Puterea pocăinței autentice & Puterea transformatoare a dragostei lui Dumnezeu

Autor: Daniel Ioan Notar | Album: Importanța răspunsului rapid și necondiționat | Tematica: Mărturisire
Resursa adaugata de notardanielioan76 in 07/09/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Matei 9:9-13:58

Chemarea lui Matei
Matei 9:9 De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.
Matei 9:10 Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
Matei 9:11 Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
Matei 9:12 Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
Matei 9:13 Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
Matei 9:14 Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?”
Matei 9:15 Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.
Matei 9:16 Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.
Matei 9:17 Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”
Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea unei femei
Matei 9:18 Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineauri a murit, dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.”
Matei 9:19 Isus S-a sculat şi a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui.
Matei 9:20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui.
Matei 9:21 Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.”
Matei 9:22 Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
Matei 9:23 Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,
Matei 9:24 le-a zis: „Daţi-vă la o parte , căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.
Matei 9:25 Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.
Matei 9:26 Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
Vindecarea a doi orbi
Matei 9:27 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”
Matei 9:28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
Matei 9:29 Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!”
Matei 9:30 Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi să nu ştie nimeni.”
Matei 9:31 Dar ei, cum au ieşit, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
Vindecarea unui mut îndrăcit
Matei 9:32 Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
Matei 9:33 După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”
Matei 9:34 Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
Lui Isus Îi este milă de gloate
Matei 9:35 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.
Matei 9:36 Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.
Matei 9:37 Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul , dar puţini sunt lucrătorii!
Matei 9:38 Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”
Trimiterea celor doisprezece apostoli
Matei 10:1 Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
Matei 10:2 Iată numele celor doisprezece apostoli:Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;
Matei 10:3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
Matei 10:4 Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.
Matei 10:5 Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor ,
Matei 10:6 ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
Matei 10:7 Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: ‘Împărăţia cerurilor este aproape!’
Matei 10:8 Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
Matei 10:9 Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,
Matei 10:10 nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
Matei 10:11 În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.
Matei 10:12 La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;
Matei 10:13 şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar , dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Matei 10:14 Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
Matei 10:15 Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.
Primirea apostolilor de lume
Matei 10:16 Iată , Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.
Matei 10:17 Păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor.
Matei 10:18 Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor.
Matei 10:19 Dar , când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
Matei 10:20 fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
Matei 10:21 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.
Matei 10:22 Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
Matei 10:23 Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.
Matei 10:24 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul, mai presus de domnul său.
Matei 10:25 Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?
Matei 10:26 Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.
Matei 10:27 Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.
Matei 10:28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă.
Matei 10:29 Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
Matei 10:30 Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.
Matei 10:31 Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
Matei 10:32 De aceea , pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri;
Matei 10:33 dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 10:34 Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
Matei 10:35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa.
Matei 10:36 Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
Matei 10:37 Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Matei 10:38 Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
Matei 10:39 Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
Primirea ucenicilor
Matei 10:40 Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Matei 10:41 Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
Matei 10:42 Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”
Matei 11:1 După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.
Trimişii lui Ioan Botezătorul
Matei 11:2 Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos
Matei 11:3 şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
Matei 11:4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
Matei 11:5 Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Matei 11:6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
Matei 11:7 Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
Matei 11:8 Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.
Matei 11:9 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc;
Matei 11:10 căci el este acela despre care s-a scris: ‘Iată , trimit înaintea Feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’
Matei 11:11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
Matei 11:12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.
Matei 11:13 Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea.
Matei 11:14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie , care trebuia să vină.
Matei 11:15 Cine are urechi de auzit să audă.
Matei 11:16 Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor:
Matei 11:17 ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’
Matei 11:18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ‘Are drac!’
Matei 11:19 A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”
Mustrarea cetăţilor nepocăite
Matei 11:20 Atunci, Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.
Matei 11:21 „Vai de tine, Horazine!” , a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă.
Matei 11:22 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
Matei 11:23 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.
Matei 11:24 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”
Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos
Matei 11:25 În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
Matei 11:26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!
