Bucurați-vă în Domnul

                                         Filipeni 4:4-7

            „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!

            Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.

            Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.

            Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus.”

             „Domnul este Sursa vieții”.

            Din El, din Sursa nesecată, pornesc nouă izvoare curate, sfinte care se transformă în râuri de binecuvântare și udă toată grădina sufletului tău și al sufletului meu. Psalmul 23.

        Domnul face din sufletul meu și din sufletul tău, o grădina mănoasă, frumoasă, scăldată în apele vii care curg din Stânca veacurilor, întocmai ca și Edenul de la început.

          În ea, în „grădina inimii tale”, își găsește plăcerea, de aceea în fiecare zi, în răcoarea ei, înainte de ivirea zorilor, Domnul din cer, coboară ca să stea de vorbă cu tine și cu mine, să ne îmbărbăteze, să ne încurajeze, să ne mângâie și să ne invite la o plimbare cu „carul” biruinței Sale.

Să nu-L ignori nici odată. Stai de vorbă cu Isus!

Sfătuiește-te cu El în tot ce ți-ai propus să realizezi și vei avea izbândă în lucrul zilei.

           Bucură-te de harul care ți s-a dat, să fii copil de Dumnezeu….

           Ce har mare ni s-a dat să fim copiii Celui Preaînalt și în orice problemă, să putem veni înaintea Tatălui cu starea pe care o avem, cu nevoile noastre, cu dorințele, cu durerile, cu suferințele, dar și cu bucuriile noastre.

            În harul pe care ni l-a arătat Tatăl, ne simțim atât de bine și suntem atât de bucuroși când primim răspuns și când Domnul ne vorbește.

            Dar ceea ce vreau să spun, este faptul că, dacă Domnul vindecă o boală, o suferință, sau dacă Domnul dă cuiva o izbăvire, nu înseamnă că în vindecarea, sau în izbăvirea respectivă avem și viața veșnică...

          Viața veșnică o gustăm, deocamdată din Cuvântul lui Dumnezeu. „Cercetați Scripturile, zice Domnul în Evanghelia după Ioan 5:39, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine". Zice Domnul.

        Cum adică, nu cine este sănătos „tun" are viața veșnică? Sau, nu cel care nu are probleme în viață, trăiește veșnic?

            Domnul Isus ne dă răspunsul clar fără putința de a fi răstălmăcit: „cine are Cuvântul, are viața veșnică, pentru că, Cuvântul este Cristos”. Și cine Îl primește pe El ca Domn al inimii, are viața. Amin.

          În continuare, vă provoc la o degustare din Cuvânt, pentru că în el poate să simtă aroma cerului și a vieții veșnice ori cine dorește lucrul acesta, chiar și cei ce și-au pierdut gustul și mirosul în boală.

          De cele mai multe ori ne rugăm și cântăm pe versuri poetice ca Domnul să ne onoreze cu prezența Sa; cântăm și nu este rău, dar m-am gândit mult la lucrul acesta și am vorbit cu Domnul Isus adesea; I-am spus că îmi doresc mai mult decât prezența Sa, lângă mine.

          Nu vreau să știu doar că Domnul este prezent lângă mine, ci vreau să mă ia de mână, tot așa cum    l-a luat pe Asaf (Psalmul 73) și așa cum spune Cântarea Cântărilor 1:4 „Trage-mă după Tine! Și haidem să alergăm…!” Vreau ca Domnul să-mi spună: haide după Mine! Nu vreau să-L trag eu, acolo unde mă duce firea, ci să mă tragă Domnul după El. Pentru că pe unde merge El, sunt bucurii nespuse.

            Lucrul acesta mi-l doresc: să mă tragă după El, să alergăm împreună spre veșnicie.

         Vreau să mă ia în brațe când îmi este greu, să mă mângâie când sunt trist, să mă vindece când sunt bolnav, iar eu să-I fiu recunoscător în toate zilele vieții mele, până în veșnicie.

          Vreau să mă bucur în Domnul Isus de mântuirea pe care mi-a dăruit-o prin Har, de aceea, mă încredințez în brațele Sale, unde sunt cu adevărat mângâiat, ocrotit și purtat din biruință în biruință.

         Îl rog pe Domnul, să-mi ia din poveri când îmi este greu, să-mi arate și să mă conducă pe calea cea bună și plăcută Lui. Să nu mă lase niciodată să merg pe calea mea, fără El. Nu mai vreau să rătăcesc prin lume, fără nici un rost, ci vreau să străbat „pustia” acestei lumi, cu El și să ajung în Canaanul ceresc.

            Îmi aduc aminte că eram mic și ori de cate ori eram bolnav, mama bolnavă și ea, dar niciodată nu mă lăsa în suferință, ci mă lua în brațe și mă ducea la doctor.

            Astăzi, Isus, Medicul meu, poate să fie și al tău, este aici, la distanță de o rugăciune și nu vreau să ratez întâlnirea cu El. Vreau să-L rog să-mi cerceteze inima, să mi-o descarc înaintea Lui, pentru că am atâtea motive de mulțumire, de laudă, de bucurie.

            El mi-a dat pace în mijlocul suferințelor și mi-a fost mereu aproape în viață.

          Vreau să-I mulțumesc frumos că mă poartă pe brațele Sale și atunci când sunt bolnav, dar și când sunt sănătos; când sunt trist, dar și când sunt bucuros.

            Nu vreau ca Domnul să stea doar lângă mine și eu în prezența Sa, să fac voia mea.

          Vreau să fac voia Lui, ca să-I fiu plăcut și să slujesc cu bucurie Numelui Său. Lucrul acesta pot să-l fac numai cu intervenția și sub binecuvântarea Domnului.

            Aceasta este bucuria mea, pe care o împărtășesc și cu tine, drag cititor și îți urez ca Domnul să-ți umple inima și viața de bucurii veșnice.