Copleșit de măreția lui Dumnezeu

                                   Psalmul 104:1; 24-28

            „Binecuvântează, suflete, pe Domnul~_!"&~

„Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!”…

            „Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune și pământul este plin de făpturile Tale.

            Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.

            Acolo, pe ea, umblă corăbiile și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

            Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

            Le-o dai Tu, ele o primesc, Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.”

            Se poate ca din pricina unor greutăți mai mari, sau a unor necazuri, sau a unor boli, să avem tendința firească să ne certăm cu Dumnezeu. Mulți oameni fac lucrul acesta!

            Astfel, Îi punem tot felul de întrebări aș zice eu, ne la locul lor: De ce Doamne? De ce mie? Până când Doamne?

            Și nu ținem seama că de fapt, în suferință Dumnezeu ne dă prilejul binecuvântat să ne apropiem mai mult de El, să-L cunoaștem mai mult, mai aproape, mai intim și personal. Lucrul acesta, îl scriu ca un om încercat în multe feluri.

           Așa ne cere Duhul Domnului în Cuvântul scris de Osea 6:3 „Să cunoaștem, să căutăm să cunoaștem pe Domnul! Căci El se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!”

            Când era în mijlocul necazului și al asupririi, poporul Domnului a strigat după ajutor, cu pocăință și El le trimitea izbăvirea.

            Nu întâmplător Domnul Dumnezeu a lăsat suferința chiar și pentru cei aleși; și ne-a spus că: „în lume vom avea necazuri…”, pentru că în fericire și în bogăție, s-ar putea să uităm că viața noastră este în mâna Lui și că depindem în totalitate de Dumnezeul care ne-a creat, tot la fel cum toate viețuitoarele depind de El și așteaptă ca Domnul să le dea hrana zilnică. Versetul 27.

         De altă parte, ne-am obișnuit să-L cunoaștem pe Domnul, prin ochii altora, prin suferințele și experiențele mărturisite de alții. Și Domnul Dumnezeu nu se mulțumește cu atât de puțin din partea noastră.

            El vrea să-L cunoaștem fiecare dintre noi în mod personal. Și este atât de înălțător și de frumos, să stai de vorbă cu Domnul, așa cum stai de vorbă cu un prieten intim; sau cum stai de vorbă cu iubitul, sau cu iubita ta, înaintea căruia poți să-ți împărtășești bucuriile; sau să-ți descarci inima, să fii ascultat și ajutat în greul vieții.

            Nu încerca să-L cunoști pe Dumnezeu doar la nivelul minții, oricât de luminat vei fi.

           Pe Dumnezeu nu-L poți pătrunde și nu-L poți cunoaște numai cu mintea, pentru că El este Duh și nu poți să-L atingi, de aceea, nu poți să-L înțelegi.

         Au încercat mulți să-l cunoască doar la nivelul minții pe Dumnezeu, dar au eșuat, pentru că Dumnezeu este înafara timpului și înafara intelectului nostru.

            Bunăoară, sunt oameni care nu înțeleg cum poate un singur Dumnezeu să existe în trei Persoane distincte și susțin că este un singur Dumnezeu în trei ipostaze: odată Tatăl, odată Fiul și odată Duhul; o mare erezie.

          Pe Dumnezeu trebuie sa-L cauți cu inima și Îl poți cunoaște și înțelege numai prin credință.

            Evrei 11:6 „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei  ce-L caută.”

            Este atât de liniștitor faptul de a-L cunoaște personal și a te ști protejat, mângâiat, săturat la „umbra aripilor lui Dumnezeu”.

            Scriptura ni-L prezintă în repetate rânduri pe Domnul având stăpânire asupra naturii și chiar al universului întreg. Psalmul 104, de exemplu, arată clar că Dumnezeu este nu doar Creatorul, ci şi Susţinătorul galaxiilor şi că lumea continuă să existe datorită măreției Lui.

            Duhul lui Dumnezeu ne face invitația să contemplăm minunile creației divine, însă nu prin ochiul unui savant, sau a unui specialist, ci prin cel al unui credincios care Îl vede pe Creatorul său Atotputernic și Înțelept în fiecare amănunt al creației.

            Și cum altfel, dacă nu prin credință vede bine sufletul nostru pe Dumnezeul, pe care nimeni nu L-a văzut cu ochii de carne?

            Însă, ca să putem vedea bine toate lucrările lui Dumnezeu, mai întâi, avem nevoie să ne oprim și să ne „odihnim” în promisiunile pe care ni le face în „Scrisoarea de dragoste”, Scriptura.

           În răspunsul său de apărare, Iov le spune prietenilor săi, în 13:11 „Nu vă înfricoșează măreția lui Dumnezeu, despre care vorbiți cu atâta ușurință?”

            De multe ori vorbim cu multă ușurință despre Domnul Dumnezeul cerurilor, crezând că El este la dispoziția noastră. Însă trebuie să recunoaștem că, fără El nu suntem nimic. Dacă Domnul nu Își deschide mâna și dacă nu ne hrănește El, nu avem nimic. Tocmai de aceea, Domnul Isus ne învață să spunem când ne rugăm: „…Pâinea noastră cea de toate zilele, Te rugăm, Tată, să ne-o dai și astăzi.” Și rugăciunea aceasta trebuie să fie în fiecare zi pe buzele noastre, dar să izvorască dintr-o inimă curată și sinceră.

            Copleșit de măreția lui Dumnezeu, psalmistul exclamă plin de entuziasm: „Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat în strălucire și măreție! Te învelești cu lumina ca și cu o manta, întinzi cerurile ca un cort”.

         Acesta este Dumnezeul nostru. Un Dumnezeu măreț, un Dumnezeu glorios, un Dumnezeu pe care nu-L poate cuprinde cerul întreg.

            Norii sunt „carul” lui Dumnezeu, iar El umblă „pe aripile vântului”. Natura întreagă, creată, este prezentată în acest Psalm, ca slujitoare, Creatorului. „Din vânturi Își face soli, și din flăcări de foc, slujitori”.

            După ce a creat omul, după Chipul și asemănarea Sa, nu l-a lăsat de izbeliște și nu l-a abandonat pe „scoarța” pământului.

            Dumnezeul nostru ceresc, ne-a dat dreptul să-I spunem Tată și se îngrijește de toate amănuntele vieții noastre.

          „În fiecare dimineață Își înnoiește îndurările față de noi, și se îngrijește de pâinea noastră cea de toate zilele.” Plângerile lui Ieremia 3:22-23.

            Dacă El nu uită să hrănească nici măcar păsările cerului, care nu au hambare și nici posibilități ca să-și facă provizii pe care să conteze (Matei 6:26), cu atât mai mult, El va avea grijă și de pâinea noastră cea de toate zilele.

            În fața acestui Dumnezeu, copleșit de măreția Sa, te invit suflete drag, să te apleci împreună cu mine cu reverență și credincioșie și să-I spunem din toată inima: „Un mulțumesc frumos”, pentru toată purtarea Sa de grijă.

             Toată gloria, toată slava și toată cinstea este a Lui!