Matei 11:27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
Matei 11:28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11:30 Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Spicele şi ziua Sabatului
Matei 12:1 În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
Matei 12:2 Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”
Matei 12:3 Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
Matei 12:4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
Matei 12:5 Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
Matei 12:6 Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
Matei 12:7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.
Matei 12:8 Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”
Omul cu mâna uscată
Matei 12:9 Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
Matei 12:10 Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
Matei 12:11 El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
Matei 12:12 Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
Matei 12:13 Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
Matei 12:14 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
Isus, Robul Domnului
Matei 12:15 Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii
Matei 12:16 şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut,
Matei 12:17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
Matei 12:18 „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata.
Matei 12:19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
Matei 12:20 Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata.
Matei 12:21 Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”
Îndrăcitul mut şi orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
Matei 12:22 Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.
Matei 12:23 Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
Matei 12:24 Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
Matei 12:25 Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
Matei 12:26 Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui?
Matei 12:27 Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.
Matei 12:28 Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
Matei 12:29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.
Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.
Matei 12:31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
Matei 12:32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat , dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Matei 12:33 Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
Matei 12:34 Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Matei 12:35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Matei 12:36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
Matei 12:37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Minunea cu prorocul Iona
Matei 12:38 Atunci, unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”
Matei 12:39 Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
Matei 12:40 Căci , după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
Matei 12:41 Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
Matei 12:42 Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Matei 12:43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.
Matei 12:44 Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
Matei 12:45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”
Mama şi fraţii lui Isus
Matei 12:46 Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
Matei 12:47 Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.”
Matei 12:48 Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?”
Matei 12:49 Apoi, Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
Matei 12:50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”
Pilda semănătorului
Matei 13:1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
Matei 13:2 O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm.
Matei 13:3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Matei 13:4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.
Matei 13:5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
Matei 13:6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
Matei 13:7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
Matei 13:8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută , altul, şaizeci şi altul, treizeci.
Matei 13:9 Cine are urechi de auzit să audă.”
Matei 13:10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
Matei 13:11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
Matei 13:12 Căci celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
Matei 13:13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Matei 13:14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.’
Matei 13:15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
Matei 13:16 Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!
Matei 13:17 Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
Matei 13:18 Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului.
Matei 13:19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.
Matei 13:20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
Matei 13:21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
Matei 13:22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.
Matei 13:23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
Matei 13:24 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
Matei 13:25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
Matei 13:26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
Matei 13:27 Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’
Matei 13:28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.’ Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’
Matei 13:29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
Matei 13:30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului
Matei 13:31 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
Matei 13:32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”
Matei 13:33 Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”
Matei 13:34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă,
Matei 13:35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13:36 Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
Matei 13:37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
Matei 13:38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
Matei 13:39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
Matei 13:40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
Matei 13:41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea
Matei 13:42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 13:43 Atunci , cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
Matei 13:44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
Matei 13:45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Matei 13:46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.
Pilda năvodului
Matei 13:47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
Matei 13:48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.
Matei 13:49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni
Matei 13:50 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
Matei 13:51 „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
Matei 13:52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
Matei 13:53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
Matei 13:54 A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
Matei 13:55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii Lui?
Matei 13:56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
Matei 13:57 Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.”
Matei 13:58 Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.

