Leac pentru viață

                                       Ioan 3:14-18

       Apelăm la tot felul de medicamente de sinteză, sau naturiste, căutăm medici specialiști, eventual renumiți. Toate acestea, sperăm noi că ne vindecă durerile, ne fortifică trupurile, sau ne fac zilele mai senine.

Într-o oarecare măsură, ne sunt de ajutor dar în final nici una dintre ele nu ne lungesc viața. Zilele noastre sunt, numărate și toate sunt scrise în „Cartea” lui Dumnezeu!

Am constatat că, oricât de mult am căuta și oricât de mult am încerca o rezolvare, nu vom găsi nicăieri în altă parte ceva mai bun pentru viață, decât „leacul” oferit de Dumnezeul care a făcut cerurile și pământul.

Eventual, medicina ameliorează starea de sănătate. Aș putea să spun că, o „îndulcește” puțin.

Numai Unul singur este Acela care poate să-ți vindece toate bolile, să-ți aline suferința sufletului și a duhului și să-ți dăruiască viața veșnică. Numele Lui și adresa sunt acestea: Isus Cristos care este Domnul și locuiește pe Tronul slavei la dreapta lui Dumnezeu!

O adresă foarte ușor de găsit, pentru cei mici și pentru cei mari, pentru cei învățați și pentru cei mai puțin învățați. Nimeni nu se rătăcește pe această Cale, pentru că Cel ce o cunoaște, merge înainte!

Niciodată nu vei găsi ușa închisă și întotdeauna te va primi Împăratul, în audiență cu bucurie.

     „Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

      Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

        Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.”

A fost o vreme când în poporul Domnului, moartea făcea ravagii. Vorbesc despre poporul Israel în călătoria lui spre țara Canaanului.

Citim în Scriptură că niște șerpi înfocați, pândeau în pustie ca să muște și să învenineze la tot pasul pe copiii lui Israel, pentru că se răzvrătiseră împotriva Domnului. Și atunci, în strâmtorarea lor, oamenii, în disperarea lor și văzând moartea în tabără, au început să se întoarcă din căile lor rele și să strige către Dumnezeu.

Dureros este faptul că omul, la necaz, în strâmtorare, în suferință, sau când vede moartea cu ochii, abia atunci „bâjbâie” (acesta este cuvântul) și Îl caută pe Dumnezeu.

Când îi merge bine, când este sănătos, când nu duce lipsă de nici o plăcere, când nici măcar câinele nu-i schelălăie în ogradă, omul nu are trebuință de Dumnezeu.

Însă, toată Scriptura și aici în textul din Ioan în mod special, vedem bunătatea, mărinimia, dragostea nemărginită a Creatorului. Domnul Dumnezeu, în mila și îndurarea Lui, a auzit strigătul de groază, strigătul după ajutor al poporului și a venit cu soluția de vindecare și de viață.

Dumnezeu, din cer S-a uitat spre oamenii cuprinși de moarte și a „strigat” către ei: „Iată care este soluția vieții veșnice”: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.

Medicina vine cu soluția de ameliorare, dar ceea ce nu poate să facă știința omenească, poate El, Domnul care vine și cu „leacul de viață veșnică”.

Medicii pot să-ți vindece, pentru o vreme bolile prin tratamentele prescrise; dar viață nu-ți pot da și nu pot adăuga nici măcar o zi la zilele tale.

Unul singur poate să adauge zile la zilele tale și să-ți lungească firul vieții până în veșnicie, și Acela este Dumnezeu.

În Cartea Numeri 21:8 citim cuvintele acestea: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat, și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat, și va privi spre el, va trăi.”

Șarpele de aramă, înălțat de Moise, era mort; nu avea viață în el și Domnul nu a nimicit șerpii înfocați din tabără.

Șarpele lui Moise, nu era viu nici înainte de a fi spânzurat pe prăjină și nici după aceea; era un metal mort, un metal roșcat înălțat spre cer, dar era semnul prin care Domnul Dumnezeu, vorbea omului și-i arăta, că oricine va privi spre șarpele atârnat, adică oricine va privi și se va întoarce cu toată inima și se va supune voii lui Dumnezeu, va trăi și moartea nu va mai avea nici o putere asupra lui.

