Dacă va voi Domnul

                                         Iacov 4:13-15

            „Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga” și nu știți ce va aduce ziua de mâine!

          Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere.

           Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.”

            Cuvântul sfânt, în versetul 13 ne avertizează cu privire la două „fenomene”, care ne scot din sfera de acțiune a lui Dumnezeu; două forme ale firii pământești prin care Îl putem lăsa pe Dumnezeu înafara deciziilor noastre și anume, hotărârile pripite, fără să-L întrebăm pe Dumnezeu și apoi, încrederea și lăudăroșia „forțelor” noastre proprii.

          De fapt, hotărârile și deciziile pe care le luăm în ceea ce privește viața noastră nu sunt rele în ele însele; dar ceea ce este rău, este faptul că Dumnezeu este scos de cele mai multe ori din „ecuația” gândirilor noastre.

            De aceea, Domnul Dumnezeu ne „corectează” și ne conduce spre a lua hotărâri după voia lui Dumnezeu. Versetul 15.

            Dumnezeu din cer, în înțelepciunea și dragostea Sa pe care ne o poartă zi de zi, ne arată „ceasul” în care ne aflăm, tocmai ca să putem să stăm în picioare în vremuri ca acestea și să stăm liniștiți atunci când popoare și neamuri se frământă. Când împărățiile se clatină la propriu și când războaiele bat la porțile statelor.

          Când urlă veștile de război; și când sunt atâtea lucruri și vești înspăimântătoare pentru lumea aceasta, Dumnezeu din cer ne înștiințează să stăm liniștiți. Pentru că sfârșitul tuturor lucrurilor se apropie și Biserica Domnului trebuie să se pregătească pentru „plecare”.

      Nu mai este mult; încă puțină, foarte puțină vreme după cum spune cuvântul lui Dumnezeu și starea aceasta de „bine”, sau „confortul” acesta al nostru se va sfârși. De aceea trebuie să ne înarmăm cu sabia Duhului, să avem încărcătură spirituală, să luăm cuvântul lui Dumnezeu ca apărare împotriva păcatului, împotriva ispitelor, împotriva zvonurilor, împotriva oricărei săgeți și să rămânem ancorați cu nădejde în Dumnezeu.

            Deși suntem înconjurați de lucruri și fenomene care ne dau fiori: războaie, cutremure devastatoare...

socotim că Domnul Dumnezeu ne-a dat, nouă românilor și nu numai, o vreme de har în care putem să deschidem Scripturile, să ne desfătam și să ne desăvârșim în învățăturile duhovnicești, clare, consistente, pline de seva cerească, fără de care nu putem înainta pe cale.

         Însuși Domnul Isus ne îndeamnă să „Cercetăm Scripturile, socotind că în ele avem viața... " Ioan 5:39.

           Este o vreme de har să putem descoperi în Scripturi, voia lui Dumnezeu cu privire la Biserica Sa și să ne găsim liniștea și pacea sufletului în mijlocul „furtunii” dezlănțuite de cel rău care știe că mai are puțină vreme în care poate să se ridice împotriva fiilor oamenilor și împotriva lucrării de mântuire a lui Dumnezeu.

          Totuși sunt așa de mulți oameni care nu țin cont de cuvintele și sfaturile lui Dumnezeu și se „avântă”, în experiențe de viață pe cont propriu, alergând în stânga și în dreapta, căutând un câștig, sau un trai mai bun.

            Unii își lasă familii, soții, soți, sau copiii în grija rudelor, sau chiar în grija nimănui.

          Cuvântul Domnului este atât de clar în luarea deciziilor, sau a hotărârilor când este vorba de un trai mai bun, sau de o slujbă departe de casă, în versetele citate: „Să spunem întotdeauna: „Dacă va vrea Domnul…” să mergem, sau să facem cutare sau cutare lucru…”.

        În Scrisoarea Eclesiastului 5:5 citim cuvintele acestea: „Mai bine să nu faci nici o juruință decât să faci o juruință și să n-o împlinești”.

          Eram în anul inaugurării clădirii noi a Bisericii Betel și fiind casier în vremea aceea, fratele Costi Moloce era secretar, ne-am dus într-o după amiază împreună cu păstorul, fratele Emil Bulgăre, să comandăm scaunele necesare pentru sală și balcon.

            Chiar aici în capătul străzii, pe locul unde acum este Emag și magazinul Peny, era un magazin unde se vindea mobilier de birou și scaune.

            Am stat de vorbă cu șeful magazinului, care s-a arătat foarte amabil și am comandat 600 de scaune.

            Peste câteva zile le-au adus și le-am văzut stivuite în fața magazinului, pentru că în interior nu încăpeau.

            Urma ca să mergem și să le transportăm la Biserică, numai că, fratele Emil m-a luat și împreună ne-am dus la Institutul Teologic, să-mi arate scaunele pe care Institutul le cumpărase din altă parte, la un preț mai mic.

            În adevăr, scaunele semănau între ele, numai că cele pe care le comandasem noi erau mai solide.

            Dar la Institut i-am zis fratelui păstor: frate Emil: Biblia spune că dacă am făcut o juruință, să o împlinim chiar dacă este în paguba noastră. La care, repede mi-a tăiat-o fratele: am făcut ceva scris între noi, am semnat ceva?

            Nu! Dar ar fi bine să ne respectăm cuvântul!

        Până la urmă, nu ne-am mai dus după scaunele din capul străzii și am comandat scaune mai ieftine de la o altă firmă.

            Care a fost rezultatul?

            Într-o noapte, când scaunele erau aduse și depozitate la subsol, cineva a furat 40 de bucăți.

         Eu am făcut socoteala, pentru că eu achitam facturile. Suma pierdută a fost exact diferența dintre prețul primelor scaune comandate și cele cumpărate ulterior. În urmă, fratele păstor m-a trimis la magazinul din capul străzii să spun că nu mai vrem scaunele. Și i-am zis: cum să merg și să-i spun: vedeți că noi suntem pocăiții de a acolo…

            Nu m-am dus pentru că îmi era rușine.

       Prin această întâmplare, eu personal am învățat o lecție deosebită și anume: cu Dumnezeu nu te poți juca.

       Pe om poți să-l păcălești, să-l înșeli…, dar pe Dumnezeu nu-L poți păcăli și nici batjocori, nici înșela vreodată.

            Prin urmare, Cuvântul sfânt ne învață să luăm decizii numai în conformitate cu voia lui Dumnezeu, pentru că El niciodată nu ne va lăsa în pagubă și nici fără pâinea cea de toate zilele.

            Doamne, ajută, Doamne dă izbândă!

            Să ne supunem Lui și să spunem întotdeauna: „Dacă va voi Domnul!”