CHEMAREA VAMEŞULUI - Matei 9:9-13
******************************************
I. O chemare a harului (v. 9) "Vino după Mine"
II. Ascultarea credinţei (v. 9) "S-a sculat şi a mers după El"
III. Dovada dragostei (v. 10) A dat un ospăţ
IV. Loc al nădejdii (v. 10) Mulţi au şezut la masa cu El.
V. Manifestarea mândriei (v. 11) "Pentru ce mănâncă învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?"
VI. Nevoia (v. 12)
VII. Scopul lui Hristos (v. 13)

******************************************

LXIII. Chemarea lui Matei și paradoxul alegerii divine

Un aspect remarcabil al chemării lui Matei este paradoxul alegerii divine. Într-o societate în care prestigiul și statutul social erau extrem de importante, Isus alege să cheme pe cineva care, în ochii oamenilor, era complet nedemn de această chemare. Matei, vameș și trădător al poporului său, era văzut ca unul dintre cei mai păcătoși oameni din comunitatea evreiască. Alegerea lui Matei de către Isus nu este doar surprinzătoare, ci și paradoxală, pentru că ea sfidează așteptările religioase și sociale ale timpului.

Acest paradox ne arată că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt radical diferite de cele ale oamenilor. În timp ce lumea judecă după aparențe, Isus vede potențialul și valoarea ascunsă în inimile oamenilor. Aceasta este o lecție profundă despre neprevăzutul harului divin. Dumnezeu nu alege pe baza criteriilor lumești, ci pe baza scopurilor Sale suverane și a inimii oamenilor. Matei devine astfel un exemplu al faptului că alegerile lui Dumnezeu sfidează adesea logica umană, oferindu-ne tuturor speranța că, indiferent de trecutul nostru, suntem valoroși în ochii Lui.

LXIV. Matei și redescoperirea identității personale

Chemarea lui Matei nu este doar o schimbare de direcție în viață, ci și o redescoperire a identității sale. Înainte de a-L urma pe Isus, Matei își construise identitatea pe baza poziției sale de vameș, o identitate definită de corupție, disprețul societății și dorința de câștig material. Însă, prin chemarea lui Isus, Matei este invitat să își redescopere adevărata sa identitate – aceea de copil al lui Dumnezeu și ucenic al lui Hristos.

Această transformare reflectă modul în care, prin harul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi poate experimenta o redefinire completă a identității. Lăsând în urmă vechile atașamente și păcate, Matei își asumă o nouă identitate, una care este ancorată în Hristos și în chemarea Sa. Fiecare credincios, la fel ca Matei, este invitat să își redescopere adevărata identitate spirituală, bazată pe iubirea și mântuirea oferită de Dumnezeu, și nu pe etichetele sau stereotipurile impuse de societate.

LXV. Importanța răspunsului rapid și necondiționat

Un alt aspect important al chemării lui Matei este răspunsul său rapid și necondiționat. Evanghelia subliniază faptul că, atunci când Isus i-a spus „Vino după Mine”, Matei „s-a sculat și a mers după El” (Matei 9:9). Acest răspuns prompt ne arată că Matei nu a ezitat, nu a pus întrebări și nu a cerut clarificări. El a ales să Îl urmeze pe Isus imediat, renunțând fără rezerve la vechea sa viață.

Aceasta este o lecție importantă pentru fiecare dintre noi. Răspunsul la chemarea lui Hristos necesită ascultare imediată și necondiționată. Chemarea lui Isus nu este o invitație pe care să o amânăm sau să o discutăm, ci una care cere o decizie rapidă și totală. La fel ca Matei, suntem chemați să ne ridicăm și să-L urmăm fără să privim înapoi, să renunțăm la ceea ce ne ține legați de trecut și să ne dedicăm complet noii vieți oferite de Hristos.

LXVI. O chemare la reconciliere cu sine și cu ceilalți

Chemarea lui Matei nu aduce doar reconcilierea lui cu Dumnezeu, ci și reconcilierea cu sine însuși și cu ceilalți. Ca vameș, Matei trăia într-o stare de conflict interior, conștient că își trădează propriul popor și se îmbogățește pe spatele celor nevoiași. Odată ce răspunde chemării lui Isus, Matei nu doar că se împacă cu Dumnezeu, dar începe și un proces de reconciliere cu propria sa conștiință și cu comunitatea din care făcea parte.

Aceasta este o dimensiune esențială a chemării lui Hristos – nu doar să ne împace cu Dumnezeu, ci și să ne ajute să ne împăcăm cu noi înșine și cu cei din jurul nostru. Matei, odată eliberat de povara păcatului și a vinovăției, poate începe să trăiască o viață de pace interioară și de reconstrucție a relațiilor cu ceilalți. Aceasta este o lecție valoroasă despre modul în care harul lui Dumnezeu aduce vindecare nu doar în relația noastră cu El, ci și în relația noastră cu noi înșine și cu comunitatea.

