Varsă-ți inima la picioarele Domnului

                                             Marcu 14:3

            „Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.”

            Termenul: „a turnat” apare pentru prima dată în Scriptură în Cartea Genezei 28:18 când Iacov fugea de fratele său Esau. „Noaptea, pe când dormea cu capul pe o piatră în loc de pernă, Iacov visează o scară rezemată pe pământ, al cărei vârf ajungea până la cer și îngerii lui Dumnezeu se urcau și coborau pe scara aceea”.

            Când se trezește, ridică piatra pe care dormise, o așează ca stâlp de aducere aminte, o numește „Betel, casa lui Dumnezeu” și „toarnă” untdelemn pe vârful ei.

          În Vechiul Testament mai întâlnim multe situații unde untdelemnul era turnat pe capul unor bărbați în semn de consacrare în lucrarea lui Dumnezeu.

            Samuel a turnat pe capul lui David, fiul lui Isai, untdelemn din cornul pe care-l avea la brâu în semn de consacrare în slujba lui Dumnezeu și ca împărat al lui Israel.

            Jertfele de băutură erau turnate pe animalele aduse ca jertfă înaintea Domnului.

          Sângele animalelor jertfite era turnat pe coarnele altarului și de asemenea, în jurul acestuia pentru sfințire și pentru ca jertfa să fie de un bun miros și bine primită înaintea lui Dumnezeu.

         În Psalmul 62:8 Domnul Dumnezeu cheamă popoarele la sfat și la ascultare de poruncile Lui: „Popoare, în orice vreme, încredeți-vă în Domnul, vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”

            Cine se încrede cu sinceritate în Domnul, nu se clatină când vin vremuri grele pentru că el are un adăpost sigur. De aceea stă liniștit la picioarele Lui, ca și Maria, vărsându-și inima în laudă și mulțumire.

          Împăratul David, într-o împrejurare le-a pus o întrebare vitejilor care erau cu el: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna de la poarta Betleemului?”

            Pătrunderea în tabăra filistenilor, era egală cu moartea și totuși s-au găsit trei viteji care s-au dus, cu prețul vieții lor și au adus apă după dorința împăratului „dar David nu a vrut să o bea. și a vărsat-o înaintea Domnului” 2 Samuel 23:16.

            La cincizecime, Domnul Dumnezeu a „turnat” Duhul Sfânt peste ucenici și peste cei o sută douăzeci adunați în camera de sus, după făgăduința Mântuitorului.

           În versetul 3 din Marcu 14, Maria toarnă un parfum scump la vremea aceea, pe capul Domnului Isus, ca semn profetic al îmbălsămării și al înmormântării.

            Dar în același timp, Maria își „varsă” inima și lacrimile la picioarele lui Isus.

          Gestul Mariei este singurul lucru din întreaga Evanghelie, despre care Domnul Isus spune: acesta este un gest frumos. „Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.” Versetul 6.

            Cum să înțelegem lucrurile acestea?

          În aceste versete ni se dă anticiparea a ceea ce urma să facă Domnul Isus pentru salvarea noastră din robia păcatului.

            Domnul Isus era pregătit să facă această „operă” frumoasă de mântuire aducându-se pe Sine însuși ca Miel de jertfă pe Altar și Maria, printr-un gest profetic de „îmbălsămare” anticipa jertfa supremă. Ea a turnat mirul de nard pe capul Mielului ce avea să fie jertfit.

        Fiul lui Dumnezeu va fi Mireasma care se răspândește, „Vasul care se sparge”, „Parfumul dragostei lui Dumnezeu” care cuprinde întreaga lume, prin jertfa Fiului de la Calvar.

          În același timp, această femeie face și ea, ceea ce a făcut Domnul și Învățătorul: adică Îl iubește cu aceeași iubire, curată, arzătoare.

            Din toate exemplele acestea și altele care sunt scrise în Scriptură, învățăm că jertfele noastre, oricare vor fi ele, fără o „turnare”, sau fără o „vărsare” a inimii la picioarele Mântuitorului, nu vor fi primite înaintea Lui și prin urmare, rugăciunile noastre vor rămâne fără răspuns.

            Dacă vrem să facem un „lucru frumos” pentru Domnul, atunci trebuie să ne vărsăm inimile la picioarele Lui.

          De aceea trebuie să ne „vărsăm”, să „turnăm” tot ce este vechi și străin în inimile noastre, la picioarele Domnului Isus, Singurul care ne poate mântui, pentru ca apoi, Domnul și Mântuitorul să ni le umple cu o mireasmă de la viață spre viață și cu belșugul binecuvântărilor Sale.

            Domnul Dumnezeu să toarne Har peste fiecare!