O grămadă de lucruri iubim în această lume rea și plină de silnicie. Nu ne punem niciodată întrebarea, de ce? De ce iubim ce este în ea? Noi odată ce am fost scoși din ea și știm că lucrurile ei sunt rele, ce mai căutăm să iubim și să trăim cum trăiesc ceilalți oameni care nu cunosc pe Dumnezeu? Noi trebuie să le arătăm prin trăirea noastră, prin nașterea din nou care a făcut-o Isus Hristos în noi, că cum trăiesc ei este rău, sunt conduși de întuneric către întunericul veșnic, într-o pierzare veșnică, unde nimeni nu își mai poate salva sufletul odată ajunși acolo. 1 Ioan 2:15-17 Nu iubiți lumea nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia Lui Dumnezeu rămâne în veac. Să nu ne întoarcem înapoi căci nu avem pentru ce să ne întoarcem. Să nu ne întoarcem în mocirlă și gunoiul lumesc, sa să ne păstrăm curați și neântinați de lume. Doamne Isuse, revarsă din Harul Tău, peste ai Tăi copiii și dă-le înțelepciunea Ta să nu se întoarcă înapoi ci în toate lucrurile să spună, voia Ta, nu voia mea. Să iubim Numele Tău Sfânt și să ne păstrăm legământul ce l-am făcut cu Tine, căci am mărturisit cu gura noastră, că Te vom urma toată viața. Amin, Doamne Isuse, Amin Ție în vecii vecilor!