LXVII. Chemarea la slujire în smerenie

Un alt element semnificativ al chemării lui Matei este chemarea la slujire în smerenie. În ciuda faptului că Matei devine unul dintre cei doisprezece apostoli, el nu își asumă o poziție de putere sau autoritate înaltă. În schimb, el slujește cu smerenie, contribuind la răspândirea Evangheliei fără să își promoveze propria persoană. Scriind Evanghelia care îi poartă numele, Matei nu își subliniază rolul personal, ci se concentrează pe lucrarea și învățăturile lui Isus.

Aceasta ne oferă o lecție valoroasă despre modestia și smerenia necesare în slujirea creștină. Chemarea la slujire nu este o chemare la faimă sau recunoaștere, ci la o viață de sacrificiu și dedicare față de Dumnezeu și față de ceilalți. Matei ne învață că adevărata slujire creștină se desfășoară în umbră, fără dorința de a atrage atenția asupra propriei persoane, ci doar asupra lui Hristos.

LXVIII. Puterea pocăinței autentice

Un alt aspect central al vieții lui Matei este pocăința autentică. Răspunsul său imediat la chemarea lui Isus reflectă o pocăință profundă și sinceră. Matei nu doar că își recunoaște greșelile, dar își transformă complet viața, abandonând nu doar păcatele sale, ci și structura de putere și bogăție care îi susținea vechea viață. Aceasta este adevărata pocăință biblică – o schimbare radicală a minții și a inimii, care se manifestă prin acțiuni concrete.

Pocăința lui Matei ne oferă un exemplu despre ce înseamnă să ne întoarcem complet de la păcat și să ne dedicăm lui Dumnezeu. Pocăința nu este doar un sentiment de regret, ci o schimbare profundă a vieții, o alegere de a urma un nou drum, ghidat de Hristos. Prin viața sa, Matei demonstrează că oricine poate experimenta o restaurare completă prin pocăință sinceră și credință în Hristos.

Concluzie

Chemarea lui Matei este o poveste complexă și profundă despre har, pocăință, smerenie și reconciliere. Ea ne învață că nimeni nu este prea păcătos pentru a fi chemat de Dumnezeu și că adevărata transformare începe cu o decizie rapidă și necondiționată de a-L urma pe Hristos. Matei, prin viața și slujirea sa, devine un exemplu viu al puterii harului divin, care poate transforma vieți și poate aduce pace, reconciliere și restaurare.

Puterea transformatoare a dragostei lui Dumnezeu

În viața fiecărui credincios, dragostea lui Dumnezeu joacă un rol esențial. Ea nu doar că ne dă un sens și o direcție, ci ne transformă profund, schimbându-ne inima și mintea. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă numeroase exemple despre cum dragostea divină poate aduce vindecare, restaurare și speranță. Această dragoste nu este una distantă sau abstractă, ci este manifestată prin harul Său față de fiecare dintre noi.

Dragostea necondiționată a Tatălui

Scriptura ne arată că dragostea lui Dumnezeu nu depinde de meritele noastre, ci este oferită necondiționat. În Romani 5:8 ni se spune: "Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi." ( Biblia Cornilescu ).

Această declarație este o dovadă clară a iubirii Sale necondiționate. Nu a așteptat ca noi să fim perfecți sau fără greșeală, ci ne-a iubit chiar și atunci când eram departe de El. În Lutherbibel, același verset sună astfel: „Gott aber erweist seine Liebe zu uns darin, dass Christus für uns gestorben ist, als wir noch Sünder waren."

Această iubire nu doar că ne iartă, dar și ne transformă din interior. Ea ne cheamă la o viață nouă, una dedicată slujirii lui Hristos și aproapelui nostru.

