„Pe când vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, ... ” (Luca 24:36-49)

Fiul lui Dumnezeu după înviere se arată grupului de ucenici, ucenici care erau decepționați și neîncrezători. Pentru a-i convinge, mai întâi le oferă dovezi din trupul Său, după care îi conduce în Scripturi.

I.

Domnul Isus spune: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie... Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi din morți”. (44-46)

Trebuie? Trebuia...

Cuvântul trebuie este un verb cu funcția de predicat, care introduce un imperativ.

Fiul lui Dumnezeu explicându-și lucrarea ne spune că trebuia, să pătimească, să moară și apoi să învieze?

De ce? De ce trebuia neapărat să treacă pe aici? ...

Însumând tot ce știm acum despre planul Celui Prea Înalt cu omul și cu lumea, putem spune următoarele:

Domnul Dumnezeu atunci când a hotărât să facă om pe pământ, în preștiința Lui, a anticipat faptul că omul va putea folosi greșit libertatea ajungând la faliment. Astfel că pe lângă planul inițial de a crea o lume foarte bună, cum a și făcut, a întocmit și un plan de rezervă care prevedea repararea eventualelor stricăciuni.

De ce acest plan de salvare divin?

-Rațiuni de onoare . Atunci când o construcție se dărâmă responsabilitatea este în primul rând a constructorului. Atunci când o gospodărie ajunge în ruine, multe pot fi cauzele, însă responsabilitatea primă revine proprietarului. ÎNȚELEGEȚI? ... Îmi pot imagina că Dumnezeu, privind în viitor, și-a asumat cu responsabilitate un eventual eșec, întocmind un plan de rezervă. Cu toate că Sfânta Treime nu este responsabiă în mod direct de răul din lume, parcă Îi aud pe Dumnezue Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt spunâd: NOI AM FĂCUT LUMEA, NOI O REPARĂM! ESTE REPUTAȚIA NOASTRĂ ÎN JOC!

-Setea de iubire. Dumnezeu ar fi putut lua în considerare că, dacă planul inițial eșuează, să distrugă creația numaidecât. Cât timp i-ar fi luat? ... Sau, cum spunea cineva, ar fi putut să ne abandoneze, lăsându-ne să ne devorăm unii pe alții până la extincția totală, sau, să ne tragă planeta la marginea universului pentru a deveni un bulgăre de gheață... DAR NU! Domnul Dumnezeu, motivat de o iubire imensă, hotărăște să rabde și să ne ofere o șansă în plus, gândind un plan de reabilitare a omului și a întregii creații.

-Nevoia de legalitate. Dumnezeu nu este doar responsabil cu ceea ce crează și deține, nu are doar compasiune față de creația Sa, El este în același timp cu totul sfânt și drept. Dreptatea lui Dumnezeu cere ca plata păcatului să fie moartea, iar sfințenia Lui cere o soluție perfectă. Soluția este una singură: să moară El însuși pentru a putea oferi, în har, iertarea perfectă omului vinovat. NUMAI AȘA PUTEAU FI ÎMPĂCATE DREPTATEA CARE CERE PEDEAPSĂ PENTRU ORICE GREȘEALĂ ȘI DRAGOSTEA CARE TÂNJEȘTE DUPĂ IERTAREA CELUI VINOVAT.

Despre acest plan de rezervă vorbește apostolul Pavel în Romani 8:28-30, când spune: „... și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ... Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit”.

Așa dar, Dumnezeu a întocmit un plan de răscumpărare încă din veșnicie, acest plan îL are în centru pe Fiul lui Dumnezeu, și prevedea ca toți cei care urmau să creadă în El să fie salvați.

Probabil acest plan de avarie a fost ținut secret în veșnicie de Sfânta Treime, dar odată cu eșecul oamenilor, planul a trebuit să fie pus în aplicare și deci a devenit public (aceasta este rațiunea pentru care Scripturile Vechiului Testament îl amintesc, iar Domnul Isus după înviere face recurs la aceste cuvinte profetice pentru a-i convinge pe ucenici).

Matei 16:21... - Se aflau în ținutul Cezarei lui Filip când Domnul Isus a început să le spună uceniciloi Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult, să fie omorât, dar că a treia zi va învia.

Este scris că Petru L-a luat de-oparte și a început să-L mustre... NU ÎNȚELEGEA ATUNCI CĂ POCĂINȚA ȘI IERTAREA AVEAU NEVOIE DE JERTFA LUI DUMNEZEU.

II.

Scumpi frați și surori, vă propun să facem un pas mai departe.

Dumnezeu trebuia... ! Dar oare noi nu trebuie?

Dumnezeu are imperative ce trebuie să le împlinească; noi nu? ...

Și noi ca oameni creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu trebuie să împlinim câteva lucruri importante dacă vrem să ne bucură de harul Domnului.

Permitețimi să enumăr imperativele ce se desprind din vorbele Domnului nostru, imperative ce trebuie împlinite dacă dorim să ne fie bine, dacă dorim să beneficiem de iertarea lui Dumnezeu și să petrecem veșnicia la loc cu verdeață și nu în focul care mistuie.

-POCĂINȚA: În Luca 24 Domnul Isus spune: „Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor... ” (47)

Va să zic că, mai întâi pocăința și apoi iertarea păcatelor!

Luca 13:1-5 Galileenii măcelăriți de Pilat...

Vrei să nu arzi? Trebuie să te pocăiești, trebuie să te întorci la Dumnezeu cu căință!

Păcătosule (ă) care refuzi până astăzi să te predai lui Dumnezeu, nu simți focul ce se apropie de tine? ...

De ce nu vrei să apuci Mâna întinsă?

Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? (Romani 2:4)

-MĂRTURISIREA: Un al doilea imperativ este nevoia de a-l mărturisi pe Dumnezeu. Domnul Isus continuă: „Voi sunteți martori ai acestor lucruri” (48)

În Noul Testament mărturisirea Domnului are cel puțin trei aspecte: mărturisirea credinței personale la botez, mărturisirea de la Cină, și mărturisirea (propovăduirea) Evangheliei.

a) Mărturisirea credinței personale la botez.

Noi credem și mărturisim că botezul la maturitate, însoțit de pocăință și credință, este o poruncă a lui Dumnezeu, care trebuie împlinită. Domnul Isus, înainte mergătorul nostru, la botezul Său spune lui Ioan, care avea ca și mulți din noi obiecții: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. (Matei 3:15)

Suflete, l-ai mărturisit pe Domnul personal în apa botezului? ... Când te vei uni cu Hristos în moartea și învierea Lui? ...

Biblia spune: „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” (Romani 10:9-10)

b) Mărturisirea de la Cină.

Alături de Botez participarea la Masa Domnului este al doilea gest simbolic poruncit de Fiul lui Dumnezeu care trebuie împlinit.

Pâinea frântă ne amintește de trupul lui Isus frânt pentru noi, iar vinul ne amintește de sângele Său vărsat pentru spălarea noastră.

Prin participarea la Cină mărturisim (pomenim, vestim): 1Corinteni 11:24-26

Biblia cere, într-ucât la Cină avem de-a face cu Dumnezeu, cercetarea de sine, adică o mărturisire curată.

c) Mărturisirea (propovăduirea) Evangheliei.

Despre acest al treilea aspect al mărturisirii le vorbea Domnul Isus ucenicilor după înviere.

Cerința aceasta nu este numai pentru apostoli, este o chemare generală și în același timp o vocație. Domnul a spus: „Mergeți în toată lumea și mărturisiți”; iar cel născut din nou nu poate să tacă fără să spună...

Matei 10:32-33 „De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.”

-TRĂIRE PRIN DUHUL SFÂNT: Fiul lui Dumnezeu încheie spunând ucenicilor: „Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus”. (49)

Făgăduința este Duhul Sfânt, iar momentul îmbrăcării a fost pentru ucenici Ziua Cinzecimii. Din momentul pogorârii Duhului, toți câți cred (după învățătura Bibliei) sunt îmbrăcați cu putere de sus. Viața creștină autentică este o viață prin Duhul Sfânt, care oferă resursele pentru o trăire în voia Domnului.

Un creștin trebuie să se asigure în cel mai înalt grad că are Duhul Sfânt. Biblia spune: „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui”.

O creștină trebuie să-și trăiască viața după îndemnurile Duhului, altfel este pierdută. Scriptura notează: „Dacă trăiți după îndemnurile firii, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.” (Romani 8:9b, 13)

ILUSTRAȚIE: Un tânăr creștin întors din armată este întrebat: -„Cum te-ai descurcat?” Răspunsul a fost: -„Bine! Cei din jurul meu nici nu au băgat de seamă că sunt pocăit~_."&~

Cuvântul Domnului spune: „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus”. (1Ioan 2:6)

CONCLUZIE

Frați și surori (... ) am vorbit astăzi despre imperativul trebuie.

Am văzut din Cuvântul Domnului că, pentru a fi salvați Dumnezeu a trebuit să vină la noi și să moară în locul nostru.

Tot din Cuvânt am văzut că pentru a ajunge în Rai la Dumnezeu și noi trebuie să ne zorim la pocăință, să-L mărturisim pe Domnul cu multă hotărâre și să trăim după îndemnurile Duhului.

Domnul să fie slăvit!

Dumnezeu să ne ajute!