezeul păcii pentru că El, Isus a coborât din cer pe calea luminii ca să împace lumea cu Dumnezeu.

          Din exemplu personal al Domnului Isus, Cristos învățăm faptul că oricare ar fi situația prin care trecem în viață; oricare ar fi starea sufletească și oricare ar fi starea trupească a vreunuia dintre noi, trebuie să găsim putere și resurse interioare să ne ridicăm în capul oaselor și să lăudăm pe Dumnezeu tatăl, pe Dumnezeu Fiul și pe Dumnezeu Duhul Sfânt.

          Pentru că atunci când îl lauzi pe Domnul din toată inima, sau atunci când stai la altar în rugăciune nu mai ai timp pentru firea aceasta pământească.

          Și nu mai timp pentru preocupările lumii, nu mai ai timp de supărări, nu mai ai timp de întristări, frământări, nu mai ai timp pentru resentimente, ș. a. m. d.

          Lauda schimbă toată atmosfera.

          Lauda schimbă ambientul!

          Lauda schimbă inima, lauda schimbă gândurile, lauda schimbă vorbirea.

          Lauda schimbă preocupările pământești în preocupări cerești.

          Chiar și atunci când ne simțim de Satan doborâți la pământ, chiar și atunci trebuie să ne ridicăm în capul oaselor, să îndrăznim și să strigăm din toată inima: „Lăudat să fie Domnul”, pentru că în felul acesta toți vrășmașii sunt biruiți.

          În laudă este biruită și întristarea, și suferința trupească, în laudă toți dușmanii vor fi biruiți prin puterea Duhului Sfânt.

          În mijlocul unui popor ostil; în mijlocul unui popor batjocoritor și plin de ură față de Isus Cristos, Domnul, El găsește resurse interioare, resurse în inima Sa caldă, iubitoare, plină de bunătate, ca să laude pe Tatăl din cer.

          Înconjurat de mulțime de popor, înconjurat de oameni de tot felul și de asemenea înconjurat de preoți, farisei, cărturari și de toți cei care erau la vremea aceea cunoscători ai Legii, învățați ai vremii, Domnul Isus S-a ridicat în picioare și a strigat către cer, în auzul tuturor, parafrazat:

          „Te laud, Tată, Doamne al cerului că ai ascuns lucrurile frumoase, și comorile cerului de oamenii care nu vor să primească învățătura Mea; da te laud, Doamne, pentru că așa ai găsit Tu cu cale.”

          Te laud Tată, pentru că le-ai descoperit pe toate pruncilor.

          Păstorii din câmpia Betleemului, niște „prunci” în credință, stăteau în noapte în jurul turmelor de oi, poate cu sufletele apăsate, poate îngrijorați, poate frământați de grija zilei de mâine, tot așa cum și noi ne frământăm de multe ori.

          Poate își povesteau unul altuia peripețiile și experiențele zilei care tocmai se încheiase.

          Dar deodată, în noaptea neagră, o lumină mare i-a înconjurat cu strălucirea ei și le-a schimbat  gândurile, le-a schimbat vorbirea, le-a schimbat dialogul și le-a schimbat preocupările.

          Era ceva neobișnuit.

          Era o vedenie care venea din cer.

          Pentru că din lumina aceea, un înger al Domnului, un mesager ceresc le-a adus cea mai mare și mai importantă înștiințare.

          Sunt atâtea știri și sunt atâtea vești pe care le auzim zi de zi și care, multe dintre ele ne îngrozesc și ne tulbură.

          Multe vești pe care le auzim venind din toate colțurile lumii, ne îngrijorează și chiar ne înspăimântă!

          Dar este o știre și este o veste care odată venită din cer de la Tatăl, aduce liniște, aduce pace și bucurie oricărui ascultător.

          Este vestea nașterii Domnului Isus Cristos pe pământ.

          O veste care nu a mai fost niciodată trimisă din cer, până acum două mii de ani, dar despre vestea aceasta a nașterii Mântuitorului, se vorbește pe toate meridianele lumii și se va vorbi în toate zilele până va veni sfârșitul.

          „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul.”

          Nu un alt mântuitor, pentru că nu există nici în cer și nici pe pământ alt Mântuitor, afară de Isus Cristos, Domnul.

          Nici prin minte nu le trecea păstorilor din câmpia Betleemului că, la câțiva pași de locul unde își păzeau oile, Dumnezeu din cer coborâse pe calea luminii ca să se nască pe pământ în cea mai cumplită sărăcie pentru ca să smulgă omul din robia grea a păcatului.