Un nou început prin Hristos

Dragostea lui Dumnezeu nu este doar o simplă emoție, ci este activă și transformatoare. În 2 Corinteni 5:17, apostolul Pavel ne amintește că: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi." ( Schlachter-Bibel: „Ist jemand in Christus, so ist er eine neue Kreatur; das Alte ist vergangen, siehe, es ist alles neu geworden. “ )

Hristos nu doar că ne iartă păcatele, dar ne dă puterea de a trăi o viață nouă, plină de sens și direcție. În King James Version, acest verset exprimă aceeași idee profundă: "Therefore if any man be in Christ, he is a new creature: old things are passed away; behold, all things are become new." Această transformare este posibilă datorită harului Său, care ne dă puterea de a ne schimba și de a renunța la vechile noastre căi.

Dragostea față de aproapele – o reflectare a iubirii divine

Un alt aspect important al dragostei lui Dumnezeu este că ne cheamă să îi iubim și pe ceilalți așa cum El ne-a iubit. În 1 Ioan 4:11 ni se spune: „Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii." ( Biblia Cornilescu ). Aceasta nu este o chemare ușoară, dar este una esențială pentru a trăi în armonie cu voia lui Dumnezeu.

În New International Version, același verset ne arată clar această chemare: "Dear friends, since God so loved us, we also ought to love one another." Dragostea față de aproapele este o reflecție a iubirii divine, un răspuns natural la ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi. Ea ne cere să fim deschiși, iertători și să ne slujim reciproc cu inimă curată.

Concluzie

Dragostea lui Dumnezeu nu este doar un concept teologic abstract, ci este o forță activă și transformatoare în viața fiecăruia dintre noi. Ea ne iartă, ne dă un nou început și ne cheamă să trăim în pace și armonie cu ceilalți. Prin Hristos, suntem chemați să fim o reflecție a acestei iubiri în lume. Efeseni 5:2 ne încurajează să: "Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi." ( Lutherbibel: „Und wandelt in der Liebe, wie auch Christus uns geliebt und sich selbst für uns gegeben hat. “ )

Să ne amintim că fiecare gest de dragoste pe care îl facem este o mărturie vie a lucrării lui Dumnezeu în noi și prin noi.

Chemarea la o viață de sfințenie și dedicare

În umblarea noastră de credință, suntem chemați să trăim în sfințenie, conform voii lui Dumnezeu. Această chemare nu este doar un ideal de neatins, ci o invitație clară la o viață dedicată, marcată de ascultare și iubire față de Creatorul nostru. În Scriptură, găsim îndrumări precise pentru cum să ne conformăm acestei chemări și să devenim mai asemenea Lui.

Sfințenia – o poruncă, nu o opțiune

Dumnezeu ne cheamă să fim sfinți, deoarece El este sfânt. În 1 Petru 1:16, ni se amintește clar acest lucru: "Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt!" ( Biblia Cornilescu ). Chemarea la sfințenie nu este doar un sfat, ci o poruncă divină. Același verset din Lutherbibel ne spune: „Denn es steht geschrieben: Seid heilig, denn ich bin heilig. “

Acest imperativ ne arată că viața creștină nu poate fi una de compromis, ci trebuie să fie o reflecție a caracterului sfânt al lui Dumnezeu. Sfințenia înseamnă să trăim în lumină, să evităm răul și să ne dedicăm pe deplin lucrării Sale în viața noastră.

Trăind în ascultare de Dumnezeu

Un aspect esențial al sfințeniei este ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. În Ioan 14:15, Isus ne spune: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” ( King James Version: "If ye love me, keep my commandments." )

Ascultarea nu este o povară, ci o dovadă de iubire față de Hristos. Ne arată că alegem să trăim în conformitate cu învățăturile Sale și să-L urmăm în fiecare aspect al vieții noastre. În New International Version, acest verset exprimă aceeași idee simplă și directă: "If you love me, keep my commands."

Prin ascultare, viața noastră devine o mărturie vie a transformării pe care Hristos o aduce în noi.

