Să nu întristăm pe Duhul Sfânt

                                         Ioan 14:9; 16:13-14

            „Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?”            

16:13-14 „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, și vă va descoperi lucrurile viitoare.

            El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.”

            Ce înseamnă cuvintele Domnului Isus pentru noi și ce trebuie să înțelegem? Domnul ne spune foarte clar că, Duhul adevărului pe care Îl va trimite la noi, ne va face cunoștință cu El, cu Domnul Isus Cristos.

        Ioan Botezătorul recunoaște și spune despre Isus, în Evanghelie 1:31 „Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă; ca El să fie cunoscut în Israel.”

            Nu-L cunoșteam nici noi, dar Duhul Domnului este un Duh de mângâiere, Duh de viață și de călăuzire spre Isus și ni-L prezintă ca Domnul și Mântuitorul care, prin jertfa Lui ne conduce spre mântuire.

            Ce se întâmplă când întristăm pe Duhul Sfânt?

Știind faptul că Duhul umple „golul” din inimă, cu Roada Sa caracteristică: dragoste, bucurie, pace și fericire, atunci când Îl întristăm, lucrările acestea încetează, în consecință rămânem goi și devenim posaci, fără vlagă spirituală, fără „cunoștință”

        Când părtășia Duhului este întreruptă în noi, chiar dacă aparent am arăta fericiți, lăuntrul nostru este lipsit de bucuria mântuirii prin jertfa Mielului.

         Roada Lui este dragostea curată, bunătatea, pacea, bucuria, … Duhul este cea mai gingașă Persoană din Dumnezeu; și atât de ușor putem să Îl întristăm.

       De aceea, Cuvântul sfânt ne cheamă la pocăință, tocmai ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu și să ne lăsăm călăuziți de Duhul, pentru că fără El ne putem rătăci ușor.

        Efeseni 4:30: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.”

         Duhul Sfânt este o persoană divină cu sentimente, cu inimă…, nu numai o forță divină.

          Dar prin ce fapte și atitudini ale noastre Îl putem întrista?

         Să nu uităm că una dintre lucrările Sale este aceea de a ne deschide ochii, dovedindu-ne că suntem păcătoși și nerecunoscând lucrul acesta, Îl ignorăm. (Ioan 16:8).

            Duhul Sfânt ne îndrumă spre Isus, care ne iartă păcatele și ne sfințește.

          El este numit „Sfânt”. Aceasta înseamnă că Duhul urăște păcatul, că Se bucură când ascultăm de Dumnezeu în toate și când gândurile și cuvintele noastre sunt curate și sfinte.

         Și pentru că Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu, sau Duhul lui Isus și dacă locuiește în noi, atunci de ce ne purtăm aspru unii cu alții, de ce suntem uneori neîndurători, de ce facem fapte care îl întristează pe Duhul și pe Domnul?

            De ce suntem neînduplecați, bârfitori, vorbitori de rău, judecători…?

          De ce se poartă unii ca niște stăpâni și de ce ascultă ca și Eva în Eden, mai mult de „șarpele” cel vechi decât de Dumnezeu?

           Duhul Sfânt, dimpotrivă este blând, plin de dragoste, împăciuitor, plin de bunătate, de credincioșie, de fapte bune și Îl glorifică pe Isus ca Domn pe pământ.

          Omul care a făcut cunoștință cu Isus, Îl mărturisește ca Domn al inimii și pentru că are plinătatea Duhului Sfânt, el trebuie să aibă o purtare aleasă, demnă de numele pe care îl poartă: de copil de Dumnezeu.

          Un credincios, trebuie să vegheze în toate compartimentele ființei sale, astfel ca să nu-L întristeze pe Duhul Sfânt dând curs amărăciunii, supărării, mâniei, țipătului, defăimării sau a răutăţii.

         Altfel, prin purtarea noastră, putem să Îl întristăm, să Îl ignorăm, să ne îndoim de dumnezeirea Lui, să nu-L ascultăm, să nu facem fapte după voia Lui; într-un cuvânt: prin toate acestea, păcătuim împotriva Duhului și împotriva Domnului Isus.

         Cuvântul Domnului ne cheamă să fim înțelepți și în contrast cu vorbirea de rău şi răutatea cărnii, trebuie să fim buni unii cu alţii, miloşi, uitându-ne la felul în care a lucrat Dumnezeu faţă de noi și să ne iertăm unii pe alții, în Cristos Isus.

          Cine ne învață să vorbim și să ne purtăm unii cu alții după standardele lui Cristos? Desigur, Duhul Sfânt care locuiește în noi.

         De aceea, trebuie să-L ascultăm, să-I urmăm sfaturile și îndrumările în viața de credință.

            Domnul Dumnezeu să ne ajute la aceasta!