Este sărbătoare astăzi în lumea creștină

                                                 Luca 2:8-11

            „În ținutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

          Și Iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare.

         Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut u Mântuitor, care este Cristos, Domnul…”

            Frați și surori, ce mă surprinde pe mine astăzi în zi de sărbătoare, dacă pot să spun așa, este faptul că încă din fașă, Domnul Isus Cristos, a venit din cer pe pământ, în lumea aceasta, dar separat de lume.

            El S-a născut după cum relatează Scriptura, într-un grajd, afară din oraș, departe de tumultul gălăgios al lumii.

         Așa începe calea patimilor Domnului Isus, încă de la nașterea Sa, cu sărăcie, cu prigoană, cu amenințări, cu lupte fel de fel cu ispitele și cu păcatul.

          Mă gândesc la faptul că, dacă noi ca oamenii, ne străduim să facem pentru copiii noștri ceva bun, trainic și cât mai frumos; …

            Nu ar fi putut Tatăl ceresc să-I facă Fiului Său, un loc în Hanul de poposire? Sau nu ar fi putut să-I pregătească un Palat de cleștar, înconjurat de îngerii slujitori, cu lumini și cu un foc frumos în șemineu?

            Ba, da! Ar fi putut Tatăl să-I pregătească orice, Fiului Său. Dar nu a voit!

            Pentru că în felul acesta ne-a sugerat și nouă că trebuie să ne separăm de lume, în umblarea noastră de credință și mai ales în slujbele închinate Domnului.

            În rugăciunea Domnului, din Ioan 17:16 zice despre urmașii Săi: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.”

         Ce mă mai uimește pe mine, este Cartea Genezei capitolul 6:4 unde vorbește despre niște uriași care erau pe pământ și care au trăit mai multă vreme; dar acești uriași nu au putut nici odată să biruiască pe poporul lui Dumnezeu, chiar dacă zece dintre iscoadele trimise de către Moise ca să cerceteze Canaanul au zis speriați că aceștia mănâncă poporul.

            Ei se vedeau niște lăcuste pe lângă acești uriași.

            Însă Domnul Dumnezeu a trimis alți „uriași” care au cucerit lumea de păcat:

          „O dragoste uriașă”: Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult(uriaș), a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

            Apoi, „Un preț uriaș” pe care Domnul Dumnezeu L-a plătit pentru salvarea noastră din robia păcatului. L-a făcut pe Fiul Său, Miel de jertfă pentru noi. Un preț care nu poate fi cumpărat cu aur, argint, sau pietre scumpe.

         „Un cadou uriaș” pe care Dumnezeu Tatăl ni L-a făcut și pe care L-a așezat într-un loc sigur; acolo unde nimeni ni poate pătrunde fără voia noastră. Un fel de seif închis pe dinlăuntru. Inima ta și inima mea!

         „Un final uriaș”, pe care ni L-a pregătit ca moștenire veșnică. Împărăția cerului, cu frumuseți și bogății pe care încă nu le putem pricepe cât timp suntem pe pământ.

            Toți acești „uriași” se împlinesc în Domnul Isus, Regele născut în Betleem.

          În al doilea rând, Scriptura ne descoperă că Dumnezeu Tatăl a ascuns pe pruncul Isus, Fiul Său de cei mari.

          Împăratul Irod, marii preoți cu tot alaiul lor de conducători religioși, nu au știut nimic despre nașterea lui Mesia timp de aproape doi ani, până când niște Magi din Răsărit, niște străini dintre neamuri au venit, conduși de o Stea, ca să se închine Regelui de curând născut.

            Totuși, Dumnezeu din cer, nu se lasă nedescoperit oamenilor și mai ales oamenilor simpli, fără pretenții.

            La un moment dat Domnul Isus ridică ochii spre cer și se roagă: „Te laud Tată, Doamne al cerurilor, că ai ascuns aceste lucruri de cei mari și le-ai descoperit pruncilor.” „Da, Tată, Te laud!”

            El a trimis îngerii Săi în câmpie, la niște păstori, neînsemnați ca să le descopere Nașterea lui Mesia, Cel promis de veacuri.

          Evenimentul acesta s-a petrecut după cum ne relatează Evanghelistul Luca începând cu versetul 8: Undeva, în Betleemul din Iudea, într-o câmpie în care câțiva păstori vegheau turmele încredințate lor. Acolo au coborât din cer îngerii lui Dumnezeu și le-au făcut un anunț unic în împlinire și unic în univers: „NU vă temeți: ASTĂZI în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul."

            Ce frumoasă veste aduc îngerii: vi s-a născut un Rege, un Mântuitor, un Domn.

            Din ziua aceea, mai exact de doua mii de ani, „Astăzi", rămâne valabil pentru toate generațiile și pentru fiecare om rămâne o zi de actualitate. „Astăzi”.

         „Astăzi”: este un timp real; Astăzi, este un timp stabilit și hotărât de Dumnezeu Tatăl, încă din veșnicie.