Puterea Duhului Sfânt în procesul de sfințire

Sfințenia nu este un scop pe care îl atingem prin puterile noastre proprii. Dumnezeu ne oferă Duhul Sfânt pentru a ne călăuzi și a ne da puterea necesară să trăim o viață sfântă. În Galateni 5:16, apostolul Pavel ne îndeamnă: "Zic dar: Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti." ( Schlachter-Bibel: "Ich sage aber: Wandelt im Geist, so werdet ihr die Begierden des Fleisches nicht vollbringen." )

Prin călăuzirea Duhului Sfânt, suntem protejați de ispite și de slăbiciunile firii pământești. Această umblare în Duhul este un proces continuu, care ne aduce mai aproape de Dumnezeu și ne transformă caracterul.

Păstrarea curăției în gânduri și fapte

Sfințenia se manifestă nu doar prin fapte, ci și prin gândurile noastre. În Filipeni 4:8, apostolul Pavel ne îndeamnă să ne îndreptăm mintea spre lucruri curate și de valoare: "Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească." ( Biblia Cornilescu ).

Gândurile noastre formează atitudinile și, în cele din urmă, acțiunile noastre. De aceea, este esențial să ne păstrăm mintea curată și focalizată pe lucrurile care sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu.

Sfințenia ca mărturie pentru cei din jur

O viață trăită în sfințenie devine o mărturie pentru cei din jurul nostru. În Matei 5:16, Isus ne învață: "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri." ( Lutherbibel: „So soll euer Licht leuchten vor den Leuten, dass sie eure guten Werke sehen und euren Vater im Himmel preisen. “ )

Prin trăirea noastră, oamenii vor vedea lumina lui Hristos și vor fi atrași către El. Sfințenia personală nu este doar un scop individual, ci un mijloc prin care Evanghelia poate fi propovăduită celor din jurul nostru.

Concluzie

Chemarea la sfințenie este o invitație de la Dumnezeu la o viață dedicată, curată și plină de ascultare. Nu suntem chemați să ne bazăm pe puterile noastre, ci să ne încredem în Duhul Sfânt, care ne călăuzește și ne ajută să trăim conform voii divine. Prin aceasta, nu doar că vom experimenta o viață plină de pace și har, dar vom deveni și o mărturie puternică pentru cei din jur, reflectând lumina lui Hristos în lume.

Fie ca fiecare dintre noi să răspundă acestei chemări și să trăim o viață care să-L onoreze pe Dumnezeu în tot ceea ce facem.

Calea Credinței și a Încrederii în Dumnezeu

Într-o lume plină de incertitudini și provocări, credința în Dumnezeu devine ancora care ne susține în fiecare pas al vieții noastre. Fiecare creștin este chemat să trăiască prin credință, nu prin vedere, punându-și încrederea în promisiunile lui Dumnezeu. Cuvântul Său este plin de îndemnuri care ne încurajează să ne bizuim pe El, indiferent de circumstanțele pe care le întâmpinăm.

Credința ca fundație a vieții creștine

În Evrei 11:1, Scriptura definește credința într-un mod profund: "Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd." ( Biblia Cornilescu ). Aceasta este baza vieții creștine: să ne punem încrederea în ceea ce nu vedem, în promisiunile lui Dumnezeu, care sunt sigure și adevărate.

În Lutherbibel, același verset este tradus astfel: „Es ist aber der Glaube eine feste Zuversicht dessen, was man hofft, und ein Nichtzweifeln an dem, was man nicht sieht. “ În această credință stă puterea noastră de a continua să umblăm în lumină, chiar și atunci când drumul pare întunecat.

