„și acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:28)

De-a lungul timpului Dumnezeu a inițiat o seamă de legăminte cu diferiți oameni (legământ = angajament, învoială, convenție). Conceptul de legământ apare de 288 de ori în Vechiul, și 33 în Noul Testament. Astfel, avem legământul cu Adam (Osea 6:7); legământul post-diluvian (Genesa 9); legământul cu Avraam (Genesa 12,15, 19); legământul de al Sinai (Exodul); legănântul davidic (2Samuel 7).

În vechime Domnul le propune evreilor la Sinai un legământ, o învoială prin care El se obliga să-i așeze într-o țară bună de locuit și să fie Dumnezeul lor. Moise scrie condițiile înțelegerii într-o carte numită „cartea legământului”. (Ex. 24:7) Omul lui Dumnezeu le citește evreilor această carte după care-i întrebă dacă de bunăvoie intră în legământ. Poporul răspunde în întregine; Da! Cu trecerea timpului însă evreii au uitat de obligațiile legământului, iar Dumnezeu s-a văzut constrâns să-i părăsească temporar.

Când a devenit evident că Domnul și-a întors fața de la evrei, Dumnezeu anunță un nou legământ. „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un nou legământ… Căci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inimile lor; și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăța pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: „Cunoaște pe Domnul!” Căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” (Ir. 31:31-34)

După secole de tăcere de la acest anunț, vine Domnul Isus și în seara Cinei, înainte de a merge la Cruce, în fața unor evrei, luând în mână o bucată de pâine și un pahar cu rodul viței, spune: „Acesta este legământul cel nou pe care l-a promis Dumnezeu!”

Între cele două legăminte, mozaic și hristic, există multe asemănări, dar și multe deosebiri, în favoarea celui nou.

Ca și asemănări; ambele sunt inițiate de Dumnezeu și vizează relația Acestuia cu poporul Său, ambele legăminte au câte un intermediar, în ambele cazuri legămintele sunt scrise, și ambele legământe au fost pecetluite cu jertfe.

Există și deosebiri între cele două legăminte, unele fundamentale. Dacă în legământul cel vechi întermediarul era un rob, este vorba despre Moise; în legământul cel nou intermediar este Însuși Fiul lui Dumnezeu. (Evrei 3:1-6) În timp ce legământul dintâi era pecetluit cu sângele animalelor, legâmântul al doilea este legalizat cu sângele Domnului Isus vărsat la Golgota. (Evrei 9:11-15) În legământul vechi Legea lui Dumnezeu era scrisă pe piatră și hârtie, în noul legământ Legea divină este scrisă prin Duhul Sfânt în inima omului. (Ezechel 36:26-27) Legământul dintâi aducea mereu cunoștința faptului că omul este un păcătos, legământul al doilea aduce iertare pentru toți și peste toți. (Romani 3:20-22) Vechiul legământ viza o singură națiune, pe când noul legământ îi vizeză pe toți oamenii indiferent de naționalitate. (Ef. 2:11-22)

Lucrurile cele mai însemnate cu privire la Noul Legământ sunt legate de Persoana Domnului Isus și de lucrarea Acestuia de la Golgota, lucrare pe care Isus o anticipează la ceea ce astăzi numim Cina cea de taină.

Iată câteva cuvinte scrise de John Stott în privința aceasta: „Au trecut mai bine de șase secole, ani de așteptare, perseverentă și de speranță crescândă, până când, într-o seară, în odaia de sus din Ierusalim, un țăran galileean, de meserie dulgher și prin vocație predicator, a îndrăznit să spună de fapt: „Acest legământ nou, despre care a prorocit Ieremia, este gata să intre în vigoare. Iertarea păcatelor care a fost promisă ca una din binecuvântările caracteristice ale acestui legământ va sta la dispoziția oamenilor în curând. Iar jertfa care va sigila acest legământ și care va procura această iertare voi fi Eu, care voi muri vărsându-Mi sângele.” La această afirmație uluitoare nu se mai poate adăuga nimic. Iată punctul de vedere al lui Isus cu privire la moartea Lui. Aceasta a fost jertfa hotărâtă de Dumnezeu prin care urma să fie ratificat legământul cel nou împreună cu promisiunea de iertare. El urma să moară ca să stabilească între poporul lui și Dumnezeu o relație bazată pe un legământ nou.”

Legămintele în general și Noul Legământ în special, revelează predispoziția lui Dumnezeu de a relaționa cu omul. Atotputernicul prin Fiul Său își oferă disponibilitatea să între în parteneriat cu mine și cu tine. Cum răspundem inițiativei divine? …