Nașterea din nou
Ioan 3:1-11
„Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.
Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu: ”
Nicodim I-a zis: Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, și să se nască?”
Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.
Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh.
Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.
Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”
Nicodim I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?”
Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu pricepi aceste lucruri?
Adevărat, adevărat îți spun, că noi vorbim ce știm, și mărturisim ce am văzut; și nu primiți mărturia noastră.”
În versetul 3 observăm cum, Isus trece peste complimentele făcute de către Nicodim și-i spune un lucru surprinzător, un lucru la care nicidecum nu se aștepta, nici măcar nu-l gândea și până la urmă nici măcar nu-l înțelegea. Așa cum majoritatea lumii nu poate să asculte și să înțeleagă cuvintele și chemarea lui Dumnezeu la mântuire și preferă să zacă mai departe în întuneric și păcat.
„Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Nașterea din Dumnezeu nu este opțională și nici facultativă, ci este absolut necesară pentru a vedea fața lui Dumnezeu.
Nu este nici măcar obligatorie, pentru că Dumnezeu nu obligă pe nimeni la mântuire, dar este necesară pentru oricare suflet care dorește viața veșnică.
Nicodim nu a înțeles în primul moment ce vrea să spună Isus, de aceea el zice în versetul 4: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale, și să se nască?”
Dar Isus nu se referă la o a doua naștere biologică, atunci când spune: „născut din nou”, și nu se referă la o repetare a primei nașteri, așa cum a înțeles Nicodim, ci Isus se referă la o naștere de sus, la o naștere supranaturală.
El vorbește despre nașterea din Dumnezeu.
Poate că pentru un ne-iudeu, cuvintele Mântuitorului ar fi fost normale pentru că ne-iudeii, sau neamurile nu-l aveau ca tată pe Avraam, ceea ce pentru iudei era îndeajuns ca să fie mântuiți, bineînțeles dacă împlineau Legea.
Pentru iudei, sau conform teologiei iudaice, faptul de a fi născut ca fiu al lui Avraam era garanția de a fi primit în Împărăția lui Dumnezeu.
Tocmai de aceea, pe Nicodim nu l-ar fi mirat să-L audă vorbind pe Marele Învățător, pe Isus despre ne-evrei că trebuie să se nască din nou; dar pentru el, un iudeu din tată în fiu, învățător al Legii, membru în marele Cler, sau în Sinedriu era prea de tot.
Nicodim, deci aștepta să fie primit (împreună cu toți iudeii), în Împărăția lui Dumnezeu așa cum era, adică un iudeu născut în mod natural, din spița de neam al lui Avraam, fiind un om evlavios, respectând Legea.
Mintea și învățătura lui îi spunea că nu mai trebuie să facă nimic pentru a intra în Împărăția cerului.
Așa sunt și astăzi majoritatea oamenilor care cred că prohodul îi va „îmburda”, cum spune ardeleanul, în Raiul lui Dumnezeu.
Și pentru că Domnul Isus nu lasă niciodată lucrurile nelămurite, îi explică lui Nicodim, în așa fel ca să înțelegem și noi astăzi, ce înseamnă ca cineva să fie născut din carne și ce înseamnă să fie născut din Dumnezeu.
Acestea sunt două naturi diferite: o natură firească și o natură duhovnicească.
Domnul îi întoarce cunoștința și îi schimbă gândurile și teoria lui Nicodim, spunându-i că fără o transformare radicală a gândirii, a rațiunii, a întregului interior și fără o viață schimbată prin puterea Duhului Sfânt și prin Cuvântul Domnului (Apa despre care vorbește Isus aici), nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu, sau nimeni nu poate fi mântuit.
Nu ajunge doar să crezi în Isus, ci trebuie să-I urmezi Lui cu toată ființa ta, să faci faptele credinței și să te păstrezi curat în „familia” sfântă în care te-ai născut.
Versetul 5 „Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”
Aici nu este vorba de apa botezului (pentru că în apa botezului nu pot intra oameni ne născuți din nou), ci este vorba despre Cuvântul Sfânt (apa, sau mediul), din care omul convertit, transformat de puterea Duhului Sfânt, de acum se hrănește zi de zi, ca să crească sănătos în credință.
De ce este comparat Cuvântul Sfânt cu Apa?
Așa cum printre alte întrebuințări, apa folosește la igienizare, la curățire a trupului, a „cărnii”, tot așa Cuvântul Sfânt are printre altele și rolul de curățire a „zgurii” sufletului și de sfințire, adică de păstrare a omului născut din nou, curat și credincios lui Dumnezeu.
Nu întâmplător Domnul Isus se roagă în Ioan 17:17 și spune așa: „Tată, sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”
Numele Nicodim este nume grecesc și în traducere înseamnă: „biruitorul oamenilor”. Și pentru că Isus cunoștea gândurile omului, a văzut în Nicodim care a venit noaptea pe ascuns la El, o sinceră căutare după adevăr, de aceea i-a încredințat o cunoaștere mai clară a misiunii Sale de mântuire pe pământ.
Uitându-se la el, Isus vrea săi spună următoarele cuvinte:
„Nicodim! Tu ești un „biruitor al oamenilor”.
Ești învățătorul lor și nimeni nu te poate contrazice și nimeni nu are îndrăzneala să te înfrunte, dar Eu îți spun: „Dacă vrei să vezi împărăția lui Dumnezeu și nu dinafară, ci dinlăuntru, adică dacă vrei să fii mântuit și să intri în Împărăția Tatălui, atunci ține minte: tu nu te vei mai lupta cu oameni, ci te vei lupta cu ispitele și cu păcatul și obligatoriu trebuie să le biruiești.”
Însă cum altfel vei fi un biruitor al păcatului, dacă nu ai lepădat firescul și dacă nu te-ai îmbrăcat peste omul cel vechi cu omul nou, născut din Apă (Cuvânt) și din Duhul Sfânt?
Firea nu va lupta niciodată împotriva ei însăși.
Ioan 1:12-13 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
Născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Aici sunt cât se poate de clare cuvintele Mântuitorului care zice deslușit că: oamenii care L-au primit pe El ca Domn al inimii sunt născuți nu în mod firesc, ci sunt născuți din Dumnezeu, cu drepturi depline ca fii și fiice în Împărăția lui Dumnezeu.
Însă pentru a fi născut din nou, omul trebuie să îndeplinească anumite condiții fără de care nu poate deveni copil de Dumnezeu:
Mai întâi, trebuie să ia în serios persoana Domnului Isus Cristos.
Să creadă că El este Fiul lui Dumnezeu.
Să creadă că El a plătit cu viața Sa prețul răscumpărării din robia păcatului; că a murit și a înviat din morți și S-a urcat la cer unde S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, ca mare Preot și Mijlocitor pentru toți credincioșii.
De asemenea trebuie să creadă că iarăși va să vină în slavă cu mare putere.
În al doilea rând trebuie să-L primească în inimă ca Domn și Mântuitor.
În al treilea rând trebuie să se lase călăuzit de Duhul Sfânt în tot adevărul.
Nașterea din nou este lucrarea de înnoire lăuntrică făcută de către Duhul Sfânt în omul care îl primește pe Isus ca Domn și Mântuitor.
Și este absolut necesar ca omul să se nască din Dumnezeu, primindu-L pe Isus ca Domn al inimii pentru a fi mântuit.
Fără naștere din Duhul Sfânt și fără o schimbare totală a vieții, fără lepădarea firescului, fără lepădarea păcatului din viață, nimeni nu va vedea fața lui Dumnezeu.
Doamne ajută, Doamne dă izbândă!