Exemple de credință în Scriptură

De-a lungul Bibliei, vedem numeroase exemple de oameni care au ales să își pună încrederea în Dumnezeu, chiar și atunci când toate păreau împotriva lor. În Geneza 12:1, Dumnezeu îi spune lui Avraam: "Ieşi din ţara ta, din familia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta." ( Schlachter-Bibel: "Der HERR aber hatte zu Abram gesagt: Geh hinaus aus deinem Vaterland und von deiner Verwandtschaft und aus deines Vaters Haus in das Land, das ich dir zeigen will." )

Avraam a ascultat fără să știe unde merge, bazându-se complet pe Dumnezeu. Aceasta este esența credinței – să te încrezi în Dumnezeu chiar și atunci când nu cunoști toate detaliile drumului.

Încrederea în Dumnezeu în mijlocul încercărilor

Credința adevărată este testată cel mai adesea în încercări. În Iacov 1:2-3, ni se spune: "Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare." ( King James Version: "My brethren, count it all joy when ye fall into divers temptations; Knowing this, that the trying of your faith worketh patience." )

Încercările nu sunt menite să ne doboare, ci să ne întărească și să ne aducă mai aproape de Dumnezeu. Ele ne testează credința și ne ajută să dezvoltăm răbdarea și încrederea în planul Său. În New International Version, același verset ne îndeamnă să privim provocările cu o perspectivă nouă: "Consider it pure joy, my brothers and sisters, whenever you face trials of many kinds, because you know that the testing of your faith produces perseverance."

Încrederea în promisiunile lui Dumnezeu

Dumnezeu nu doar că ne cere să avem credință, ci ne oferă și promisiuni sigure pe care ne putem bizui. În Isaia 41:10, ni se dă o promisiune care aduce pace: "Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." ( Biblia Cornilescu )

Această promisiune ne arată că nu suntem singuri în luptele noastre. În Lutherbibel, Dumnezeu ne încurajează: „Fürchte dich nicht, denn ich bin mit dir; weiche nicht, denn ich bin dein Gott. Ich stärke dich, ich helfe dir auch, ich halte dich durch die rechte Hand meiner Gerechtigkeit. “ Acest verset ne amintește că indiferent de situația prin care trecem, Dumnezeu este alături de noi, întărindu-ne și dându-ne biruință.

Puterea rugăciunii în credință

Rugăciunea este mijlocul prin care ne exprimăm credința și încrederea în Dumnezeu. În Filipeni 4:6, ni se spune: "Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri." ( Schlachter-Bibel: "Sorget euch um nichts, sondern in allem lasst durch Gebet und Flehen mit Danksagung eure Anliegen vor Gott kundwerden." )

Prin rugăciune, ne eliberăm de poverile noastre și ne punem toate grijile în mâinile lui Dumnezeu, având încredere că El știe ce este cel mai bine pentru noi. New International Version ne oferă aceeași încurajare: "Do not be anxious about anything, but in every situation, by prayer and petition, with thanksgiving, present your requests to God."

Concluzie

Credința și încrederea în Dumnezeu sunt elementele fundamentale ale vieții creștine. Ele ne ajută să ne menținem pe cale în mijlocul încercărilor și ne oferă puterea de a ne baza pe promisiunile divine, chiar și atunci când nu vedem soluțiile imediat. Prin exemplul lui Avraam și prin îndemnurile Scripturii, suntem chemați să trăim prin credință, știind că Dumnezeu este credincios și ne va ghida pe drumul nostru.

Fiecare zi este o nouă ocazie de a ne întări credința, de a ne pune încrederea în Dumnezeu și de a trăi cu certitudinea că El este alături de noi în toate lucrurile. Rugăciunea, ascultarea și speranța în promisiunile Sale ne vor conduce la o viață plină de pace și bucurie în Hristos.

Binecuvântarea Ascultării și Răbdării în Domnul

Viața creștină este o călătorie plină de provocări și încercări, dar și de bucurii și binecuvântări. Dumnezeu ne cheamă să trăim în ascultare și răbdare, încredințându-ne că, la vremea potrivită, El va răspunde fiecărei nevoi și dorințe a inimii noastre. Cuvântul Său ne învață că prin ascultare de poruncile Lui și prin răbdare în fața încercărilor, vom vedea bunătatea Lui manifestată în viețile noastre.

