Ieși degrabă din Babilon

Psalmul 96:11-13

            „Să se bucure cerurile, și să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea!

            Să tresalte câmpia, cu tot ce este pe ea, toți copacii pădurii să strige de bucurie înaintea Domnului!

            Căci El vine, vine să judece pământul.

            El va judeca lumea cu dreptate, și popoarele după credincioșia Lui.”

M-am gândit la cele două lumi, care nu pot fi nici confundate și nici unite între ele.

            Una este lumea de păcat, o lume străină de Dumnezeul cel adevărat; Babilon, o lume stricată care se îndreaptă fără nici o cale de întoarcere spre moarte veșnică.

            Și cealaltă lume, este sfântă, curată, adevărată, plină de har în prezența lui Dumnezeu.

            Însă, ca orice lume, ca orice împărăție, fiecare are împăratul ei. Astfel, Babilonul, lumea de păcat este condusă de cel rău, de dumnezeul veacului acestuia și lumea harului care este condusă și stăpânită de Împăratul împăraților, Domnul Dumnezeul cerului.

            În Psalmul 10:16, Cuvântul Domnului ne spune că El își curăță Împărăția, pentru ca să nu fie întinată de lumea de păcat. „Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din țara Lui.”

            Prin urmare, oricine, după Cuvântul Domnului din Evanghelia după Ioan 3:16, vrea să părăsească lumea de păcat, trebuie să-și spele sufletul în sângele sfânt al Mielului lui Dumnezeu.

            Aceste două lumi, diferite, nu pot fi suprapuse, nu pot fi unite între ele; și nu poate fi acoperită una de cealaltă, nu pot fi îngemănate. Între ele este un zid mare de despărțire, numit „zidul sfințeniei și al pocăinței”.

            Zidul acesta este ca și norul care conducea poporul în pustie, pe de o parte este luminos și de cealaltă parte este întunecos. Dar oricine vrea să iasă din întuneric la lumină, va găsi o Ușă care, încă mai  stă deschisă pentru cei pcătoși.

            Cine vrea să treacă în lumea harului, oricine vrea să iasă din întuneric la Lumină, trebuie să o rupă cu păgânătatea și cu păcatul, care nu poate fi ascuns, nici acoperit. El trebuie osândit, rupt, nimicit prin mărturisire înaintea Domnului și trebuie lepădat  pentru totdeauna.

            Dacă vrei ca harul să-ți ungă buzele și rugăciunile să fie cu har, să fii umplut cu har(mila și îndurarea lui Dumnezeu), trebuie să lepezi pentru totdeauna lumea de păcat și să intri „cu acte în regulă”, în lumea, sau Împărăția Domnului Isus.

            Și noi am fost pierduți odată în lumea de păcate, dar Cineva, nu oricine, Chiar Fiul lui Dumnezeu, S-a ridicat pe pământ și S-a înălțat pe o cruce ca să ne caute și să ne vadă cum bâjbâim în întuneric.

            De acolo, de sus, de pe cruce, Isus Cristos, Mântuitorul ne-a chemat să ieșim degrabă din lanțurile robiei păcatului și să intrăm în lumea harului divin.

            Ieși, oricât de grea ar fi strânsoarea, oricât de adânci ar fi „smârcurile” păcatului în care te zbați; ieși cu puterea pe care o ai; lupta este biruită în Numele Celui ce te așteaptă cu drag și cu dor, pentru că El a biruit lumea de întuneric și pe cel ce o conduce.

            Nu te lăsa înșelat suflete drag Domnului, lumea întunericului de păcat, în curând va fi făcută „sul” și aruncată în Iazul de foc, numit Iad, împreună cu împăratul care o conduce și cu toți „locuitorii” ei.

Iar lumea harului, al cărei Împărat este Isus Crostos Domnul, se va muta pe un pământ nou(Isaia 65:17) „Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute, și nimănui nu-i vor mai veni în minte.”

Fugi de trecut, evadează din lumea de păcat și intră degrabă în Împărăția harului lui Dumnezeu. Aici toate lucrurile se fac noi!

Isus, Împăratul te așteaptă cu drag. Vino la Cel ce Și-a întins brațele pe Crucea din Golgăta, arătând lumii cât de mult o iubește.

Domnul Isus să te binecuvânteze!