Să se bucure neamurile
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de emasuciu in 24/05/2023
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/

A devenit clar în această seară că ultima parte din declarația voastră de misiune este „Lumea pierdută.”
Campus Outreach există pentru a-L slăvi pe Dumnezeu prin ridicarea de lucrători în campus
pentru lumea pierdută.
Și prima mea întrebare înainte de a privi la câteva texte este, „Ce înseamnă a fi pierdut?”
Nu cred că trebuie să asumăm lucrul acesta și e foarte important pentru noi să avem temelia biblică
sub picioarele noastre pentru a ști ce înseamnă cuvântul „pierdut.”
În engleză (respectiv română, n. tr.) e un cuvânt foarte flexibil, nu-i așa? Poate însemna multe lucruri diferite.
Poți pierde un lucru, ceva ce funcționează foarte bine, dar tocmai l-ai pierdut și-l vei găsi mâine
sub canapea și-l vei pune înapoi în buzunarul tău și va fi restaurat la locul lui de folosință minunată
în viața ta.
Sau poate însemna, „și-a pierdut toate economiile când bursa de valori s-a prăbușit.”
Și nu le poate găsi sub canapea, ci s-au dus pentru totdeauna.
Sau s-ar putea să însemne că auzim cuvintele de temut din partea chirurgului care a încercat s-o salveze
pe sora ta după un accident de mașină în care s-a lovit rău la cap. Și vine în sala de așteptare
pentru a-ți spune, „Am pierdut-o.”
Și oricine știe ce înseamnă aceasta.
Sau s-ar putea să vizitezi un mic sat plângător din Massachussetts și să vezi o placă pe o clădire de lemn
veche, cu o listă de nume, iar titlul e „Pierduți pe mare.”
Aceștia nu vor fi găsiți mâine, căci sunt pe fundul oceanului, și nu se mai reîntorc.
Deci cuvântul e foarte flexibil.
Lucrul interesant e că tot așa e „apolumei”- cuvântul grecesc care apare de 12 ori din cele 15 ori cât
întâlnim cuvântul „pierdut” în Noul Testament, traducând acest cuvânt „apolumei.”
Celelalte 3 dăți sunt acolo unde „sarea își pierde gustul” - o folosință foarte specializată.
Deci dacă urmăriți înțelesul lui „apolumei”, are aceeași lărgime și flexibilitate a înțelesului.
Haideți să ne adâncim timp de câteva minute și să vedem ce înseamnă acest lucru care e la baza declarației
voastre de scop.
Vă voi da 3 instanțe.
Luca 15:24 - pilda fiului risipitor. Tatăl spune fratelui mai mare, „acest fiu al meu era mort şi a înviat,
era pierdut, şi a fost găsit.”
Deci paralela cu „pierdut” este „mort.”
Când Domnul Isus a spus această pildă a știut exact ce spune - deja spusese mai devreme în Luca, unui om
care voia să-L urmeze, „Lasă morții să-și îngroape morții.”
Există morți care trăiesc și morți care sunt morți.
Cei pierduți sunt morții care trăiesc.
Aceasta a fost prima.
A 2-a: Luca 19:10 - „Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
Cei pierduți nu au doar nevoie să fie găsiți, ci trebuie salvați, trebuie să experimenteze ceva ce doar
Domnul Isus poate face. Tu nu poți face aceasta.
Nu-i poți salva pe cei pierduți și de aceasta au ei nevoie, conform Luca 19:10.
„Și-I vor pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.”
3. Ioan 17:12 - „am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat” - cei 12 ucenici - „şi nici unul din ei n-a pierit,
afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.”
Iuda e pierdut, nu în sensul că s-ar putea să se ascundă undeva și nu-l putem găsi, ci în sensul că
e osândit la pierzare.
Deci cei pierduți sunt cei morți. Efeseni 2 - El i-a înviat pe cei ce erau morți în păcatele și greșelile lor.
De aceea, spune Pavel, omul firesc nu acceptă lucrurile Duhului, căci ele sunt o nebunie pentru el și nu
le poate înțelege.
E mort din punct de vedere spiritual, mort față de realitățile spirituale.