Ascultarea – cheia binecuvântării

În Deuteronom 28:1, ni se promite o binecuvântare celor care aleg să asculte de Domnul: „Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău și vei păzi și împlini toate poruncile Lui pe care ți le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău te va înălța deasupra tuturor neamurilor pământului.” ( Biblia Cornilescu ). Acest verset ne arată că ascultarea de Dumnezeu nu este doar o cerință, ci un drum sigur către binecuvântare.

În Lutherbibel, același mesaj este clar: „Und wenn du der Stimme des HERRN, deines Gottes, gehorchen wirst, dass du hältst und tust alle seine Gebote, die ich dir heute gebiete, so wird dich der HERR, dein Gott, zum Höchsten über alle Völker auf Erden machen.” Ascultarea nu doar că ne aduce binecuvântări pământești, dar ne ridică la un nivel de relație profundă cu Dumnezeu, unde putem experimenta harul și protecția Sa.

Răbdarea în încercări – o cale spre desăvârșire

Încercările nu sunt o surpriză pentru viața creștinului. Ele sunt parte din procesul prin care Dumnezeu ne modelează caracterul și ne face tot mai asemănători cu Hristos. În Iacov 1:3-4, Scriptura ne învață: "Știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să duceți lipsă de nimic." ( King James Version: "Knowing this, that the trying of your faith worketh patience. But let patience have her perfect work, that ye may be perfect and entire, wanting nothing." )

Acest verset ne arată că răbdarea este o calitate esențială în umblarea noastră cu Dumnezeu. Ea ne aduce maturitate spirituală și ne întărește credința, transformându-ne într-un model de stabilitate și curaj pentru cei din jur. În Schlachter-Bibel, mesajul este la fel de profund: „Da ihr ja wisset, dass die Bewährung eures Glaubens standhaftes Ausharren bewirkt. Das Ausharren aber soll ein vollkommenes Werk haben, damit ihr vollkommen und vollständig seid und es euch an nichts mangelt.”

Ascultarea – o expresie a iubirii față de Dumnezeu

Isus ne învață că ascultarea de poruncile Sale este o expresie directă a dragostei noastre pentru El. În Ioan 14:15, Isus spune: "Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele." ( Biblia Cornilescu ). Aceasta este o chemare simplă, dar profundă – iubirea noastră pentru Hristos se reflectă în ascultarea de El.

În Lutherbibel, același verset ne amintește: „Liebt ihr mich, so werdet ihr meine Gebote halten." Ascultarea de Hristos nu este un act de obligație, ci un răspuns natural al unei inimi îndrăgostite de El. Când Îl iubim pe Dumnezeu cu adevărat, ascultarea devine o parte firească a umblării noastre zilnice.

Răsplata răbdării și a ascultării

Dumnezeu promite nu doar binecuvântări temporare, ci și răsplata veșnică celor care rămân răbdători și ascultători până la sfârșit. În Galateni 6:9, suntem încurajați: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” ( New International Version: "Let us not become weary in doing good, for at the proper time we will reap a harvest if we do not give up." )

Acesta este un îndemn la perseverență și la încredere în Dumnezeu. Deși uneori pare că binele pe care îl facem nu are rezultate imediate, Dumnezeu ne asigură că răsplata va veni la vremea potrivită, dacă nu renunțăm.

Concluzie

Ascultarea și răbdarea sunt pilonii esențiali ai umblării creștine. Ele ne mențin pe calea credinței, ne aduc mai aproape de Dumnezeu și ne transformă inimile. Dumnezeu promite binecuvântări celor care aleg să asculte de El și să rămână răbdători în fața încercărilor. Prin toate acestea, viața noastră devine o mărturie puternică a credinței noastre în El, iar în final, vom culege răsplata veșnică promisă de Tatăl nostru ceresc.

Să ne amintim, în fiecare zi, că ascultarea de Dumnezeu și răbdarea în încercări ne aduc mai aproape de El și ne fac parte din planul Său veșnic.