Sărbătorile date poporului Israel și semnificația lor spirituală pentru Biserică – Sărbătoarea cincizecimii, Sărbătoarea trâmbițelor, Ziua ispășirii,  Sărbătoarea corturilor (Levetic 23:15-21)

Levetic 23:15. De a doua zi după Sabat, din ziua când veţi aduce snopul ca să fie legănat într-o parte şi într-alta, să număraţi şapte săptămâni întregi. 16. Să număraţi cincizeci de zile până în ziua care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. 17. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din floarea făinii şi coapte cu aluat: acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18. Afară de aceste pâini, să aduceţi ca ardere de tot Domnului şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci; să adăugaţi la ei darul de mâncare şi jertfa de băutură obişnuite, ca dar de mâncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului. 19. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, şi doi miei de un an ca jertfă de mulţumire. 20. Preotul să legene aceste dobitoace într-o parte şi într-alta ca dar legănat înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă ca pârgă şi cu cei doi miei: ele să fie închinate Domnului şi să fie ale preotului. 21. În aceeaşi zi, să vestiţi sărbătoarea şi să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.

Sărbătorile date poporului Israel aveau ca scop să păstreze vie în mintea poporului că sunt un popor sfânt pentru Dumnezeu, însă aceste sărbători erau și profetice, în natura lor, constituind o umbră a planului de răscumpărare a lui Dumnezeu.
Coloseni 2:14. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. 15. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. 16. Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, 17. care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.

Galateni 3:24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

În mesajul precedent am privit împreună la semnificația Sabatului, Paștelui, sărbătoarea Azimilor și a Primelor Roade și am văzut semnificația împlinirii lor în Hristos Isus:
În El avem odihna veșnică, am fost despovărați de robia păcatului și prin credința în Jertfa Domnului am avut parte de iertare și eliberare.
El  este Paștele nostru, Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru noi, Harul lui Dumnezeu arătat nouă prin care am fost răscumpărați luând pedeapsa în locul nostru
El este Pâinea vie coborâtă din Cer, Cuvântul întrupat ca Hrană a sufletului, El se oglindește și trăiește în noi Biserica, să fim fără dospeală, trăind ca niște sfinți pentru Împărăția Lui
El este cel dintâi rod al Învierii și nădejdea noastră că vom învia și noi și vom trăi veșnic în prezența Lui.

Să privim împreună la încă patru sărbători stabilite de Dumnezeu în poporul lui Dumnezeu, în Vechiul Legământ și semnificația lor spirituală pentru Biserică:

1. Sărbătoarea cincizecimii sau Pentecost – Șavuot- ebraică: שבועות, această sărbătoare semnifică revărsarea Duhului Sfânt asupra Bisericii Domnului (vezi Lev 23:15-22)
– Era sărbătoarea care se ținea la cincizeci de zile (șapte săptămâni) din ziua în care se aducea snopul la sărbătoarea primelor roade
– se aduceau două pâini coapte cu aluat și erau legănate înaintea Domnului
– ca ardere de tot se dauceau șapte miei de un an fără cusur, un vițel și doi berbeci, la care se adaugă darul de mâncare și jertfa de băutură, un țap ca jertfă de ispășire și doi miei de un an ca jertfă de mulțumire
– mai târziu israeliții au sărbătorit la cincizecime și primirea Legii pe Muntele Sinai
– era a doua sărbătoare din an cu pelerinajul bărbaților din Israel la sanctuar, se lăsa un colț de holdă nerecoltat și spicele rămase în urmă neadunate, ca ofertă a bucuriei pentru sărac, pentru străin și orfan (vezi Deut 16:16)

Această sărbătoare are o semnificație profetică însemnată pentru biserica creștină:
– preilustrează revărsarea Duhului Sfânt care a avut loc într-o asemenea zi (vezi Fapte 2:1)
– cele două pâini reprezintă evreii și neamurile uniți cu bucurie în Biserică
– aluatul reprezintă germenele Împărăției lui Dumnezeu menit să crească în putere, în mod tainic
Mat 13:33. Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” 34. Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă, 35. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
– jertfele reprezentau pe Domnul Hristos, Jertfa prin care noi am primit mântuirea
– colțul de holdă și spicele sunt oferta bucuriei Evangheliei dată săracului, străinului și orfanului
Luca 4:16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, 17. şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: 18. „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi 19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

2. Sărbătoarea trâmbițelor, Roș Hașanah – ebraică: רֹאשׁ הַשָּׁנָה, prefigurează revenirea Domnului Hristos în slavă care o să fie naunțată cu sunete de trâmbiță (vezi Lev 23:23-25)
– Începutul lunii a șaptea (Tishri – Septembrie – Octombrie calendarul gregorian), luna sabatică, în care era și ziua ispășirii era cel mai important început de lună din an și începutul anului evreiesc civil
– Anunța luna a șaptea, iar în a zecea zi era ziua ispășirii

