„veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:32)
Constituția României la Articoul 1, aliniatul 3, spune: „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din Decembrie 1989, şi sunt garantate”.
Libertatea, . . aspirația supremă a omului de când este el. De unde vine tendința spre libertate? De ce omul nu se simte bine atunci când este constrâns? „Omul se naște liber”, spune cugetătorul. Legile fundamentale ale statelor democratice stipulează faptul că oamenii se nasc liberi și egali, și au dreptul să-și caute neângrădiți fericirea pe pământ. Aceste formulări sunt doar pe jumătate adevărate.
Domnul Dumnezeu este primul liberal și cel mai mare democrat. El l-a creat pe primul om după asemănarea Sa, adică liberi, și i-a spus: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină”. Însă, întrucât în univers există nu numai binele ci și răul, i-a dat și o poruncă: „dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”. (Genesa 2:16-17) Este aici un paradox: pe de-o parte, libertatea reclamă existența alternativei la bine, pe de altă parte, existența răului îmi limitează libertatea. Astfel, Dumnezeu care la creat pe om o ființă liberă, din pricina existenței răului, a pus niște hotare libertății de manifestare. Omul nu poate face tot cei trece prin cap fără să se ”prăjească”. Dumnezeu a spus omului „poți”, și, „dar”. Ce a urmat neasultării din Eden cunoaștem cu toții (... ) Răul a devenit natură în om.
Omul face mare caz cu privire la dreptul lui de a fi liber. Când este vorba de relațiile inter-umane, până la un punct, este legitimă aspirația. Problema omului este cu Dumnezeu Creatorul. El a stabilit niște standarde minimale pe care omul le-a încălcat și continuă să le încalce, cu consecințele anticipate. Vai, oamenii ignoră faptul că din fire sunt păcătoși, și că lumea întreagă este în robia celui rău. Domnul Isus a venit ca și eliberator. El le spune evreilor: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi”. Evreul s-a supărat: „Noi suntem sămânța lui Avraam, și n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veți fi slobozi!” Se amăgeau! . Mai întâi, au fost în nenumărate rânduri robi ca și națiune. Chiar și în zilele acelea erau sub stăpânirea Romei. Apoi, există o robie interioară, mult mai rea și periculoasă; robia păcatului. Interlocuitorii Domnului nu înțelegeau că Domnul le vorbea despre inimă. „Adevărat, adevărat, vă spun”, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului... Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi”.
În lumea controlată prin minciună și amăgire de Diavolul, libertate înseamnă să faci ce vrei. Nu există Dumnezeu, nu există un standard absolut, nu există judecată, așa că, nu-ți pese prea mult de nimeni. În Împărația lui Dumnezeu domnește adevărul, și adevărul spune că omul este rob al păcatului și poate fi eliberat doar prin harul Domnului Isus. Fără El omul continuă să fie în robie.
MacDonald notează: „Iudeii (și omul în general) nu cunoşteau adevărul şi se aflau într-o groaznică stare de robie. Ei erau robiţi de ignoranţă, rătăcire, păcat, lege şi superstiţii. Cei care Îl cunosc cu adevărat pe Domnul Isus sunt izbăviţi de păcat, umblă în lumină şi sunt călăuziţi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.”
Aceasta este libertatea!