Deci a fi pierdut înseamnă a fi mort față de adevărul spiritual, mort față de Hristos, și acest lucru e
adevărat cu privire la fiecare om ce e în afară de harul mântuitor al lui Dumnezeu.
Deci a fi pierdut înseamnă a fi mort, și aceasta e o condiție a voinței.
Voința e acea aptitudine a sufletului care înclină împotriva a ceva sau în favoarea a ceva.
Și cu cât se înclină mai intens, cu atât mai mult tindem s-o numim afecțiune.
Deci atunci când voința înclină spre ceva în mod zelos, aceasta e afecțiune.
Domnul Isus spune că ei au iubit mai mult întunerecul decât lumina și nu vor să vină la lumină.
Nicio persoană pierdută nu e robită contra voinței ei, ci robia lor este înclinația intensă a voinței lor
care iubește autonomia proprie, care iubește păcatul.
E atât de intensă încât sunt morți față de realitatea spirituală.
Iubim păcatul și de aceea apostolul Pavel spune că vom avea parte de pierzarea veșnică departe de fața
Domnului și de slava puterii Lui (2 Tes. 1:9).
Și aceasta e o descriere oribilă, dar corectă, a campusului vostru.
Oamenii pierduți ai lumii și studenții pierduți din campusul vostru sunt morți și sunt orbi și nu pot
să vină pentru că voința lor e robită de dragostea de întuneric.
Asta înseamnă a fi pierdut, atunci când declarația voastră de misiune spune că ați fost chemați să-i
evanghelizați, adică a aduce viață celor morți și vedere celor orbi.
Ce chemare! Ce misiune la care v-a chemat Dumnezeu!
Și bineînțeles că n-o puteți duce la îndeplinire. Nu-i așa?
Căci Domnul Isus a spus, cu privire la tânărul bogat, că a intra în Împărăția lui Dumnezeu e ca și o
cămilă intrând prin urechea acului. Și când ucenicii L-au auzit spunând lucrul acesta și-au ridicat
mâinile și au zis, în mod explicit: „Atunci cine poate fi mântuit?”
Și Domnul Isus n-a zis, „A fost doar o exagerare.”
N-a spus aceasta. Vă amintiți ce a spus?
A spus, cu privire la cămilele trecând prin urechea acului și oamenii intrând în Împărăția lui Dumnezeu,
„La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
Acesta a fost răspunsul Lui.
Deci da, ați fost chemați să înviați morții, ceea ce nu puteți face, și să dați vedere orbilor din punct
de vedere spiritual, ceea ce nu puteți face, și trebuie s-o faceți.
Și acesta e subiectul acestui mesaj.
Când se întâmplă lucrul acesta, când oamenii care nu pot învia morții și nu pot da vedere orbilor,
îi înviază pe morți și dau vedere orbilor, știți ce spun?
„Slavă Domnului!” - ceea ce constituie începutul declarației voastre de misiune.
Și aceasta veți zice dacă înțelegeți chemarea și imposibilitatea ei.
Atunci când o duceți la îndeplinire veți spune împreună cu apostolul Pavel, „Mulțumiri fie aduse lui
Dumnezeu că voi, care odinioară erați robiți păcatului, ați ascultat acum din inimă de adevărul care
v-a fost propovăduit.”
Pavel nu-și făcea nicio iluzie cu privire la cine a realizat lucrul aceasta.
Și nici eu nu vreau ca voi să aveți vreo iluzie în lucrarea voastră.
Deci suntem în 1 Petru.
Am 2 pasaje din Scriptură - acesta e unul din ele și apoi vom mai privi la unul.
Și scopul în a privi la aceste 2 texte e pentru a pune întrebarea, „Cum pot studenții de orice etnie
sau grup de oameni, cum pot studenții care sunt morți și orbi să trăiască și să vadă, cu ajutorul vostru?
Aceasta este întrebarea mea.
Căci n-ar fi niciun motiv pentru existența voastră ca și misiune, dacă n-ați fi esențiali.
Și aceste texte vor spune că puteți face lucrul acesta și sunteți indispensabili pentru aceasta.
Asta vor spune.
Deci haideți să privim la versetele 22-25 (din 1 Petru 1) și le voi citi din nou.
Acum că ați auzit încotro ne îndreptăm, poate le veți asculta mai atent.
„Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste
de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din nou
nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu,
care este viu şi care rămâne în veac.
Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,
dar Cuvântul Domnului rămâne în veac.”  Și despre ce Cuvânt este vorba?
„Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”
Haideți să mergem înapoi și să luăm câteva porțiuni.
Versetul 22 - această ascultare de adevăr care duce la dragoste frățească, nu este dragoste frățească.
Este un argument.
Încerc să înțeleg ce vrea să zică atunci când spune, „v-ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr.”
Și poate gândiți că ascultarea de adevăr înseamnă a face ce spune adevărul și aceasta înseamnă dragostea...
Dar nu se poate să fie aceasta ce vrea să spună, căci versetul spune, „prin ascultarea de adevăr v-ați
curățit sufletele... ca să aveți... dragoste.”
Se numește exegeză, a citi cu atenție. Asta vreți să le transmiteți studenților.
E crucial.
Nu v-ați curățit sufletele prin dragostea de oameni, ci sufletele v-au fost curățite pentru a putea iubi oamenii.
Deci ce înseamnă ascultarea de adevăr, care v-a curățit sufletele?
Ce este adevărul, în mod probabil, în aceste versete?
Răspuns: Evanghelia, Cuvântul - versetul 25 - „care v-a fost propovăduit.”
Ce înseamnă a asculta de Evanghelie?
A te încrede în Domnul Isus. Aceasta e porunca Evangheliei.
„Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit.”
Dacă credeți aceasta, sufletele vă sunt curățite.
Aceasta spune în Faptele Apostolilor - „sufletele vă sunt curățite prin credință.”
Deci fiind atașați de Hristos prin credință, suntem curățați, toate păcatele ne sunt șterse și neprihănirea
Lui devine a noastră și suntem întregi și curați și acum putem iubi.
Acesta e versetul 22.
Cum s-a petrecut lucrul acesta?
Ei erau morți.
Studenții cărora li s-a întâmplat lucrul acesta erau morți și orbi - atunci cum s-a întâmplat lucrul acesta?
Asta ne explică în versetul 23: aceasta s-a întâmplat „fiindcă ați fost născuți din nou.”
A fi născut din nou precede și face posibil versetul 22.
Fiindcă ați fost născuți din nou ați ascultat acum de adevăr, Dumnezeu v-a curățat și ați început să iubiți.
1 Ioan 5:1 - „Oricine crede” - adică ascultă adevărul - „că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu... ”
Nu invers.
Teologia împarte, de aceea eu sunt de partea voastră - aceasta se numește teologie reformată.
Înțelegând timpurile verbelor în mod corect ne face reformați.
Voi citi din nou - 1 Ioan 5:1 - „Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu... ”
A crede nu te face să fii născut din Dumnezeu, ci a fi născut din Dumnezeu te face să crezi.
Asta face ca Evanghelizarea din campus să fie ceea ce este.
Dacă nu credeți aceasta, nu mai vin înapoi.
Serios!
Am alte lucruri de făcut.
În afară poate de faptul că erați nehotărâți și ați vrut să vin să vă conving.
Dar mi-am devotat viața pentru a întări pe cei ca și voi.
Cred cu toată inima mea că lucrul acesta e adevărat.
Iubesc conecția dintre versetul 22 și versetul 23 din 1 Petru 1. E infinit de important dacă crezi că
Dumnezeu e decisiv în această problemă a regenerării și că-i face pe acești studenți morți și orbi
să trăiască, să vadă și să creadă.
Sau dacă trebuie ca voi să-i convingeți de aceasta ca să poată fi născuți din nou ca rezultat al voinței lor.
2 teologii foarte diferite.
Oricine crede a fost născut din nou, ceea ce duce la următoarea întrebare crucială:
Care este rolul vostru în acest miracol?