Această sărbătoare prefigurează și semnifică pentru noi Biserica Domnului revenirea Domnului nostru în slavă care va fi de asemenea anunțată cu sunete de trâmbiță:
Matei 24:31. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
1 Cor 15:51. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52. într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
1 Tes 4:16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.
3. Ziua ispășirii – Iom Kippur – ebraică: יוֹם כִּפּוּר, această zi prefigurează actul răscumpărării prin Jertfa Domnului Isus (vezi Lev 23:26-32)
– se ținea în ziua zecea a lunii a șaptea, cu scopul de-a face ispășire generală pentru păcatele preotului și ale poporului, ziua de post național anual în Israel
– se aduceau jerfe specifice și era singura zi când marele preot intra în Sfânta Sfintelor pentru a face ispășire pentru păcatele sale și a întregului popor

Pentru biserică ziua aceasta prefigurează actul răscumpărării prin Jertfa Domnului, însă și mijlocirea Domnului Isus ca Mare Preot pentru cei înfiați prin Jertfa Lui.
Evrei 10:14. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. 15. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: 16. „Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, 17. adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” 18. Dar acolo unde este iertare de păcate nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. 19. Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, 20. pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21. şi, fiindcă avem un Mare  Preot pus peste casa lui Dumnezeu, 22. să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. 23. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.

4. Sărbătoarea corturilor – Sucot (ebraică: שלוש רגלים, shalosh regalim), această sărbătoare prefigurează pacea și prosperitatea credincioșilor sub domnia Domnului Isus și a călăuzirii Duhului Sfînt (vezi Lev 23:33-44)

– Sărbătoarea dura șapte zile, între 15 și 21 a lunii a șapteala care se adăuga ziua a opta ca ziua cea mare a praznicului
– se făceau corturi și colibe din crengi de copaci la Ierusalim și acolo locuiau pelerinii
– se aduceau jertfe drept recunoștință, 70 de viței pe parcursul sărbătorii și câte 14 miei și doi berbeci zilnic ca ardere de tot, un țap și roade ale pomilor
– se vărsa apa înaintea Domnului comemorând apa dăruită în mod miraculos în pustie
– se aprinde candelabru în amintirea slavei lui Dumnezeu care i-a însoțit în pustiu
– a șaptea zi de Sukkot se mai numește la evrei Hoshana Rabbah „Marele Hoshana”, se referă la ziua judecății și semnifică Marea Salvare

Sărbătoarea prefigurează pacea și prosperitatea credincioșilor sub domnia Domnului și a călăuzirii Duhului Sfânt
Ioan 7:37. În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. 38. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” 39. Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
– în mod miraculos ca biserică el ne poartă de grijă și ne dăruiește hrana necesară și apa vie necesară pentru ca să biruim într-o lume învolburată
– în biserică Domnul își oglindește slava, noi îl avem pe El ca Lumină și oglindim această Lumină în jurul nostru prin mărturia noastră de fiecare zi.
– El ne promite că așa precum a fost cu poporul Israel, El ne însoțește și pe noi în pustia acestei lumi, în fiecare zi și până vom ajunge în prezența Lui pentru vecii vecilor.
– Osana strigat Domnului la intrarea în Ieruslim probabil era o bucurie a Împlinirii Milei lui Dumnezeu în Hristos Domnul din acea zi a sărbătorii corturilor, de fapt pentru Biserică Hristos Isus este Mântuitorul și Judecătorul care va judeca totul în Ziua Judecății și Harul îl putem avea doar în El.

Cât de minunat este că pentru noi Biserica, Dumnezeu a împlinit toate aceste adevăruri spirituale în Hristos Domnul:
– În Trupul Domnului, Biserica Lui, noi am fost adăugați prin Duhul Sfânt, având parte de Evanghelie, de puterea Duhului Sfânt, prin Harul Său minunat
–  În Hristos Domnul noi avem nădejdea vieții veșnice și credem că Domnul vine din nou și ne va lua cu El în slavă să fim cu El în veșnicie pentru totdeauna
– În Hristos Domnul avem un Mare Preot și Mijlocitor, prin care Dumnezeu își arată mila față de noi care am fost născuți din Dumnezeu prin credință și pocăință și ne-a dat neprihănirea Lui pentru a avea parte de Împărăția Lui
– În Hristos Domnul umblarea noastră etse plină de pace și prosperitate spirituală, indiferent de circumstanțele vieții și pustia acestei lumi, El este Lumina, Pâinea șI Viața noastră oglindindu-se prin noi în mijlocul lumii acesteia.
Simion Ioanăș

Puteți citi materialul și aici.