Sfințirea ochilor

                                    Luca 6:39-42

            „Le-a spus și pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

            Ucenicul nu este mai pe sus de învățătorul lui; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul lui.

            De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

Sau cum poți să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi” și, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.”

            În Evanghelia după Matei, Domnul Isus începe pilda aceasta cu o poruncă pe care nimeni nu are voie să o neglijeze: „Nu judecați”

            Cuvântul lui Dumnezeu condamnă ferm, obiceiul acesta pe care mulți dintre noi îl avem de a judeca, de a critica, de a vâna greșelile altora și de a împroșca cu „noroi” pe aproapele nostru.

            Toate aceste lucruri se întâmplă pentru că nu ne uităm mai întâi la noi înșine, la greșelile noastre, la viața noastră personală. Suntem foarte îngăduitori când este vorba de noi înșine și suntem fermi, chiar foarte duri uneori în judecata aproapelui nostru.

            Lumea poate să facă ori ce voiește, dar un credincios, un copil de Dumnezeu trebuie să se supună „normelor” de conduită duhovnicească.

            Altfel nimeni nu se poate numi copil de Dumnezeu.

            „Nu judecați ca să nu fiți judecați.” Aceasta este porunca cerească pentru oricine vrea să vadă Împărăția lui Dumnezeu. Și apoi, continuă Mântuitorul și ne avertizează de consecințe: „Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.”

            Dacă judeci pe nedrept, vei fi judecat după nedreptate.

            Dacă măsori credința fratelui tău după niște standarde ale tale și în loc să-l ridici, îl apeși și mai mult, tot la fel ți se va face și ție.

            Tocmai de aceea, nimeni nu trebuie să se grăbească în a judeca pe fratele său.

            Nimeni nu trebuie să-și găsească plăcere în a-l împroșca cu noroi pe aproapele său.

            Versetul 41 spune în felul următor: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?”

            Lucrul acesta înseamnă că trebuie să-ți rezolvi mai întâi problemele tale, să te debarasezi mai întâi de răutățile care    nu-ți dau pace, de ochiul rău și numai după aceea, să ridici cu duhul blândeții pe fratele tău.

            Dumnezeu nu ne interzice să gândim; și nu ne interzice să ne ordonăm lucrurile în minte și nici să nu ne uităm la frații noștri, ci ne spune clar că trebuie să-L lăsăm pe El să ne conducă gândurile inimii și privirile, astfel ca niciodată să nu gândim și să nu privim cu patimă în jurul nostru.

            Cuvântul Domnului este cât se poate de clar în privința judecății.

            Decât să judeci cu părtinire, sau pe nedrept pe aproapele tău, este mai bine să nu judeci în niciun fel.

            Ci, să lași toată judecata în grija Celui ce judecă după dreptate: Domnul Isus Cristos.

            Dacă Adam s-ar fi lăsat călăuzit de Dumnezeu, ar fi privit spre pomul vieții și nu s-ar fi gândit niciodată să mănânce din pomul despre care Domnul îi spusese să se depărteze.

            Dumnezeu nu vrea să gândească în locul nostru și nici nu vrea să vadă El pentru noi, dar ne poruncește să stăm lângă El și să ne lăsăm călăuziți în toate lucrurile.

            Ce este de făcut în cazul acesta?

            Ceea ce este „poruncit” printre rânduri în Scriptură și anume să ne sfințim ochii, să ni-i „clătim” în fiecare zi în Cuvântul Sfânt, adevărata „alifie pentru orice dioptrie„.

            Doamne, ajută, Doamne dă izbândă!