„Ați fost născuți din nou” - sunt la versetul 23 - „nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una
care nu poate putrezi” - unii oameni cred că sămânța e Duhul Sfânt, dar eu înclin să cred că este Cuvântul,
dar teologia nu se schimbă, oricum. Știu că Duhul Sfânt este cheie în acest proces, dar sunt anumite motive
pe care nu vreau să le enumăr acum. Sunt mulțumit cu ambele.
... „aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi” -
fie că e Duhul Sfânt, fie că e Cuvântul - „prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”
Nimeni, nimeni de pe planetă nu poate fi născut din nou decât prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu
și care rămâne în veac.
Acesta e primul lucru pe care-l știm despre agenție.
Cum face Dumnezeu minunea nașterii din nou care te capacitează să crezi adevărul, care-ți curățește inima
și te ajută să iubești oameni din toată lumea?
Cum face aceasta?
Răspuns: prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu și care rămâne în veac.
Și apoi citează Isaia 40:6-8 în versetele 24 și 25.
„Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,
dar Cuvântul Domnului rămâne în veac” - rămâne, tocmai l-a numit „viu și care rămâne în veac.”
Acum sprijină aceasta din Isaia 40. Deci e viu în sensul că intră în viețile acestor studenți și aduce viață,
rămâne în veac, așa că îi păstrează pentru veșnicie.
Și apoi mai adaugă încă un lucru, în versetul 25 - cel mai important component.
Acest verset e unul din cele mai importante din Biblie cu privire la rolul oamenilor în minunea regenerării.
„Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”
Care e rolul tău în a învia morții?
Împărtășește Vestea Bună.
Care e rolul tău în a da vedere orbilor?
Vorbește Cuvântul lui Dumnezeu care e viu și care rămâne în veac, rezumat în Evanghelia
care ți-a fost propovăduită.
Nimeni nu se naște din nou fără aceasta, ceea ce înseamnă că ești chemat să faci ceea ce nu poți face
(să învii morții și să dai vedere orbilor) și Dumnezeu a spus că n-o va face fără tine.
Nu cred că aceasta e o declarație homiletică prea îndrăzneață.
„Credința vine prin auzire și auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
Dar cum vor auzi fără propovăduitor?”
S-ar putea să fie ceva înregistrat - cineva a făcut lucrul acesta.
S-ar putea să fie printr-un tractat - cineva l-a făcut pe acesta.
S-ar putea să fie pe un sit de pe Internet - cineva l-a făcut și pe acesta.
Dumnezeu nu mântuiește pe nimeni astăzi fără intermediul vreunui om.
Deci, pe cât este de imposibil să învii pe un mort și să dai vedere unui orb, totuși tu, om slab, nepuncios,
failibil, ești indispensabil.
Și mă rog ca, prin această declarație, Dumnezeu să te facă să simți cât ești de important.
Acesta a fost 1 Petru 1.
Și când se întâmplă, vei spune, „Slavă să fie lui Dumnezeu!”
Exiști pentru a-L slăvi pe Dumnezeu evanghelizând lumea pierdută, aducând viață morților și vedere orbilor,
ceea ce nu poți face prin tine însuți - dar o vei face și atunci când se întâmplă te vei proșterne în
fața lui Dumnezeu și-L vei slăvi.
Încă un text - 2 Corinteni 4.
Înainte de a-l citi, vă voi da încă un alt verset pentru a vă pregăti.
Tocmai spuneam că veți face aceasta și spun că este imposibil - și vă întrebați, „Nu trebuie oare să fii
mai precis, sau mai atent? Căci pe de o parte spui că n-o putem face, iar pe de alta că trebuie s-o facem.”
Ascultați la aceasta. Pavel vorbește regelui Agripa în Fapte 26:17-18 despre ceea ce Domnul Isus i-a spus
atunci când l-a doborît de pe cal pe drum spre Damasc.
Iată ce i-a spus Domnul Isus: „te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină,
şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi
moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”
Deci, da, voi spune că Dumnezeu v-a trimis să deschideți ochii orbilor și să înviați morții.
O voi spune în mod repetat și o spun apăsat.
Dumnezeu v-a trimis să faceți imposibilul. La oameni lucrul acesta este imposibil, dar la Dumnezeu
toate lucrurile sunt cu putință.