Tot la fel, până în zilele noastre, Domnul Dumnezeu, nu a nimicit șerpii veninoși; ei sunt și astăzi în păduri, în locuri pustii, în ape și în locuri unde omul se așteaptă mai puțin.

Ei sunt încă un pericol pentru oameni, oricând gata să muște și în orice vreme gata să ucidă.

Ajuns în insula Malta, Pavel a adunat niște vreascuri ca să pună pe foc și din mijlocul lor a ieșit o năpârcă veninoasă, care l-a mușcat. Barbarii, spune Cuvântul sfânt că, așteptau ca Pavel să moară, dar Pavel avea privirile ațintite spre Cel care i-a ieșit în cale pe drumul Damascului. Avea privirile ațintite spre Isus și veninul năpârcii nu a avut nici un efect asupra lui.

Domnul Dumnezeu nu l-a stârpit nici pe „șarpele cel vechi”, care seamănă boli, molime, viruși și chiar moarte în lume, ci a înălțat pe Însuși Fiul Său pe cruce, pentru ca oricine, înveninat de mușcătura „șarpelui”, sau oricine este cuprins de „virusul” nimicitor al păcatului și privește spre El, crede în jertfa Sa și Îl primește ca Domn al inimii, să nu mai piară, ci să aibă viață veșnică.

        Poporul evreu, a privit spre șarpele lui Moise și a fost vindecat; dar pe urmă, a murit. Însă cine privește spre Mielul de jertfă, spre Isus, Înălțat pe cruce, nu mai moare niciodată.

         Un om care privește spre Jertfa de la Calvar și Îl primește pe Isus ca Domn, chiar dacă „pleacă” din lunea aceasta, el nu moare, ci după cuvintele Scripturii, el este adăugat la poporul lui Dumnezeu.

         Însă nu este destul doar să privești, ca să trăiești, ci obligatoriu, trebuie să Îl primești pe Fiul în viața ta ca Mântuitor și să umbli pe calea Lui, pentru că pașii Săi calcă și zdrobește șerpii înveninați, scorpiile și pe orice fiară care îți pândește viața, El o nimicește.

         Calea, în urma pașilor Domnului Isus Cristos, este curată, este sfântă și duce negreșit spre viața veșnică.

         În pustie, era doar șarpele făcut dintr-o aramă roșiatică, atârnat de o prăjină, pe când la Golgota, era Isus spre care arăta Dumnezeu Tatăl din cer și spunea cu glas tare: „Acesta este Fiul Meu!” Iar de pe pământ, omul, Pilat din Pont, a scris deasupra crucii, Numele și menirea Lui: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor”

      Arătând spre Jertfa Sa, Domnul Dumnezeu din cer face o chemare pentru oricine dorește vindecare, eliberare, mântuire și viață veșnică: Priviți spre Isus, Mielul sfânt și veți fi vindecați, moartea nu va mai avea nici o putere asupra voastră și veți primi viață din belșug.

        Dumnezeu din cer oferă lumii, cea mai mare bogăție: mântuire și viață veșnică! Poți să ai averi, să ai domenii, mașini de ultimă generație, nu-ți folosesc la nimic, dacă nu-L ai pe Isus ca Domn.

     Dumnezeu a mai lăsat har pe pământ, pentru ca oamenii de pretutindeni să aibă posibilitatea să se salveze de la moarte, privind prin credință spre suferințele, spre moartea, învierea și înălțarea Fiului lui Dumnezeu la cer.

Încă mai este har și totuși mulți oameni, mai sunt mușcați de „șarpe”! Mulți oameni sunt înveninați și mulți, foarte mulți sunt pe moarte!

Singura salvare este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și jertfa Sa.

Nu întâmplător, apostolul Pavel spune într-o împrejurare: „Eu nu vreau să știu altceva între voi, decât pe Isus Cristos, și pe El răstignit”.

Nimeni nu trebuie să rateze această, unica șansă de viață!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!