„Cine este acesta?” (Matei 21:10)Una din scenele cele mai impresionante în Evanghelii este momentul intrăriilui Isus în Ierusalim. Spune Scriptura că atunci când s-a apropiat timpul pentru a-și desăvârșilucrarea de salvare a omului, Domnul Isus s-a îndreptat hotărât spre Ierusalim. Scena este impresionantă. Ucenicii L-au urcat pe Domnul pe un măgăruș, oamenii își așterneau haineleînaintea Lui, alții aruncau cu flori, mulțimea Îl aclama entuziastă. Ajuns încetate, cu toții au fost mișcați și se întrebau: „Cine este acesta?”Întrebarea aceasta și-au pus-o mulți până astăzi. Identitatea și personalitatealui Isus din Nazaret este unul din lucrurile cele mai importante și mai discutateîn religie. Să încercăm a răspunde la această întrebare fundamentală folosindu-ne acum doar de textul Scripturii care istorisește intrarea lui Isus în Ierusalim. Evanghelistul Matei ne spune că intrarea triumfătoare a lui Isus în Ierusalim s-a întâmplat pentru a împlini o profeție, care sună astfel: „Spuneți fiiceiSionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe unmăgăruș, mânzul unei măgărițe”. (Zaharia 9:9)Isus, Împărat? ... Dacă până în momentul intrării triumfale în Ierusalim nu s-a pus aceastăproblemă, de acum ea devine una serioasă și urgentă. Unul care mișcămulțimile și intră în capitala țării în felul în care a intrat Isus ridică întrebări, stârnește îngrijorare, naște împotrivire. Marele preot, Pilat judecătorul, mulțimea toată, vorbeau în zilele acelea, pe față sau în șoaptă, despre Împăratulevreu. S-a făcut vorbire atât de mult încât până la urmă aceasta a fost principalaacuzație; s-a făcut pe sine împărat. Iar ca să fie clar i-au scris pe cruce, deasupracapului, inițialele INRI, adică, Isus Nazarineanul Regele Iudeilor. Ceea ce li se părea liderilor de atunci o ironie, ceea ce nu știau evreii șiromanii, ceea ce nu doreau să accepte cei care L-au condamnat la moarte, eracă, Isus din Nazaret chiar era Împăratul. În ce privește descendența umană, El era strănepotul regelui David, așa cumo demonstrează bunăoară evanghelistul Matei la începutul cărții sale. În ce privește apartenența divină, El este Fiul lui Dumnezeu, Hristosul șiDomnul nostru, dovedit mai cu seamă prin învierea din morți. (Rom. 1:4)Deci, nu la întâmplare striga mulțimea: „Osana Fiul lui David! Binecuvântateste Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”Isus, Proroc! În Ierusalim când unul întreba: „Cine este acesta?”, un altul îi răspundea; „Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”. Încă de la începutul lucrări Sale Domnul Isus a fost văzut de popor ca unmare proroc. (Luca 7:16)Funcția prorocului în Israel era una didactică; să învețe, să înștiințeze, săavertizeze, să descopere starea inimilor și voința lui Dumnezeu. Evreii învremea aceea așteptau nu numai un împărat, ci și un proroc deosebit. Înainte dea se despărți de părinții lor, Moise le-a vorbit despre un proroc ca și el: „Domnul, Dumnezeul tău, îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, unprooroc ca mine: să ascultați de el! ... ” (Deuteronom 18:15-19)Despre Domnul Isus a vorbit Moise! Isus din Nazaret este ultimul proroc: Cel care desăvârșește chemarea profesieide proroc și împlinește profeția din vechime. -Isus este dascălul care predă ca nimeni altul (Matei 7:29)-Profetul care aduce în lume harul și adevărul (Ioan 1:17)-Văzătorul care descoperă tainele inimilor (Ioan 4:16-19). Ce face Împăratul și Prorocul? -Intră în Templul lui Dumnezeu și îl curăță. Este un fapt că, din când în când, religia are nevoie de câte o curățare. În lumea noastră supusă deșertăciuniiavem nevoie constat de cercetare, de auto-evaluare, iar lucrurile care nu suntdupă voia lui Dumnezeu trebuiesc răsturnate, date afară, schimbate. -Dă Templului un rol nou, neavut până acum, dar anticipat de profeții (Isaia56:7). „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”. Domnul Isus surpă zidul ce despărțea popoarele lumii de evrei. Mai mult, prinjertfa Sa rupe perdeaua de la intrarea în Sfânta Sfintelor, deschizând caleatuturor spre ceea ce era inaccesibil până acum. -Vindecă pe cei orbi și șchiopi, dovedind încă odată divinitatea Sa. Nu laîntâmplare se spune în Evanhelia după Matei despre orb și șchiop, că au venit laEl în Templu. De la regele David orbul și schiopul nu aveau voie să intre înCasa Domnului de la Ierusalim. Dar cu Isus se poate! (Isaia 35)-Și bineînțeles, îi provoacă pe preoții cei mai de seamă și pe cărturari. Aceștiaerau înfuriați mai ales când îi auzeau pe copii aclamându-L. Isus, Prorocul, așează întregul episod pe temelia Scripturii – Psalmul 8, cu 2. După modelulacesta trebuie să așezăm toate lucrurile din viețile, familiile, bisericile șisocietățile noastre. -În final, spune Scriptura, lăsându-i, a ieșit afară din cetate. Observ că după ceși-a terminat lucrarea, Domnul a plecat fără să lungească vorba, fără săpolemizeze cu împotrivitorii la infinit. Tot astfel și ucenicii Săi sunt chemați săspună ce au de spus, lăsând convingerea pe seama Altuia. Cine este Isus? Personajul istoric Isus din Nazaret a fost, este și va fi în veci ÎMPĂRATULcare reclamă închinare și supunere. Cine este Isus? El este PROFETUL care aduce în lume Adevărul care trebuie ascultat șiurmat. Cine este Isus? Întrebarea aceasta este cea mai mare întrebare care poate fi pusă cât va filumea. La întrebarea aceasta trebuie să răspundem fiecare personal, de răspunsul datdepinde viața și veșnicia fiecăruia. Pentru Natanael Isus din Nazaret este „Fiul lui Dumnezeu, Împăratul luiIsrael”; pentru Petru este „Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu”; pentru Toma Isuseste „Domnul meu și Dumnezeul meu”; pentru Ioan este „Cuvântul luiDumnezeu”; pentru Pavel, apostolul neamurilor, Isus este „chipul Dumnezeuluicelui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea”... Dar, cine este Isus pentru noi? ... Cine este Isus pentru mine? ... Darpentru tine? ... Și, cum te raportezi la cea mai măreață personalitate a cerului și apământului? ... Atunci, în ziua Intrării în Ierusalim, unii Îl slăveau într-un mod frenetic, alții Îl înfruntau pe față. Noi astăzi! ? ! ...