Mai aproape de Isus

            Aș vrea să deschid mesajul din predica aceasta, cu motoul, care de fapt, ar trebui să fie un simbol al vieții noastre de credință, zi de zi: „Mai aproape de Domnul, mai aproape de inima Lui!"

            Așa îi plăcea ucenicului Ioan să stea; mai aproape de Cel pe care-L iubea și nu pierdea nici o ocazie ca să stea cu capul plecat chiar lângă inima lui Isus. Ce fericire; să simți în pieptul lui Isus, bătând o inimă plină de iubire!

            Cât de înălțător este lucrul acesta; să știi că Cel ce a creat cerurile cu toate stelele și pământul cu tot ce cuprinde, vrea să te cuprindă și pe tine în brațe și să te strângă la pieptul Sau!

            Mai aproape de Domnul, mai lângă inima Lui...

            Și la final, când vom merge spre casele noastre, fiecare să putem spune: Da, știu ce am de făcut cu viața mea în zilele care mi-au mai rămas...

            Trebuie să mă apropii mai mult de Isus, Domnul meu! Trebuie să stau chiar lângă inima Lui ca și Ioan ucenicul, sau ca și Maria la picioarele Sale.

            În Evanghelia după Matei 21:18-19 citim așa: „Dimineața, pe când se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze... "

            De la întâmplarea aceasta, au trecut doua mii de ani, însă Domnul Isus și astăzi mai caută roade pentru a-Și înviora sufletul.

            În dimineața aceasta, Mântuitorul caută rod la tine și la mine. El caută rod în pomul meu și în pomul tău, de aceea se apropie de fiecare ca să ne cerceteze.

            Oare ce va găsi în pomul meu? Frunze? Crengi uscate?

        Înainte de a ne cerceta Domnul, haideți să ne cercetam fiecare(așa cum ne poruncește și apostolul Pavel în scrisoarea către Corinteni: „fiecare să se cerceteze dar, pe sine însuși... ”).

            Suflete dragi, este distanță de o rugăciune, până când Domnul Isus ajunge în dreptul fiecăruia. Îți mai dă răgaz, timp de o rugăciune să te cercetezi și să te mărturisești înaintea Lui.

            Oare, ce va găsi? Roade vrednice de pocăință, sau gânduri nesfințite, vorbe fără har, umblare greșita pe alte căi? ...

            Este un timp pentru fiecare tânăr când nu simte durerea, nu simte oboseala, când nu simte frigul, s. a. dar vine vremea când nu mai poți. Însă vine o altă vreme când alții te îmbracă, vine vremea când alții iți dau să mănânci, când alții te mută de colo, acolo.

            Vine vremea când puterile te lasă și ai nevoie de sprijin...

            Este o vreme când nu mai ai putere să te rogi, când nu mai ai putere să cânți ca să lauzi pe Salvatorul tău; este o vreme când nu mai ai putere de predicare, de vestire a măreției lui Dumnezeu.

            În asemenea împrejurări, este vremea să strigăm după ajutor. Dar nu striga către munți, nici spre guvern, nici spre legiuitori, pentru că nu te vor asculta. De aceea te îndemn să strigi către Domnul. Aleluia!

            De la Domnul ne vine ajutorul; El este sprijinul, El este tăria ta. El iți dă putere să te miști și să umbli pe picioarele tale. El iți dă putere să te hrănești, El iți dă putere să te îmbraci, El iți dă putere să cânți, să te rogi, să-L mărturisești.

            Nu uita: când nu mai poți tu, poate El...

            Atingerea Domnului înseamnă viață.

          S-a atins Domnul de fiul văduvei din Nain, care era dus la groapă și la atingerea mâinii sfinte, tinerelul a înviat.

            S-a atins Domnul de mâna soacrei lui Petru și au lăsat-o frigurile.

            S-a atins de ochii orbului și orbul și-a căpătat vederea.

            S-a atins de femeia gârbovă și oasele i s-au îndreptat...

        S-a atins Domnul de mâna dreapta a lui Asaf psalmistul și i s-au întărit genunchii slăbănogiți și i-a pus picioarele pe Stancă, pentru că atingerea Domnului înseamnă putere în credință...

            Mai este nevoie de alte exemple?

            Sunt sute în Evanghelii și sunt zeci în adunare...

1 Petru 5. „Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită... Spuneți-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste. Pacea să fie cu voi cu toți care sunteți în Hristos Isus!"

            Amin. „Turma mica", să nu lăsăm ca diavolul să umbrească sărbătoarea frumoasă a învierii Domnului nostru Isus Cristos.

            De aceea chemam Numele Domnului peste noi și casele noastre. Domnul să lase binecuvântările Lui peste fiecare suflet din grupul de rugăciune și peste dragii noștri. Amin.

            Pe calea credinței merită să luptăm, după cum spune apostolul Pavel, lupta cea bună, pentru că biruința ne este asigurată în Domnul Isus.

            Chiar dacă unele bătălii le pierdem, războiul este câștigat prin Isus, Biruitorul lumii.

          Îmi aduc aminte de prima scrisoare de dragoste pe care i-am scris-o unei fete frumoasă care mai târziu mi-a devenit soție. Eram tânăr, aveam 22 de ani și eram atât de îndrăgostit încât în loc să scriu pe plic adresa locuinței ei, am scris la adresa destinatarului numărul casei noastre. Când a venit poștașul, i-a dat scrisoarea mamei mele. Și mama s-a dus la Toni și i-a dat scrisoarea...

          Acum mă gândesc că și Domnul Dumnezeu a fost tare îndrăgostit de mine când mi-a scris „Cartea", pentru că am găsit în ea cuvintele acestea pline de bunătate, de iubire, de adorare: „Fiindcă atât de mult te iubesc, am dat pe singurul Meu Fiu, să moară în locul tău și dacă vei crede și Îl vei asculta, nu vei muri, ci vei intra în viața veșnica, prin sângele jertfei Sale".

            Si sunt sigur că Tatăl din cer, nu a greșit adresa...

            Dacă ți-ai zidit casa, familia, credința pe Stâncă, rămâi în picioare chiar și în furtună; pentru că Tatăl iubitor te înconjoară pe dinapoi și pe dinainte și Își pune mâinile peste tine.

            Torenți de suferință, dureri și boli orice ar veni peste tine, mai întâi lovesc Stânca. Și Stânca este Isus!

            Dacă ai zidit pe nisip, pe neîncredere, pe deznădejde, foarte curând te vei clătina; și foarte curând credința ta se va scurge ca o apă...

            Daca ai zidit pe Stanca numită Isus, nimic nu te poate clătina, și nimic nu te poate abate de la credință.

            Iov spunea în Cartea sa: „Ce, primim de la Dumnezeu binele și să nu primim și răul?"

            Când stai pe Stâncă, răul nu mai este atât de rău și binele este la superlativ.

         Pe Stancă, poți să fii rănit uneori, dar Stanca, Isus iți leagă rănile și te vindecă... Rămâi tot mai aproape de Domnul; tot mai aproape de inima Lui!

            Domnul să te binecuvânteze!