Oceanele, mările sunt pline cu bărci, vapoare, corăbii de diferite mărimi. Tot așa este și bărcuța noastră, în mare. Uneori mare este liniștită, alteori este agitată, în unele ocazii este în furtună și chiar în pericol. Dar cel mai mare har și binecuvântare este că nu suntem singuri pe mare și nici în barcă, fiindcă la cârma ei se află Mântuitorul nostru, Isus Hristos. Noi trebuie să-L chemăm în ajutor prin rugăciune. La fel ca și cu ucenicii erau toți în barcă când s-a stârnit furtuna pe mare și Domnul era cu ei în barcă și dormea. Credeți ca El nu a știut ce se va întâmpla? Sigur că a știut dar a vrut să vadă cum reacționează ucenicii și ce aveau de gând să facă. Așa se întâmplă și cu noi azi, când începe furtuna să bată în bărcuța noastră strigăm: Doamne mă tem ș. m. d.

Să ne încredem în El și să veghem mult căci potrivnicul caută pe cine să înghită.