Nevasta lui Lot

Autor: Ștefan Zambo | Album: fara album | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de 12345 in 01/09/2023

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Geneza 18:16-19:29 | Luca 17:32

Avraam mijloceşte pentru Sodoma
Geneza 18:16 Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
Geneza 18:17 Atunci, Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
Geneza 18:18 Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
Geneza 18:19 Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit.”
Geneza 18:20 Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
Geneza 18:21 De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine şi, dacă nu va fi aşa, voi şti.”
Geneza 18:22 Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
Geneza 18:23 Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?
Geneza 18:24 Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?
Geneza 18:25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
Geneza 18:26 Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
Geneza 18:27 Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă.
Geneza 18:28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
Geneza 18:29 Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
Geneza 18:30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
Geneza 18:31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
Geneza 18:32 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
Geneza 18:33 După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.
Cei doi îngeri la Sodoma
Geneza 19:1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara, şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.
Geneza 19:2 Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea, şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.”
Geneza 19:3 Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mâncat.
Geneza 19:4 Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
Geneza 19:5 Au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”
Geneza 19:6 Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el
Geneza 19:7 şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
Geneza 19:8 Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.”
Geneza 19:9 Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.
Geneza 19:10 Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.
Geneza 19:11 Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
Nimicirea Sodomei şi Gomorei
Geneza 19:12 Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate – scoate-i din locul acesta.
Geneza 19:13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
Geneza 19:14 Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
Geneza 19:15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.”
Geneza 19:16 Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia i-au apucat de mână pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-i cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.
Geneza 19:17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie. Scapă la munte, ca să nu pieri.”
Geneza 19:18 Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!
Geneza 19:19 Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa, dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri.
Geneza 19:20 Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo…, este aşa de mică… şi să scap cu viaţă!”
Geneza 19:21 Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
Geneza 19:22 Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
Geneza 19:22 Adică: Mic.
Geneza 19:23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.
Geneza 19:24 Atunci, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
Geneza 19:25 A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ.
Geneza 19:26 Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.
Geneza 19:27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
Geneza 19:28 Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.
Geneza 19:29 Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

„Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot.” (Luca 17:32)

Domnul nostru Isus Hristos provocat fiind să vorbească despre venirea Împărăției lui Dumnezeu, l-a un moment dat aduce vorba de nevasta lui Lot: „Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot”. De ce să ne amintim despre o femeie care a trăit cu patru mii de ani în urmă și al cărui nume nici nu-l știm? Urmăriți-mă!

La câteva generații după Potop, când oamenii s-au înmulțit și s-au răspândit din nou pe pământ, o veste a ajuns în cer. Se zvonea că locuitorii a două cetăți, Sodoma și Gomora, erau nespus de păcătoși.

Doi îngeri au fost trimiși în misiune de cercetare. Îngerii au ajuns la Sodoma pe înserate. Lot, nepotul lui Avraam, ședea la poarta cetății. Când i-a văzut Lot, a alergat înaintea lor, s-a plecat până la pământ, și i-a poftit în casa lui peste noapte. Îngerii au acceptat cu greu. (Noul Testament ne sugerează că Lot nu știa inițial că musafirii lui sunt îngeri) Imaginați-vă! Nu se culcaseră încă, când oameni din cetatea Sodomei, tineri și bătrâni, au alergat din toate părțile și au înconjurat casa. Au chemat pe Lot afară și l-au întrebat: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine? Scoate-i afară, să ne împreunăm cu ei”. Lot a stăruit de ei să-i lase în pace. Le-a oferit chiar pe cele două fete fecioare ale lui. Mulțimea înfierbântată a refuzat. „Pleacă!”, și împingându-l, s-au apropiat să spargă ușa. Ingerii au întins mâinile, au tras pe Lot în casă, au încuiat ușa, iar pe oamenii aceia i-au lovit cu orbire. Apoi îngerii au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii și fice, și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Pentru că avem să nimicim locul acesta... ” Când s-a crăpat de ziuă, fiincă Lot zăbovea, bărbații aceștia l-au apucat de mână pe el, pe nevasta lui și pe cele două fete fecioare și i-au scos din cetate. Unul din îngeri a zis: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, și să nu te oprești în vreun loc din câmpie: scapă la munte ca să nu pieri”. Cum s-au îndepărtat Lot și familia lui, s-a dezlănțuit potopul peste ținutul Sodomeni și Gomorei.

Scriptura spune: „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi, și s-a prefăcut într-un stâlp de sare”. (Geneza 18:16-19:29)

Aceasta este pe scurt istoria. La ce dorește Domnul să ne facă atenți? La gestul soției lui Lot de a privi în urmă, odată ce a pornit spre munte, spre salvare.

Și lumea de acum se află sub amenițarea focului judecății, Dumnezeu însă în bunătatea Lui prin Evanghelie ne oferă posibilitatea de a ne scăpa viața. Unii din noi, ca și în cazul lui Lot, am fost apucați de îngerii Domnului și am fost trași afară din ale lumii păcate. Dar, atenție, este primejdios să privim înapoi. Domnul Isus spune în Evanghelie: „Orcine pune mâna pe plug, și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu”. (Luca 9:62)

Ce te poate face să privești înapoi? Ce te poate face să renunți la alergarea cerească? Ce a putut-o face pe femeia lui Lot să privească înapoi?

-Poate, curiozitatea de a vedea ce se aude! Curiozitatea îl împinge pe om la multe gesturi necugetate, în locuri primejdioase, la relații neîngăduite...

-Poate, părerea de rău după Sodoma! Se poate întâmpla să ieșim din lume fizic, dar lumea să nu iasă din inimile noastre...

-Cu siguranță, neascultarea! Porunca slavării era clară: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi, ... ” Relativismul în ce privește ascultarea de Dumnezeu este o pandemie.

Mai există un aspect al privirii înapoi, care de regulă este trecut cu vederea, dar care este real. Este vorba despre atitudinea creștinului la moarte. Dumnezeu în harul Său ne pune înainte viața nouă în Raiul Său binecuvântat. Domnul Isus a spus: „Eu sunt învierea și viață. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată”. Scriptura Sfântă afirmă solemn: „Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, ... ” (Ioan 11:25-26; 2Corinteni 5:1)

Billy Graham spunea despre momentul morții: „Inspiri pe pământ și expiri în Rai”.

Poetul cel mai iscusit de ai fi, nu ai putea descrie suficient de bine frumusețile ce-i așteaptă pe creștini în momentul imediat următor morții. Cu toate acestea, creștinii la moarte privesc în urmă cu regret și înaine cu nesiguranță, ca și nevasta lui Lot. Lucrul acesta nu ne face cinste.

Și mai este, da, aspectul legat de Reveniea Fiului lui Dumnezeu. Întoarcerea în slavă a Domnului nostru Isus Hristos este următorul mare eveniment din istorie, marea speranță a creației în general și a Bisericii în special. Această Revenire va fi una surprinzătoare pentru omenirea întregă. Locuitorii pământului, preocupați cu cele lumești, ca pe vremea lui Noe sau Lot, vor fi complet surprinș și nepregătiți. Fiul lui Dumnezeu însă face o recomadare celor credincioși: „În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei, și își va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; și cine va fi la câmp, deasemenea, să nu se mai întoarcă. Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot. Oricine va căuta să-și scape viața, o va pierde; și oricine o va pierde, o va găsi”.

În așteptarea acelei zile mărețe să exersăm lepădarea de sine și ascultarea. Nu cumva să pățim ca și nevasta lui Lot. -„Dumnezeule mare și milostiv, ajută-ne!”