Stare de necesitate!

                                          Neemia 2:17

            Le-am zis atunci: „Vedeți starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de ocară.”

                                   Faptele Apostolilor 3:19

            „Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vină vremurile de înviorare.”

            Vremea din urmă este caracterizată prin războaie, ură și răutate feroce între oameni; sunt tot mai frecvente luptele „domestice”, cruzimile, omorurile...

        Deși în minoritate, sodomiții conduc lumea; lucrul acesta nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie. Da, sodomiții au mai condus dar numai două cetăți; Sodoma și Gomora, pe care Domnul Dumnezeu le-a nimicit.

            Dar astăzi, oamenii s-au îndobitocit! Nu mai au nicio teamă de Dumnezeu și nu se rușinează unii de ceilalți ca și judecătorul nedrept din pilda rostită de Domnul Isus.

        În Adunările Domnului sunt dezbinări, s-au format partide care rup Bisericile, le fărâmițează; este neștiință duhovnicească, necredință; frații sunt ațipiți, nepăsători și chiar un somn spiritual a cuprins parcă întreg poporul.

            Poporul nu mai dorește hrana tare, sănătoasă, ci una amestecată cu lucrurile lumii și „spectacole” de mâna a doua.

          Avem nevoie urgentă de intervenția lui Dumnezeu, pentru ca să ne redeschidă apetitul pentru „Apa vie”, Cuvântul Său curat. Nu mai vrem să ne adăpăm din „surse” murdare, tulburi și nu mai vrem să ni se „servească” la „altar” paie, fân, trestie.

            De aceea Te rugăm Doamne, să lași o ploaie binecuvântată de la Duhul Sfânt peste întreg poporul, pentru că suntem uscați, fără vlagă, fără dragoste frățească...

            Nu mai avem „Apa”, învățătura curată ca să ne tragem „seva” de viață sfântă.

            Ni s-au uscat „rădăcinile”, suntem ca niște pomi gata să-și piardă coroana.

            Suntem ofiliți, fără roada aleasă, scumpă și plăcută Ție Doamne.

            Te rugăm Domnul Dumnezeul nostru să intervii de urgență în viața Bisericii!

            Cei mai mulți oameni își clădesc viața pe relații, pe mulțimea averilor, adică (nisipuri care la prima vijelie sunt spulberate). Copiii lui Dumnezeu însă, sunt chemați să clădească pe Stâncă. Pentru că vor veni cu siguranță zile în care tot ce se poate clătina pe acest pământ va fi sfărâmat, nimicit.

            Împăratului i se părea că Neemia aşteaptă ceva deosebit din partea lui, o rezolvare a unor probleme personale, sau eliminarea vreunui rival (versetul 4), în realitate Neemia aştepta de la Dumnezeul său ajutor de urgență în reclădirea zidului dărâmat al Ierusalimului. „Împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor…”

            Cu adevărat, când îți pui nădejdea în Dumnezeu, El îți vine în ajutor și îți dă cu plăcere de cele mai multe ori mai mult decât cerem, sau înţelegem noi.

            Domnul Dumnezeu a lucrat, la rugăciunea fierbinte a lui Neemia și a pus în inima și în mâna împăratului toată cheltuiala rezidirii Ierusalimului, Cetatea lui Dumnezeu.

            Ce împlinire frumoasă a rugăciunii! Numai cine se roagă mult și cu credință, poate avea astfel de experienţe ca și Neemia.

         Nu mai este mult de mers și vrem să ajungem la Țintă, iar fără intervenția lui Dumnezeu suntem tot mai slabi pe cale.

            Ajută-ne Tată, să ne pocăim, să ne întoarcem la Dragostea dintâi, adică la vremea când am fi stat la picioarele Mântuitorului zi și noapte ca și Maria în casa lui Simon leprosul, pentru că eram plini de viață și de seva Duhului.

            /„Mai adă, Doamne, acele vremuri din trecut, / Acele vremi de pocăință, / Când în al dragostei sfânt jar, / Zideam altar după altar, / Iar Duhul Sfânt ne aduna, / Când la sclipitul stelelor, / Ne întâlneam cu-atâta dor. / …O dulce-i vremea stăruinței.”/

            Astăzi când totul pare să se prăbușească în neant: credința, valorile morale, natura, economia, societatea în ansamblul ei, chiar istoria se clatină și este răstălmăcită, avem nevoie de intervenția salvatoare a lui Dumnezeu.

            Avem nevoie să știm că se poate trăi vertical într-o lume strâmbă, că putem să ne ridicăm și să rămânem în picioare când alții cad în jurul nostru.

            Domnul Dumnezeu vine în ajutorul celor care se întorc la El cu pocăință sinceră. Fapte 3:19.

            Domnul și Împăratul nostru ceresc să intervină și să ne dea resurse și putere pentru „rezidirea” altarelor.