Mergi cu Dumnezeu, iar atunci când face aceasta prin tine te proșterni în fața Lui și El primește slava
iar tu primești bucuria.
Acum haideți să privim la textul din 2 Corinteni 4:3-6:
„Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,
a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia,” - vedeți cum am gândit: 1 Petru 1:22-25
se referea la morții care trebuie să se nască din nou, iar 2 Corinteni 4:3-6 se referă la orbii care trebuie
să vadă; și în ambele cazuri întreb care este rolul vostru în aceasta. Asta fac acum.
Deci acum suntem la versetul 4. În cazul lor, dumnezeul veacului acestuia a orbit mintea necredincioșilor
„ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.
Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric," ne-a luminat inimile, pentru ca să facem
să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”
Voi lua aceste 3 versete și voi arăta ce spune fiecare. Voi prezenta pe puncte, iar apoi voi explica
mai în detaliu și apoi vom încheia.
Versetul 4 descrie starea de a fi pierdut, comparând-o cu orbirea.
Dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor.
Deci orbirea e starea fiecărui student, a celor 150.000 de studenți din anul întâi care nu cred - ei vin aici orbi.
Versetul 6 descrie remediul: „Să fie lumină” - spus de Dumnezeul atotputernic în inima omului, așa cum
a spus lucrul acesta la Creație.
Versetul 5 este legătura, care sunteți voi, între orbirea din versetul 4 și vederea din versetul 6,
adică „noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Dumnul Hristos Isus.”
Și aceasta e legătura între a fi orb și minunea lui Dumnezeu de a da vedere.
Haideți să le luăm acum pe rând.
Verestul 4 - „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind
lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
Aceasta este problema principală pe care o au studenții voștri.
Portretul lui Hristos în mințile lor nu este luminos, ci este plictisitor, sau mitologic, sau irelevant,
sau amenințător, pentru că ei sunt orbi față de slavă.
Gloria spirituală radiind din fața lui Isus prin Evanghelie, în Biblie, care te-a câștigat pe tine să
te încrezi în Domnul Isus, căci a devenit irezistibil de atractiv, frumos și magnific pentru tine,
dar ei nu pot vedea aceasta, căci sunt orbi.
Satana lucrează ore suplimentare pentru a-i ține fascinați cu orice altceva, cu lucruri care sunt fleacuri
față de ceea ce e Domnul Isus.
Și e înfricoșător să stai la masă și să vorbești cu oameni de felul acesta și să privești la fețele lor,
atât de inexpresive, fără răspuns, atât de moarte, atât de oarbe - și te simți atât de neajutorat,
pentru că ești. Și de aceea, atunci când Dumnezeu te folosește să dea lumină inimilor lor, Îl vei
slăvi pe Dumnezeu.
Cum se întâmplă aceasta? Versetul 6.
„Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric,"” - se referă aici la Geneza 1 -
Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric," ne-a luminat inimile, pentru ca să facem
să strălucească lumina” - lumina față de care fusesem orbiți, în versetul 4 -
„să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.”
Ce s-a întâmplat?
Aceasta e minunea.
Ce se întâmplă atunci când cineva e mântuit? Ce s-a întâmplat atunci când ai fost tu mântuit?
Dumnezeu poate face aceasta în 1000 de feluri, dar numitorul comun este că a fost un moment sau o vreme
când ai privit la Hristos și nu era captivant, nu era atractiv. Alte lucruri erau mai atractive -
prietenii, slujba, drogurile, sexul, succesul, dormitul, sporturile, filmele - erau atractive, îți țineau atenția
și primeau afecțiunile tale și-ți determinau viața; iar ziua următoare, sau noaptea te rugai, sau
citeai Biblia, sau te plimbai și El a devenit atractiv.
Așa cum i s-a întâmplat lui C. S. Lewis - s-a urcat în autobuz, mergând spre grădina zoologică, și s-a dat
jos din autobuz crezând.
Este o minune!
Dumnezeu face să strălucească lumina în inimile noastre pentru a da vedere să vedem slava lui Hristos.
„Trebuie să-L urmez. Uite, El e dragoste, e putere, e înțelepciune.”
