Cei patru stâlpi ai credinței
Autor: Virgil Vîrstă  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 24/04/2024
    12345678910 0/10 X

                                 Cei patru stâlpi ai credinței

                                 Faptele Apostolilor 2:41-43

 

        „Cei ce au primit propovăduirea lui (Petru), au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

       Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

            Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.”

            În vechime, când se jertfea mielul pentru acoperirea păcatelor, marele preot stropea cu sângele mielului, altarul și coarnele acestuia, pentru ca jertfa să fie primită înaintea lui Dumnezeu.

            Astăzi, sângele Mielului jertfit al lui Dumnezeu, nu mai stropește altarul, ci stropește mintea, cugetul și inima celor ce cred în jertfa Sa și îi curăță de orișice păcat.

            Prin urmare, toți cei ce sunt „stropiți” cu sângele Mielului sfânt, trebuie să stăruiască zi și noapte într-o trăire curată, neîntinată cu „murdăriile” lumii.

            Cei patru stâlpi ai credinței care dau stabilitate și statornicie pe Cale, oricăruia care caută să facă voia lui Dumnezeu, sunt aceștia pe care ni i-a lăsat cu literă de lege, evanghelistul Luca, în Cartea Faptele Apostolilor, 2:42 „Ei, ucenicii Domnului Isus, stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.”

            Trăirea aceasta în părtășie, înaintea Domnului, nu este facultativă și nu este legată de o învățătură, sau o practică a vreunui grup religios, ci este o lege veșnică a lui Dumnezeu, pentru toți credincioșii.

          Aici ne spune Scriptura, că „ucenicii Domnului, stăruiau, adică se străduiau, se nevoiau să rămână în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni.”

         Rugăciunea, frângerea pâinii, învățătura apostolilor și părtășia frățească, sunt patru stâlpi care pornesc din Unul și același Dumnezeu și sunt înrădăcinați adânc în Duhul Sfânt. Nu întâmplător, toată practica aceasta duhovnicească, a pornit de la Cincizecime, adică prin Duhul Sfânt care i-a umplut pe ucenici în „odaia de sus”.

         Și dacă Duhul Sfânt este dat la o parte, numai de lângă unul dintre acești stâlpi, atunci toată clădirea se prăbușește.

        Să stăm câteva clipe să privim spre acești stâlpi ai credinței în Domnul Isus, Esența mântuirii noastre:

       Învățătura apostolilor nu stă în ritualuri, nici în imitarea altor oameni, sau a altor Biserici, ci stă în citirea Cuvântului, în predicarea lui curată și împlinirea lui în viața de credință: în adunare, în familie și în mod personal, zi de zi, ceas de ceas.

       Apostolul Pavel le scrie în sensul acesta Colosenilor, în capitolul 3:16 „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu Psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești…” Aici, de asemenea, iese în evidență părtășia și învățătura, care nu trebuie să fie alta, decât cea apostolică.

       În ce privește rugăciunea, după cuvintele apostolului, ea trebuie făcută și cu mintea, dar și cu Duhul.

     Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că, trebuie să treci prin filtrul minții toate cuvintele pe care le rostești înaintea Domnului și la un moment dat, Duhul Sfânt să-ți învăluiască ființa și să-ți pună El cuvintele pe limbă; cuvinte de laudă, de adorare la adresa Dumnezeului celui viu și adevărat.

        „Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi”. Și apoi: „Nu stingeți Duhul. Nu disprețuiți proorociile…” În toate acestea, credinciosul trebuie să stăruiască fără încetare pentru că au ca bază, Duhul lui Dumnezeu.

       Frângerea pâinii, este o îndeletnicire care se face în părtășie, adică împreună cu Biserica, ca o împlinire a dorinței Domnului Isus, scrisă în Testamentul pe care ni l-a lăsat noua tuturor, ceea ce înseamnă că împreună trebuie să luăm parte la Cina Domnului. Pentru că în felul acesta facem o slujbă de comemorare a morții lui Isus și în același timp, participăm împreună (într-o părtășie frumoasă, pilonul care întărește credința noastră), la sărbătoarea învierii Domnului Isus.

         Împlinind și zidind împreună pe acești patru stâlpi ai credinței, de fapt și de drept, aducem jertfe de bun gust și de bun miros înaintea lui Dumnezeu și prin stăruință în această învățătură, scrisă de către Evanghelistul Luca, facem voia bună și plăcută Domnului.

            Dumnezeu să ne binecuvânteze!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 734
Opțiuni