„Rugați-vă neîcetat.” (1Tesaloniceni 5:17)

Pentru unii rugăciunea este o activitate psihologică benefică. Alții încadrează rugăciunea la superstiții. Unii folosesc rugăciunea ca mijloc de ușurare a conștiinței. Alții folosesc rugăciunea pentru a încerca să-și împlinească dorințele...

După Biblie, rugăciunea este adresarea directă lui Dumnezeu pe baza descoperirii Ființei Sale în Scriptură. Este o ridicare a sufletului către Dumnezeu. Psalmistul într-una din rugăciunile sale spune: „La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul”. (Psalmul 25:1)

Cărturarul creștin scrie: „Rugăciunea este mărturisirea neputinței noastre și a altora în Numele Domnului Isus, înaintea ochilor iubitori ai unui tată care știe, înțelege, mângăie și răspunde. Rugăciunea este respirația și tânjirea duhului nostru după Dumnezeu”.

Felurile rugăciunilor, conținutul adresări noastre verbale, poate fi în principal de cinci feluri.

1) Rugăciunea de laudă, de adorare. Psalmul 100, cu 4, recomandă: „Intrați cu laude pe porțile Lui.” Fecioara Maria exclamă: „Sufletul meu mărește pe Domnul”. Rugăciunea Domnească începe așa: „Sfințească-se Numele Tău... ”. Aceasta este forma cea mai măreață de adresare către Dumnezeu: ocupat cu însușirile și măreția lui Dumnezeu, în rugăciunea de laudă și adorare dai cinste lui Dumnezeu.

2) Rugăciunea de mulțumire. Biblia spune: „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”. (1Tesaloniceni 5:18) Lumea de astăzi, deși există prin binecuvântarea lui Dumnezeu, trăiește într-o stare de ne-recunoștință crasă. (Romani 1:21) Când venim înaintea Domnului ar trebuie să enumerăm binecuvântările oferite, și să-i mulțumim lui Dumnezeu precum niște copilași. Mulțumirea pregătește calea altor binecuvântări.

3) Rugăciunea de mărturisire. Cu cât ești mai aproape de Dumnezeu, cu atât ești mai conștient de păcatele, căderile și greșelile tale. (Isaia 6:5) Domnul știe adevărul despre falimentele noastre, dar așteaptă să i le mărturisim cu căință. Fi sincer în rugăciune, El apreciază asta. Este o nebunie să încerci să te ascuzi sau să te prefaci înaintea lui Dumnezeu.

4) Rugăciunea de mijlocire. Mijlocitor este omul care intervine între două persoane. Grija pentru oamenii care ne înconjoară ar trebui să fie permanentă. Sunt atâția în jurul nostru care au nevoie de rugăciunea celor credincioși. Oamenii mari ai credinței sunt mari și pentru că au mijlocit pentru semeni ca nimeni alții. (Ex. Moise, Domnul Isus, Apostolul Pavel, ... )

5) Rugăciunea de cerere. Nevoile noastre zilnice trebuie aduse înaintea Dumnului; fie materiale, fie spirituale. Un bun exemplul ni-l oferă Rugăciunea Domnescă. (Matei 6:11-13^a) Apoi există rugăciuni de cerere prilejuite de tot felul de ocazii speciale: persoane bolnave, servicii divine, evenimente sociale, etc.

Este important să înțelegem și modalitatea lui Dumnezeu de a răspunde rugăciunilor noastre.

Rugăciunea este un privilegiu și nu un drept. Atotputernicul își rezervă dreptul de a răspunde la rugăciunile omului când vrea și cum vrea. Răspunde Dumnezeu cu adevărat la rugăciune? Categoric, da! Dumnezeu răspunde copiilor Săi și nu numai, însă în moduri diferite.

1) Răspunsuri directe și imediate. Ca să răspund cu Biblia voi aminti de eliberarea lui Petru din temniță în timp ce Biserica se ruga. (Fp. Ap. 12:5-11) 2) Răspunsuri întârziate. Marta și Maria l-au așteptat patru zile pe Domnul Isus să intervină pentru fratele lor Lazăr. (Ioan 11) 3) Răspunsuri neașteptate. La rugăciunea repetată a lui Pavel de a fi vindecat de țepușul din trup, Domnul i-a răspuns: „Harul Meu îți este de ajuns”. (2Cor. 12:8-9) 4) Răspuns negativ. Profetul Ilie într-o vreme de descurajare a vrut să moară. Domnul nu l-a ascultat. (1Împărați 19:4-5) 5) Răspunsuri vătămătoare. Împăratul Ezechia cere ca Dumnezeu să-i lungească viață. Domnul îi împlinește rugăciunea, urmările însă sunt dramatice. (2Împărați 20)

Cîteva precizări de principiu în ce privește rugăciunea.

-Rugăciunea trebuie adresată lui Dumnezeu Tatăl (Matei 6:9), în Numele Domnului Isus Hristos (Ioan 16:23), prin Duhul Sfânt (Ioan 4:24).

-Atitudinea în rugăciune trebuie să fie una umilă. Pilda vameșului și a fariseului este sugestivă. (Luca 18:10-14)

-Este înțelept la încheierea rugăciunilor noastre, mai ales cele de cerere, să acceptăm Voia lui Dumnezeu oricare ar fi aceasta. (Matei 26:42)

-Rugăciunile noastre pot fi împiedicate de trăirea în păcat (Isaia 59:1-2), motivații greșite (Iacov 4:3), un spirit de ne-iertare (Matei 6:14-15), necredință (Evrei 11:6), relații defectuase în familie (1Petru 3:6-7).

-Există și metode care înlesnesc ascultarea rugăciunilor, de pildă; claritatea (1Samuel 1:11), perseverența (Luca 18:1-8), unitatea (Matei 18:19-20), postul (Daniel 9:3, Marcu 9:29)

„Roagă-te des. Pentru că rugăciunea este un scut pentru suflet, un sacrificiu adus Lui Dumnezeu şi un bici pentru Satan.” –John Bunyan