O, iubesc predica numită „Excelențele lui Hristos,” de Jonathan Edwards.
Mergeți pe internet și luați-o, tot ce a scris Jonathan Edwards vreodată e pe gratis.
Incredibil - valorează milioane de dolari, dar e pe gratis.
„Excelențele lui Hristos” - e o predică lungă care arată juxtapunerea însușirilor excelente care sunt
adunate în Hristos ca în nimeni altul - și vouă vi s-au dat ochi să vedeți aceasta.
E uimitor, e o minune!
E o minune absolut glorioasă și minunată pe care o face Dumnezeu.
Și acum întrebarea, „Care e rolul vostru?” - versetul 5:
„Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.”
Nu-i așa că-i interesant că există o componentă a cuvântului și o componentă a faptei?
Viața mesagerului, ca rob, și cuvântul mesagerului, înălțându-L pe Hristos și focalizat pe Hristos,
împreună conduc la versetul 6 și Dumnezeu face ca Hristosul proclamat să fie frumos pentru cei orbi.
Și aceasta e minunea.
Deci în 1 Petru 1:25, Cuvântul viu și care rămâne în veac era Evanghelia, prin care au fost născuți din nou
și viața a venit prin Evanghelie.
Aici Cuvântul viu și care rămâne în veac este propovăduirea Domnului Isus din gura unui rob condus
de Duhul Sfânt și face ca lumina să strălucească în inimă ca să vadă și să nu mai fie oarbă.
Și acum tu ai devenit instrumentul vieții din morți și a vederii pentru orbi.
Deci în concluzie, Dumnezeu vă iubește și vă prețuiește prin faptul că v-a chemat să faceți imposibilul
și vă face indispensabili pentru aceasta.
Ființele omenești, mărturia omului e indispensabilă în miracolul divin al regenerării și miracolul divin
al iluminării.
Instrumentele umane sunt indispensabile.
Dumnezeu nu devine misionar în străinătate la popoarele ne-evanghelizate, fără oameni.
Nu-mi pasă câte povești de visuri aud, niciodată nu voi crede că Dumnezeu intenționează să evanghelizeze
singur popoare ne-evanghelizate, datorită lui Romani 10 - „cum vor auzi fără propovăduitor?”
Suntem prețuiți mult de Dumnezeu, suntem iubiți foarte mult.
„Ce frumoase sunt picioarele celui ce aduce vești bune... ”
Frumoase, prețuite.
„Credința vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu” în gura oamenilor failibili
și care câteodată eșuează.
Nu tu creezi credință, ci Dumnezeu. Nu tu creezi viață, sau vedere, ci Dumnezeu o face - și atunci
când se întâmplă spui împreună cu apostolul Pavel, „eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
De aceea, cel ce sădește și cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care facă să crească.”
E un mic test gramatic aici.
De aceea, cel ce sădește nu e nimic și cel ce udă nu e nimic, ci doar Dumnezeu.
Ci doar Dumnezeu, ce? A lăsat lucrul acesta afară. Tu ce-ai completa?
Cel ce sădește nu e nimic, cel ce udă nu e nimic, ci doar Dumnezeu...
eu completez - Dumnezeu e totul.
Comparat cu contribuția mea în învierea morților sau contribuția mea în a da vedere orbilor, eu nu sunt nimic
ci Dumnezeu e totul. Și atunci, minunea minunilor: El ia nimicul meu și-l face indispensabil.
El ia nimicul tău și-l face absolut esențial.
Acei studenți vor veni la Hristos prin intermediul unui om - vor crede, vor învia din morți prin intermediul
Cuvântului vestit prin oameni, sau nu vor învia deloc.
Și de aceea mă rog ca Dumnezeu să vă facă să vă simțiți atât de iubiți și cruciali încât veți fi credincioși
misiunii voastre.
Și atunci când faceți aceasta și atunci când El face minunea, vă veți proșterne înaintea Lui și-I veți
da slavă, spunând, „Tu primești toată slava,” iar cascada bucuriei se va revărsa peste tine.



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 386
  • Export PDF: 2
Opțiuni