            De aceea în fiecare zi trebuie să spunem, dar să și împlinim: „ASTĂZI este ziua pe care a făcut-o Domnul, ca să ne bucuram și să ne veselim în ea.”

            „Astăzi”, să simtă fiecare, cu mic cu mare harul revărsat peste tot poporul.

          „Astăzi”, Domnul Dumnezeu a deschis fereastra cerului ca sa dea o ploaie de har binecuvântată. Astăzi este ziua bucuriei!

          Vestea îngerilor continuă: „În cetatea lui David”: Nu oriunde; ci un loc real, bine localizat pe pământ; Betleemul din Iudea.

            Acolo „vi S-a născut”: un eveniment real, un eveniment minune, care s-a petrecut conform planului lui Dumnezeu de mântuire a omului.

            Isus Cristos nu a venit în lume împotriva voinței Lui, ci a venit de bună voie, ca să se facă Miel de jertfă pentru noi toți!

         „Un Mântuitor”: Adică, S-a născut un Salvator real. Nici îngeri, nici oameni, nici sângele țapilor nu puteau să mântuiască omul din păcat, ci Singurul care putea prin jertfa Sa, să salveze lumea de la moarte este Fiul lui Dumnezeu.

            „Care este Cristos”: Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Mielul fără cusur.

            El este „Cristos Domnul”: adică un Dumnezeu real, de necontestat; Un Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat.

            „Nu vă temeți” Într-o lume în care, parcă nu mai auzi vești bune, nu mai auzi vești care să bucure sufletul, ci mai degrabă vești de războaie, de lupte, de nenorociri, mesajul Regelui născut în Betleem, este acesta: „Nu vă temeți”.

            Domnul Isus a venit pe pământ în cel mai gingaș mod, ca un copilaș, însă lucrul acesta nu înseamnă că El a renunțat la dumnezeirea Sa, ci înseamnă că a renunțat pentru o vreme scurtă, doar la gloria Sa.

            Dar după ce S-a adus pe El Însuși, jertfă pe Golgota, a înviat și S-a urcat la cer unde Și-a luat locul de slavă și de cinste, la dreapta Tatălui.

            Și chiar dacă a venit ca un copilaș, născut într-o iesle, după cum ne spune Scriptura și a fost primit de niște păstori neînsemnați, El a fost și va rămâne pentru veșnicie, Mântuitor, Împărat și Dumnezeu adevărat!

            El ne-a surprins și ne-a cuprins în planul Său de mântuire și pentru ca să putem să-L primim ca Mântuitor și să intrăm în prezența Sa, a coborât El Însuși din cer la noi, și ni S-a descoperit în toată frumusețea Sa dumnezeiască.

            Mărturisesc, că Domnul Isus m-a surprins și prin felul în care a ales să coboare din cer la noi și de asemenea m-a surprins în umblarea Sa, printre oameni pe pământ.

            Isus a ales să coboare la noi pe o cale a smereniei, a dragostei nemărginite și totuși El a venit din cer pe o cale a luminii.

            El ne-a luminat mintea, El ne-a luminat viața și dacă astăzi, în ceea ce mă privește, nu mai bâjbâi în ignoranța și în „întunericul” spiritual, este numai faptul că Isus, Lumina lumii a pătruns și în ființa mea.

            M-a surprins faptul că Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a născut, a crescut și a trăit pe pământ ca un anonim.

           Matei 13:55-56 „Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații Lui?

            Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? ... ”

           Frații Domnului aveau nume: Iosif, Iacov, Simon, Iuda și Isus nu avea nume: El, Lui, Acesta, așa Îl numeau oamenii.

            M-a surprins smerenia Fiului lui Dumnezeu!

          Versetul 20: „Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese.”

          Când te întâlnești cu Domnul Isus și când te uiți în fața Lui, rămâi surprins: „…te luminezi de bucurie, și nu ți se umple fața de rușine.”

            Este sărbătoare în cer!

            Este sărbătoare în Biserică; este sărbătoare în familiile credincioșilor.

            Mi-am adus aminte de copilărie.

            Tata și mama, credincioși din tinerețile lor și până au plecat la Domnul, nu ne-au lăsat niciodată de sărbători să tânjim după ceea ce aveau ceilalți copii, ci ne-au făcut întotdeauna sărbătorile frumoase.

            S-au străduit să ne facă bucurii!

         Frații mei, ce vreau să vă spun: nu așteptați ca lumea să le ofere bucurii copiilor dumneavoastră, ci faceți-le surprize și bucurii copiilor și când vor fi mari își vor aduce aminte cu drag de părinții lor.

            Este sărbătoare în inima mea, pentru că Dumnezeu m-a surprins cu o iubire uriașă.

         Este sărbătoare în inima mea, pentru că Tatăl din cer, m-a surprins cu un Dar special: L-a dat pe Fiul Său și pentru mine.

            Și vreau să păstrez Darul acesta ca pe o comoară neprețuită în inimă și să rămân în Sărbătoare toată viața mea!

            Doamne, binecuvântează-ne! Amin!