„... Ai văzut pe robul meu Iov? ... ” (Iov 1:8)

Din totdeauna au existat oameni răi și oameni buni. Mereu au fost oameni foarte răi și oameni foarte buni. Adesea oamenii foarte foarte buni sunt numiți sfinți și sunt considerați repere pozitive în umanitete. Se întâmplă, rar, dar se întâmplă, ca Dumnezeu să laude un om. Un astfel de om este Iov; personaj legendar. Iov face parte dintr-un trio extrem de select. Pe vremea profetului Ezechiel Domnul devenise foarte supărat pe evrei din pricina comportamentului acestora și era determinat să-i pedepsească sever. În contextul acesta sunt amintiți Noe, Daniel și Iov ca oameni deosebit de buni. (Ezechiel 14:14,20) Din perspectiva lui Dumnezeu omenirea avea în vechime trei sfinți; Noe, Daniel și Iov. Despre Noe se spune că; „era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu”. (Geneza 6:9) Daniel este numit de către cei din cer, „om prea iubit și scump”. (Daniel 9:23) Cu Iov Dumnezeu se laudă înaintea Fiilor Lui. După ce Domnul Cel Sfânt îl numește pe Iov robul Său, spune despre el că, „nu este nimeni ca el pe pământ; este curat la suflet, se teme de Dumnezeu, și se abate de la rău”. (Iov 1:8)

Vă propun acum să privim la biografia lui Iov, vă propun să privim cu atenție la ce ne relatează Scriptura despre el. În felul acesta putem cunoaște viața unui sfînt, putem în același timp să ne verificăm, și deasemenea putem procura idealuri pentru existența noastră.

Câteva particularități despre Cartea lui Iov mai întîi:

-Este cea mai veche dintre toate cărțile Bibliei.

-Este singura carte din Scriptură care nu este legată în nici un fel de istoria lui Israel.

-Este cartea din Biblie cu cele mai multe întrebări: 292.

-Tema dominantă este suferința, frământările în suferință, credincioșia în suferință.

În prologul Cărții ni se face o prezentare scură a lui Iov, din care aflăm domiciliul, starea socială, numele și caracterul acestuia, caracter ce l-am amintit mai sus; om curat la suflet, temător de Dumnezeu, care se abătea de la rău.

a)Primul lucru pe care aș dori să-l observăm este faptul că Iov era preotul familiei sale (Iov 1:4-5) Iov mijlocea în rugăciune pentru casa lui, sfințea pe fiii săi, aducea regulat pentru fiecare câte o jertfă pentru vină.

b)Apoi, Iov se închină în suferință (Iov 1:13-22) Într-o singură zi a pierdut toată averea și pe cei zece copii ai săi. Teribilă încercare! Și ce face omul acesta? „Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat, și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, și Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!”

c)Deasemeni, Iov se împotrivește ispitei. (Iov 2:1-13) După ce mai primește și o boală urâtă, nevasta îl provoacă să-L blesteme pe Dumnezeu. „Dar Iov i-a răspuns: ”Vorbești ca o femeie nebună. Ce! Primim de la Dumnezeu binele, și să nu primim și răul?”

d)Pe parcus ce se derulează narațiuna desoperim în Iov un om cu o concepție înaltă despre Dumnezeu. Iată o mostră din cuvintele lui: ”Întreabă dobitoacele, și te vor învăța, păsările cerului, și îți vor spune; vorbește pământului, și te va învăța; și peștii mării îți vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? El ține în mână sufletul a tot ce trăiește, suflarea oricărui trup omenesc... La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt... Nu vă înfricoșează măreția Lui?” (Iov 12:7-10,13; 13:11)

e)În același timp Iov este realist în ce privește viața lui. El spune: „Omul născut din femeie, are viața scurtă, ... Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.” (Iov 14:1-4)

f)Înțelegând natura păcătoasă a omului Iov Îi cere lui Dumnezeu să pledeze pentru el. Auziți-l: „Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte... Pune-te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?” (Iov 16:19; 17:3)

g)Iov este suferindu-l care are nădejdea mântuirii și speranța vieții veșnice. „Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia”, spune Iov. (Iov 19:25-27)

h)Și în fine, Iov este un om care se pocăiește profund. Într-o perioadă intensă de frământări, după un seminar filozofic avut cu unii din amicii săi, Iov aude vocea lui Dumnezeu, care-i vorbește personal. În urma acestei întâlniri dramatice Iov exclamă: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.” (Iov 42:5-6)

Acum, Biblia spune că lucrurile care s-au întâmplat ne slujesc drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră. (1Corinteni 10:11) Sfântul Iov poate fi un model pentru noi. Un model de părinte, de soț, de prieten, de credincios, de om. Un model de curăție, de maturitate, de răbdare, de profunzime, de pocăință. Noe a fost un om curat în generația lui, Daniel a fost apreciat de cer, Iov a fost lăudat de Dumnezeu. Noi? ... Noi creștinii, care ne place să ne numim copiii lui Dumnezeu? ... Da, categoric, ei au avut parte de harul lui Dumnezeu! Însă harul lui Dumnezeu nu lipsește și nici nu este mai mic pentru cei care astăzi sunt ai Domnului Isus. Biblia spune cu privire la înaintașii noștri: „urmați-le credința!” (Evrei 13:7)