„Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noștri, și pentru tot ce era al nostru. Mi-era rușine să cer Împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem Împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc. Pentru aceastea am postit și am chemat pe Dumnezeul nostru. Și El ne-a ascultat.” (Ezra 8:21-23)

Viața fiecăruia din noi este o călătorie. Micile sau marile călătorii zilnice sunt parte dintr-o călătorie mai mare și unică. Patriarhul Iacov își numește viața o călătorie. (Genesa 47:7-10) Ce să faci pentru a avea o călătorie reușită în viață? Pasajul biblic de mai sus răspunde întru-câtva la această întrebare. Iată atitudinea călătorilor evrei înainte de a trece hotarul la râul Ahava:

S-AU SMERIT LA RÂUL AHAVA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU. Cărturarul Ezra și miile ce-l însoțeau erau într-o călătorie primejdioasă și plină de necunoscut dinspre răsărit spre Ierusalim. Un drum dintr-o țară în alta, cu sute de kilometri de parcurs prin pustiu, era pe vremea aceea o mare provocare. Cum să procedezi pentru a ajunge cu bine la capăt; tu, familia ta, bunurile tale? Ezra povestește: „am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru ca să cerem de la El o călătorie fericită”.

Prin atitudinea voită de a te smeri, de a te umili înaintea lui Dumnezeu, recunoști suveranitatea Domnului și dependența ta de El. Smerenia, ca și opusul ei, mândria, poate fi manifestată în multe feluri, aici evreii și-au manifestat umilința printr-un post și prin rugăciune. Prin post s-au smerit, prin rugăciune i-au vorbit lui Dumnezeu cerând ocrotire.

„Postul este puțin atestat în Orientul Apropiat antic în afara Bibliei. El apare, în general, în contextul jelirii morților. În Vechiul Testament, folosirea religioasă a postului este adesea în legătură cu o cerere adresată lui Dumnezeu. Principiul este acela că importanța cererii este atât de mare și omul este atât de preocupat de condiția sa spirituală încât nevoile fizice cad în plan secund. În sensul acesta, actul postului este desemnat ca un proces care duce la purificare și smerire a cuiva înaintea lui Dumnezeu (Ps. 69:10). Așa cum este indicat în text, evreii sunt aici preocupați de siguranța lor. Cererea lor este aceea de a obține protecția lui Dumnezeu astfel încât călătoria lor să poată fi considerată ca fiind efectuată la porunca Lui.” (eBiblia)

ILUSTRAȚIE: Am auzit cu ceva vreme în urmă o istorie care m-a tulburat. Cinci tineri se pregătau să meargă cu mașina într-o călătorie. Una din mămăcile lor le-a așezat în porbagaj, printre bagaje, un cofraj de ouă. În timp ce așeza ouăle a exclamat: „Luați și pe Dumnezeu cu voi!” Unul din tineri a auzit-o și a replicat: „Mașina este plină, unde să-l mai punem și pe El, în porbagaj cu ouăle! ? !” Au pornit, și vai, după un număr de kilometri au avut un accident teribil în care toți cei cinci și-au pierdut viețile. Lucru remarcabil, deși mașina a fost grozav de distrusă, portbagajul și cofrajul cu ouă au rămas întregi. Aceasta este o întâmplare nefericită, rezultat al mândriei nebune. Sunt însă și o sumedenie de exemple pozitive.

Întâlnim în istoria biblică oameni care deliberat s-au smerit mai întâi înaintea Domnului și apoi au fost binecuvântați. L-am pomenit deja pe Patriarhul Iacov; acesta s-a smerit înaintea lui Dumnezeu și i-a făcut juruințe înainte de a porni în călătoria sa spre răsărit. (Genesa 28:19-22) În Noul Testament ni se spune că Biserica din Antiohia s-a semerit cu post și rugăciune înainte de a-i trimite pe Barnaba și Saul în misiune cu Evanghelia. (Faptele Apostolilor 13:1-2) În învățătura Scripturii întâlnim și cuvintele acestea: „Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, și vom câștiga!” Și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere. Voi, dinpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va voi Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucrur.” (Iacov 4:13-15)

S-AU ÎNCREZUT ÎN DUMNEZEU PENTRU REUȘITA CĂLĂTORIEI. Este important pe ce drum mergi în călătoria vieții. Este la fel de important și cine te însoțește în călătoria vieții tale.

Comentatorul biblic J. V. McGee notează: „Ezra spune: „Știți că eu m-am înfățișat înaintea împăratului și i-am spus că mâna lui Dumnezeu este asupra noastră și că El va fi împotriva dușmanilor noștri și ne va conduce înapoi în țară.” Apoi Ezra a privit la toată mulțimea adunată pe malul râului gata să pornească în acel lung drum spre casă. El s-a uitat la familiile din fața sa și la copiii lor, perfect conștient de pericolele care le stau înainte. Normal era ca el să ceară ajutor din partea împăratului – o gardă cât de mică sau un corp de armată care să le asigure protecția. Dar atunci împăratul ar fi spus: „Credeam că voi vă încredeți în Domnul.”

Uneori noi suntem foarte elocvenți când este vorba despre cât de mult ne încredem noi în Dumnezeu și cât de minunat este El. Dar când avem ocazia de a pune efectiv în practică această încredere, vedem că nu stăm chiar atât de bine. Ezra era la fel ca noi. El este un om obișnuit. Astfel, el spune: „Mi-a fost rușine să cer ajutor împăratului.” Ce-i rămâne de făcut? El convoacă o adunare de rugăciune și un post, spunând: „Doamne, trebuie să ne bizuim numai pe Tine!” Domnul ne aduce și pe noi în această situație de foarte multe ori.”

Lucrul minunat, Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov a onorat credința mică a lui Ezra. Acesta încheie spunând: „El ne-a ascultat”.

Suntem strâini și călători pe pământ, spune Apostolul Petru. (1Petru 2:11) Cine altul afară de Domnul ne poate da reușită în alergarea noastră? Dumnezeu, Cel veșnic binecuvântat, te ocrotește împotriva vrăjmașului pe drum, te ajută să treci prin apele încercărilor, și în final vei sfârși alergarea în fericire. Deci suflete, ca și Ezra, să-L chemăm pe Dumnezeu în ajutor! Moise a știut și el lucrurile acestea pe când se afla cu poporul evreu în pustie, de aceea a spus Domnului: „Dacă nu mergi tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” Domnul a zis lui Moise: „Voi face și ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, și te cunosc pe nume.” (Exodul 33:15,17)