          De fapt, Dumnezeul întrupat, aducea pe pământ două lucruri de cea mai mare importanță pentru ființa omenească:

          Mai întâi se aducea pe El însuși ca Miel de jertfă pentru ispășirea păcatelor noastre și în al doilea rând aducea din cer de la Tatăl vestea împăcării cu Dumnezeu.

          Luca 2:14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”

          Domnul să ne ajute să avem pace unii cu alții și să rămânem niște oameni plăcuți Lui, ca să putem avea pace cu Dumnezeu.

          „Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul.”

          Cea mai frumoasă veste!

          El a venit în mijlocul întunericului de păcat, ca să fie o lumină puternică și oricine o vede să nu mai zacă în moarte și întuneric.

          Evanghelistul Luca spune în 1:79: Isus a venit „Ca să lumineze pe cei ce zac în întuneric și în umbra morții.”

          Eram morți în păcate și despărțiți de Dumnezeu.

          Eram fără nici o șansă de revenire la viață, dar Isus Cristos, Lumina lumii ne-a luminat sufletele, ne-a luminat calea și viața.

          Noi toți mergeam ca niște oi spre abator, pe calea cea largă fără să conștientizăm vreunul dintre noi că la capătul ei ne așteaptă moartea.

          Dar Isus Cristos, Lumina lumii ne-a ieșit înainte, și ne-a arătat o cale mult mai bună!

          Ne-a arătat calea mântuirii!

          O cale îngustă și dreaptă, care duce direct în cerul sfânt.

          Apoi tot Luca scrie în 2:10 că Isus a coborât ca să aducă bucurie pentru cei întristați și care au temeri și care au frică de zilele care urmează, de situații și de împrejurări: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi mare bucurie pentru tot poporul.”

          Săgețile vorbirilor de rău zboară fără încetare, molima bârfitorilor bântuie ziua-n amiaza mare, ciuma răutății de asemenea dă târcoale, dar cel ce stă la umbra aripilor lui Dumnezeu, se odihnește. Psalmul. 91.

          Nu vă temeți!

          La umbra aripilor lui Dumnezeu este liniște, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

          Cel ce stă la umbra aripilor lui Dumnezeu are pace! El are liniște în suflet, pentru că Domnul păcii este cu el!

          Domnul Isus a coborât ca să aducă și viața, în inima celor răpuși de moarte.

          Și noi eram printre cei ce zăceau în moarte; eram acoperiți, îngropați în mocirla păcatului.

          Dar Isus Cristos, Mântuitorul născut la Betleem ne-a smuls morții și ne-a dăruit viața.

          Ioan 10:10 „Eu am venit ca oile Mele să aibă viață, și să o aibă din belșug.”

          El a venit de asemenea ca Salvator, ca Mântuitor și Eliberator din robia grea a păcatului.

          Matei 1:21 „Ea (fecioara), va naște un Fiu, și-I va pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

          După moarte și după înviere, Mântuitorul S-a urcat la cer, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu Tatăl și de două mii de ani încoace, El ascultă mărturisirile oricărui păcătos și mijlocește înaintea Tronului de milă și îndurare pentru iertarea fiecăruia dintre noi.

          Despre Isus merită să vorbim, să-L mărturisim tuturor și să vestim în El mântuirea.

          A fost odat-un copilaș, născut într-o livadă

          În grajd, afară din oraș, și-atât era de drăgălaș

          Că mii și mii de îngerași S-au coborât să-L vadă.

          În noaptea-n care S-a născut, s-a-nfiorat pământul

          De cântec cerul s-a umplut și crai din loc necunoscut

          Îngenunchind, când L-au văzut I-au sărutat veșmântul.

Dar într-o zi s-au adunat dușmanii plini de ură

L-au prins, L-au dus și L-au legat, cu spinii L-au încununat

Și L-au bătut și L-au scuipat și fața I-o bătură.

Puteri nespuse, El avea, pe toți să-i nimicească

          Dar n-a voit, El suferea, că-n mila Lui pe toți voia,

          Prin crucea și prin moartea Sa, pe toți să-i mântuiască.

          Aceasta este dorința fierbinte a Celui născut în Betleem, cetatea lui David, să mântuiască lumea și să o salveze de la moarte.

          Ferice de cine ascultă și de cine Îl primește ca Domn și Mântuitor al inimii.