Tăcerea este de aur

Iov 40:1-4 „Domnul, a vorbit lui Iov, și a zis: „Ești încredințat acum tu, care vorbești împotriva Celui Atotputernic?

Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”

Iov a răspuns Domnului și a zis: „ Iată, eu sunt prea mic; Ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură.

Am vorbit odată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic.”

Cartea lui Iov nu este numai o carte de istorie, ea vorbește sufletului nostru și ne aduce cu gândul mai aproape, la cuvintele Domnului Isus (Ioan 16:33 „…În lume veți avea necazuri…).

        Însă, Domnul rostește cuvintele acestea nu ca o amenințare, sau ca să ne întristeze, ci ne spune duios, să venim și să apelăm întotdeauna la ajutorul și sprijinul Său, ca să fim izbăviți de necazuri și vindecați de boli. În rănile Lui, spune Isaia în cap. 53 am fost tămăduiți de toate bolile.

De fapt, tema centrală a cărții Iov, arată realitatea și sensul suferinței în viața oamenilor lui Dumnezeu și descoperă faptul, că nimeni nu este scutit pe pământ de necazuri și dureri. Nici cel bogat, nici cel sărac; nici urâtul și nici frumosul; nici cel bun și nici cel rău; nici credinciosul și nici necredinciosul.

De aceea, nimeni să nu spună cuiva: Vino la Domnul că El te vindecă, El îți plătește datoriile, sau că, El te va scoate din necaz, necondiționat.

Viața pe pământ nu este o viață lipsită de necazuri, și nu este o viață de huzur, ci este o alergare continuă, o luptă necontenită și este o dramă pe care o trăim cu toții; însă noi avem ca final, un Heppy End cum zice Jon; adică, avem un sfârșit fericit, pentru că avem în cer un Tată care nici odată nu ne lasă la greu. Este adevărat lucrul acesta, dar ne lasă să purtăm și noi pe pământ sarcini și poveri!

Cum altfel am putea să ne simțim dependenți de Dumnezeu?

Iov a trăit drama vieții sale …. și mulți dintre noi am fi căzut, ne-am fi prăbușit la pământ, am fi abandonat lupta, dar Iov a fost un erou și a avut un sfârșit fericit.

De la Iov avem de învățat multe lucruri!

Cununile, răsplătirile cerești sunt acordate exclusiv, biruitorilor. În cer nu sunt „premii doi, sau trei, nici „mențiuni” și nu sunt slujbe de „măturători” de frunze sub pomul vieții și nici „ușieri”. În cer sunt doar locurile eroilor credinței, pe scaunul de Domnie al lui Dumnezeu. Apocalipsa 2:26 „Celui ce va birui și celui ce va păzi până la sfârșit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste neamuri.”

Sau Apocalipsa 3:5 „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nici de cum numele din cartea vieții, și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.”

Dumnezeu are o făgăduință și mai mare pentru toți biruitorii: Apocalipsa 3:21 „Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de Domnie.”

Citind printre rânduri, Cartea Sfântă, găsim că, Domnul Isus Cristos, ne spune: „Voi veți veni la Mine și Eu vă voi mântui sufletele prin Jertfa sângelui; dar cât timp veți străbate pustiul lumii, veți avea necazuri, veți avea dureri, veți trece prin boli, îi veți pierde pe cei dragi de lângă voi, dar să știți, zice Domnul că, Eu sunt cu voi în toate zilele și împreună vom birui”.

     Destinul tău, creștine și al meu, este acela de învingere în Numele scump al Mântuitorului!

Cartea Iov cuprinde cerul si pământul deopotrivă. Acțiunea ei se petrece în cer, dar în același timp și pe pământ. Dumnezeu și Satan se înfruntă în lumea nevăzută, iar consecințele se fac resimțite în lumea noastră prin încercări, suferințe și dureri. Dar celui ce rămâne statornic și credincios, Dumnezeu din cer îi asigură biruința și binecuvântarea.

Iov, omul cel mai bogat și cel mai cu vază dintre fii răsăritului, ne spune Biblia că, într-o singură zi pierde tot; absolut tot și rămâne gol și descoperit.

Capitolul 1:21 „Iov s-a sculat…și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sânul pământului.”

El îi pierde pe cei zece copii; zece sicrie sunt aduse într-o singură zi în casa lui; în aceeași zi pierde toate turmele de vite și de oi, și pe toți robii săi. Și parcă toate acestea nu erau îndeajuns, se umple și de bube dureroase, din cap și până în tălpile picioarelor.

Într-o asemenea pierdere și durere, numai cei neprihăniți, care se încred în Dumnezeu, pot să răzbească și să rămână în picioare.

Sunt astăzi tineri care pierd o prietenie, sau o dragoste la prima vedere și nu mai suportă viața; își pun capăt zilelor…!

Iov stă înaintea noastră ca un erou al lui Dumnezeu și oricine ia exemplul lui de credință, este biruitor.

Cartea ni-l prezintă pe Iov în câteva stări distincte:

Iov, omul neprihănit persecutat de Diavol din pricina neprihănirii lui (Iov 1:1-2:10);

 Iov, omul plin de sine care se cearta cu prietenii săi și cu Dumnezeu Iov 2:11-31:40);

Iov, omul care se pocăiește în fața măreției lui Dumnezeu (Iov 32: ……. 42:6);

Iov, omul pus în slujbă de către Dumnezeu pentru reabilitarea celor trei prieteni (Iov 42:7-9);

Iov, omul binecuvântat și ridicat din nou de Domnul Dumnezeu(Iov 42:10-17).

      Cu toate acestea, descoperim că Iov nu a fost un super om, ci mai degrabă a avut slăbiciuni ca și noi.

Câtă vreme căuta să își dovedească nevinovăția înaintea lui Dumnezeu, Iov se umple de vinovăție: „Este vreun om ca Iov, care sa bea batjocura ca apa?", spunea el în 34:7.

Câtă vreme se lauda în fața lui Dumnezeu, cu bunătatea lui, cu facerea lui de bine și cu mărinimia lui, Iov se face vinovat de păcatul mândriei; și Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că, pentru cei mândrii cerul se închide: „Să tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi. Degeaba strigă, caci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte" (Iov 35:12-13).

Față în față cu Dumnezeu Creatorul, Iov se pleacă într-o pocăință sincera și adâncă: „Da, am vorbit, fără să înțeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep".

Nu întâmplător Duhul Domnului ne poruncește în Psalmul 37:7 și ne spune: Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El.”

      Ne aducem aminte de pilda Domnului Isus: „Deschide-ne, deschide-ne, strigau fecioarele neînțelepte, bătând la ușa îndurării…”

       Dar nimeni nu le-a mai deschis. Dinlăuntru, un glas de Dumnezeu, le-a răspuns: Plecați! Nu vă cunosc! Sunteți niște străine!

        Toți cei care își pun nădejdea în împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, nu vor fi dați de rușine și vor avea un ospăț necurmat chiar și în suferință.

         Plângerile lui Ieremia 3:26: „Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.”

            Dumnezeu să ne binecuvânteze!