Spre Țara de sus

                                                   Ioan 14:1-3

            „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.

            În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

            Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.”

         Înainte de a Se despărți de ucenici, și pentru că Știa că se vor tulbura de vestea despărțirii, Domnul Isus le spune: „Să nu vi se tulbure inima…”.

           Credința în Dumnezeu vă va da putere să rămâneți tari în învățăturile pe care vi le-am dat.

          Mi-am adus aminte de ultima mea întâlnire cu tata. Avea 82 de ani și era foarte bolnav și ultimele lui cuvinte pe care mi le-a spus, au fost acestea: Ne vom vedea în cer. Cuvintele acestea au căzut pe inima mea ca o mare greutate. Am plecat pe un câmp și am plâns cu hohote ca și Iosif în Egipt dar, apoi m-am mângâiat cu gândul că ne vom revedea în cer unde mi-a dat întâlnire.

         La fel le spune Domnul Isus ucenicilor: De acum nu ne vom vedea pe pământ, ci în cer.

           Însă imediat, Domnul Isus îi mângâie pe ucenici (versetul 1); îi asigură de moștenirea cerească (versetul 2); le arată felul cum vor ajunge acolo (versetul 3). „…Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine…”

            De altfel, Domnul Isus începe rostirea învățăturii despre vremea sfârșitului, printr-un avertisment: fiți foarte atenți, sau băgați bine de seamă, să nu vă înșele cineva. Matei 24:4.

           Acesta rămâne un mesaj de avertisment pe care Domnul ni l-a transmis și nouă: fiți atenți că exista riscul foarte mare să fiți înșelați.

            De către cine să fim înșelați?

            De cei din afara Bisericii? NU!

           Dimpotrivă, chiar de cei din sânul Bisericii vor înșela pe mulți, pentru că vor veni în Numele Meu și vor transmite mesaje ca venind de la Mine, zice Domnul.

            Aceștia vor aduce o învățătură nouă în Numele lui Cristos.

           Vor aduce o altă Evanghelie, după cum zice Pavel. Și Domnul adaugă faptul că aceștia vor înșela pe mulți creștini care se vor alipi de oameni și vor lăsa adevărata credință.

            Acest lucru s-a întâmplat în trecerea timpului și se întâmplă mai mult ca oricând în zilele noastre.

        Niciodată în istorie, Biblia nu a fost așa de mult „mutilată”, răstălmăcită, sau reformulată ca și astăzi. Predicatori, „teologi” și „creștini” de rând forțează astăzi Biblia ca să afirme ceea ce doresc ei să afirme; să-și apere păcatele de care nu vor să se debaraseze.

            Căută versete ca să să-și justifice acțiunile, să nu-și schimbe modul de viață după standardele lui Dumnezeu, ci să trăiască așa cum vor ei, după cum îi îndeamnă inima de carne.

            Mulți vor conduce poporul Domnului ca niște stăpâni și nu așa cum cere Scriptura, ca niște păstori blânzi, nepărtinitori…

            Niciunul nu-și pune întrebarea: Oare mă mai cunoaște Domnul?

          Celor cinci fecioare nechibzuite, Mirele le-a spus: „Plecați de la Mine că nu vă cunosc!”

            „Cum să nu ne cunoști, doar am mâncat împreună, am proorocit, am predicat…”

            „Nu vă cunosc…”

     Adevărata închinare este un act de reverență personală, dar și un mod de viață în Cristos.

        Doar păstrând rânduiala Scripturii și adevărata închinare creștem zi de zi spre plinătatea staturii lui Cristos, în așteptarea revenirii Sale pentru a ne duce în cer.

            Înaintea Lui trebuie să ne închinăm gândurile, cuvintele, atitudinea și viața, iar locul unde sufletul își găsește cu adevărat liniștea este în prezența lui Dumnezeu.

            Traian Dorz, scria într-o poezie, cuvintele acestea:

„Spre Țara dragostei de sus, Isus, nevinovatul Miel,

            Ne cheamă neîncetat din cuie, în sus spre El, în sus spre El.

            Și nu e întrebare frate, cu care ceată te-ai suit,

            Dacă-ai putut să ajungi acolo, ești mântuit, ești mântuit.”

            Suflete dragi Domnului Isus, vreau să vă spun că, nu-i mai importantă cântarea; nu-i mai importantă îndemnarea și nici rugăciunea; nu-i mai importantă predicarea cuvântului, decât ajungerea acolo sus…

          Dacă ai cântat în toate Bisericile și acasă, sau pe stradă, sau dacă ai predicat cuvântul în fiecare slujbă fără să-I dai slavă Domnului, s-ar putea să rămâi aici…

            Domnul Dumnezeu să ne ajute să ajungem cu toții acolo sus, să facem o părtășie în jurul Domnului Isus, care ne-a salvat de la moarte și să-I cădem la picioare, cu mulțumire.

            Versurile unei cântări vechi, spune așa:

            „E poate cea din urmă seară a chemării și tu mai stai, mai stai nepăsător!

            Nu știi că se va-nchide ușa îndurării, și tu mai stai, mai stai nepăsător?”

            Suflete drag Domnului, ascultă șoapta divină; primește invitația la nunta Mielului, pregătește-te pentru întâlnirea cu Cel ce Și-a dat viața pentru tine.

            Fii și tu între fecioarele înțelepte!

          Pune-ți la inimă cuvintele de rămas bun ale Domnului Isus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.”

        Primește spălarea în sângele sfânt care a curs la Golgota și leapădă „zdrențele”, murdare pe care le-ai purtat până astăzi. Lasă-L pe Isus să te îmbrace în haina albă a neprihănirii cu care vei putea părăsi pământul și te vei bucura în veșnicie împreună cu toți sfinții.

            Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze!