Mărturisirea păcatelor și pocăința sinceră sunt pași esențiali în călătoria spirituală a oricărui credincios.

Autor: Daniel Ioan Notar | Album: Harul mântuirii: O chemare la viață veșnică prin credință în Isus Hristos | Tematica: Atributele Lui Dumnezeu
Resursa adaugata de notardanielioan76 in 08/09/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Matei 9:20-21:22

Matei 9:20 Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui.
Matei 9:21 Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.”
Matei 9:22 Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
Matei 9:23 Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,
Matei 9:24 le-a zis: „Daţi-vă la o parte , căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.
Matei 9:25 Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.
Matei 9:26 Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
Vindecarea a doi orbi
Matei 9:27 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”
Matei 9:28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
Matei 9:29 Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!”
Matei 9:30 Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi să nu ştie nimeni.”
Matei 9:31 Dar ei, cum au ieşit, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
Vindecarea unui mut îndrăcit
Matei 9:32 Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
Matei 9:33 După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”
Matei 9:34 Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
Lui Isus Îi este milă de gloate
Matei 9:35 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.
Matei 9:36 Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.
Matei 9:37 Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul , dar puţini sunt lucrătorii!
Matei 9:38 Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”
Trimiterea celor doisprezece apostoli
Matei 10:1 Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
Matei 10:2 Iată numele celor doisprezece apostoli:Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;
Matei 10:3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
Matei 10:4 Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.
Matei 10:5 Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor ,
Matei 10:6 ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
Matei 10:7 Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: ‘Împărăţia cerurilor este aproape!’
Matei 10:8 Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
Matei 10:9 Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,
Matei 10:10 nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
Matei 10:11 În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.
Matei 10:12 La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;
Matei 10:13 şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar , dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Matei 10:14 Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
Matei 10:15 Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.
Primirea apostolilor de lume
Matei 10:16 Iată , Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.
Matei 10:17 Păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor.
Matei 10:18 Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor.
Matei 10:19 Dar , când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
Matei 10:20 fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
Matei 10:21 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.
Matei 10:22 Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
Matei 10:23 Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.
Matei 10:24 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul, mai presus de domnul său.
Matei 10:25 Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?
Matei 10:26 Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.
Matei 10:27 Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.
Matei 10:28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă.
Matei 10:29 Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
Matei 10:30 Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.
Matei 10:31 Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
Matei 10:32 De aceea , pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri;
Matei 10:33 dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 10:34 Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
Matei 10:35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa.
Matei 10:36 Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.
Matei 10:37 Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Matei 10:38 Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.
Matei 10:39 Cine îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
Primirea ucenicilor
Matei 10:40 Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Matei 10:41 Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.
Matei 10:42 Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”
Matei 11:1 După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.
Trimişii lui Ioan Botezătorul
Matei 11:2 Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos
Matei 11:3 şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
Matei 11:4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
Matei 11:5 Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Matei 11:6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
Matei 11:7 Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
Matei 11:8 Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.
Matei 11:9 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc;
Matei 11:10 căci el este acela despre care s-a scris: ‘Iată , trimit înaintea Feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’
Matei 11:11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
Matei 11:12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.
Matei 11:13 Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea.
Matei 11:14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie , care trebuia să vină.
Matei 11:15 Cine are urechi de auzit să audă.
Matei 11:16 Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor:
Matei 11:17 ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’
Matei 11:18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ‘Are drac!’
Matei 11:19 A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”
Mustrarea cetăţilor nepocăite
Matei 11:20 Atunci, Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.
Matei 11:21 „Vai de tine, Horazine!” , a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă.
Matei 11:22 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
Matei 11:23 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.
Matei 11:24 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”
Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos
Matei 11:25 În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.
Matei 11:26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!
Matei 11:27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
Matei 11:28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11:30 Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Spicele şi ziua Sabatului
Matei 12:1 În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
Matei 12:2 Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.”
Matei 12:3 Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
Matei 12:4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
Matei 12:5 Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
Matei 12:6 Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
Matei 12:7 Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.
Matei 12:8 Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”
Omul cu mâna uscată
Matei 12:9 Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
Matei 12:10 Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?”
Matei 12:11 El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară?
Matei 12:12 Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.”
Matei 12:13 Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
Matei 12:14 Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
Isus, Robul Domnului
Matei 12:15 Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii
Matei 12:16 şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut,
Matei 12:17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
Matei 12:18 „Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata.
Matei 12:19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.
Matei 12:20 Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruiască judecata.
Matei 12:21 Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”
Îndrăcitul mut şi orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
Matei 12:22 Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.
Matei 12:23 Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?”
Matei 12:24 Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!”
Matei 12:25 Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
Matei 12:26 Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui?
Matei 12:27 Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.
Matei 12:28 Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
Matei 12:29 Sau cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.
Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.
Matei 12:31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
Matei 12:32 Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat , dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Matei 12:33 Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul lui.
Matei 12:34 Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Matei 12:35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
Matei 12:36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
Matei 12:37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
Minunea cu prorocul Iona
Matei 12:38 Atunci, unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”
Matei 12:39 Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
Matei 12:40 Căci , după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
Matei 12:41 Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
Matei 12:42 Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Matei 12:43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.
Matei 12:44 Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
Matei 12:45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”
Mama şi fraţii lui Isus
Matei 12:46 Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
Matei 12:47 Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.”
Matei 12:48 Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?”
Matei 12:49 Apoi, Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
Matei 12:50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”
Pilda semănătorului
Matei 13:1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.
Matei 13:2 O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm.
Matei 13:3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Matei 13:4 Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.
Matei 13:5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
Matei 13:6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
Matei 13:7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
Matei 13:8 O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută , altul, şaizeci şi altul, treizeci.
Matei 13:9 Cine are urechi de auzit să audă.”
Matei 13:10 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
Matei 13:11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
Matei 13:12 Căci celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
Matei 13:13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.
Matei 13:14 Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.’
Matei 13:15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.
Matei 13:16 Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!
Matei 13:17 Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
Matei 13:18 Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului.
Matei 13:19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.
Matei 13:20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie,
Matei 13:21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.
Matei 13:22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.
Matei 13:23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”
Pilda neghinei
Matei 13:24 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
Matei 13:25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
Matei 13:26 Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
Matei 13:27 Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’
Matei 13:28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.’ Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’
Matei 13:29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
Matei 13:30 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Pilda grăuntelui de muştar şi aluatului
Matei 13:31 Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
Matei 13:32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”
Matei 13:33 Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”
Matei 13:34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă,
Matei 13:35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Tâlcuirea pildei neghinei
Matei 13:36 Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”
Matei 13:37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
Matei 13:38 Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
Matei 13:39 Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
Matei 13:40 Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
Matei 13:41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea
Matei 13:42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 13:43 Atunci , cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.
Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului
Matei 13:44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
Matei 13:45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
Matei 13:46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.
Pilda năvodului
Matei 13:47 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.
Matei 13:48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.
Matei 13:49 Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni
Matei 13:50 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
Matei 13:51 „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
Matei 13:52 Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
Matei 13:53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
Matei 13:54 A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?
Matei 13:55 Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii Lui?
Matei 13:56 Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
Matei 13:57 Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.”
Matei 13:58 Şi n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.
Moartea lui Ioan Botezătorul
Matei 14:1 În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus
Matei 14:2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.”
Matei 14:3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
Matei 14:4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.”
Matei 14:5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
Matei 14:6 Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.
Matei 14:7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
Matei 14:8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
Matei 14:9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
Matei 14:10 Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
Matei 14:11 Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
Matei 14:12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
Înmulţirea pâinilor
Matei 14:13 Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
Matei 14:14 Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi.
Matei 14:15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”
Matei 14:16 „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „daţi-le voi să mănânce.”
Matei 14:17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
Matei 14:18 Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine!”
Matei 14:19 Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
Matei 14:20 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
Matei 14:21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Umblarea pe mare
Matei 14:22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor.
Matei 14:23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
Matei 14:24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
Matei 14:25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
Matei 14:25 Greceşte: în a patra strajă.
Matei 14:26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
Matei 14:27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
Matei 14:28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!”
Matei 14:29 „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
Matei 14:30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
Matei 14:31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
Matei 14:32 Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
Matei 14:33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
Matei 14:34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
Matei 14:35 Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.
Matei 14:36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.
Fariseii şi datina bătrânilor
Matei 15:1 Atunci, nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:

ISUS, VINDECĂTORUL - Matei 9:20-22

******************************************************************************************************
Premiza fundamentală a vindecării divine este Cuvântul lui Dumnezeu: "Eu sunt Domnul care te vindecă" (Exod 15:26).
A. Vindecarea divină a venit ca o revelaţie şi legământ înainte ca Israel să aibă nevoie de ea (Exod 15:23-26).
B. A fost reafirmată prin vorbirea profetică şi urma să fie făcută în mod eficace prin lucrarea de răscumpărare (Isaia 53:5).
C. Psalmistul s-a bucurat de ea în timp ce enumera binecuvântările celui răscumpărat (Psalm 103:3).
D. A fost demonstrată de Domnul Isus Hristos care a venit să ne arate inima iubitoare a lui Dumnezeu (Matei 8:1-3,5-17; 9:1-8,18-26).
E. A fost iniţiată în biserică de credincioşii bisericii primare (Fapte 3:1-11).
F. Este perpetuată acum în biserica contemporană prin puterea Duhului Sfânt, prin cei care cred (Evrei 13:8).

Procesul fundamental al vindecării divine este ascultarea
de Cuvântul lui Dumnezeu

Patru moduri de vindecare divină:
A. Rugăciunea directă a credinţei (Matei 8:5-13)
B. Rugăciunea de mijlocire a două sau mai multe persoane (Matei 18:19)
C. Ungerea de către prezbiteri cu rugăciunea de credinţă (Iacov5:14,15).
D. Punerea mâinilor de către cei care cred şi pe care Dumnezeu i-a pregătit şi chemat la această lucrare (Marcu 16:18)

Încheiere: Romani 10:1

******************************************************************************************************

Mântuirea, un dar etern al lui Dumnezeu: Călătoria credinței către viața veșnică

Introducere

Când vorbim despre mântuire, ne referim la cel mai prețios dar pe care Dumnezeu ni l-a oferit prin Isus Hristos. Mântuirea este eliberarea de păcat și împăcarea cu Dumnezeu, restaurând relația pierdută prin căderea în păcat a omenirii. În paginile Bibliei, vedem cum Dumnezeu a lucrat cu măiestrie și dragoste pentru a-și aduce creația înapoi la Sine, printr-un plan care transcende timpul și spațiul.

Apostolul Pavel a fost un vestitor fidel al acestui mesaj de mântuire. În Romani 10:1, el își exprimă dorința arzătoare de a vedea poporul său, Israel, întorcându-se la Dumnezeu:

Romani 10:1 (Biblia Cornilescu)
„Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți.”

Römer 10:1 (Lutherbibel)
„Liebe Brüder, meines Herzens Wunsch ist, und ich flehe auch zu Gott für sie, dass sie gerettet werden.”

Romans 10:1 (KJV)
„Brethren, my heart's desire and prayer to God for Israel is, that they might be saved.”

Romans 10:1 (NIV)
„Brothers and sisters, my heart’s desire and prayer to God for the Israelites is that they may be saved.”

Această rugăciune arată nu doar dorința sinceră a lui Pavel de a vedea mântuirea celor dragi, ci și rolul pe care fiecare dintre noi îl are în mijlocirea pentru mântuirea altora. Chemarea lui Dumnezeu este universală, iar răspunsul la această chemare vine prin credință, rugăciune și ascultare de Cuvântul Său.

Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii lumi

Dumnezeu nu a limitat niciodată mântuirea doar la un singur popor. Deși Israel a fost ales ca un popor special prin care Dumnezeu să-și reveleze voia și planul, vedem clar în profețiile Vechiului Testament că scopul final al lui Dumnezeu era să aducă toate națiunile la lumină. În Isaia 49:6, Dumnezeu vorbește despre Isus Hristos ca despre lumina care va aduce mântuirea până la marginile pământului.

Isaia 49:6 (Biblia Cornilescu)
„El zice: «Este prea puțin lucru să fii robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea te pun să fii lumina neamurilor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului. »”

Jesaja 49:6 (Lutherbibel)
„Er spricht: Es ist ein Geringes, dass du mein Knecht bist, die Stämme Jakobs aufzurichten und die zerstreuten Israels wiederzubringen; sondern ich habe dich auch zum Licht der Heiden gemacht, dass du seist mein Heil bis an das Ende der Erde.”

Isaiah 49:6 (KJV)
„And he said, It is a light thing that thou shouldest be my servant to raise up the tribes of Jacob, and to restore the preserved of Israel: I will also give thee for a light to the Gentiles, that thou mayest be my salvation unto the end of the earth.”

Isaia 49:6 (NIV)
„He says: „It is too small a thing for you to be my servant to restore the tribes of Jacob and bring back those of Israel I have kept. I will also make you a light for the Gentiles, that my salvation may reach to the ends of the earth.”

Acest mesaj profetic ne arată clar că mântuirea adusă de Hristos nu este destinată doar unui popor, ci este deschisă întregii omeniri. Isus Hristos a venit să fie lumina care să strălucească în întuneric și să aducă viața veșnică tuturor celor care cred în El. Planul de mântuire al lui Dumnezeu se extinde la toate neamurile și culturile, făcând din Evanghelie o chemare universală.

Cum se primește mântuirea?

Mântuirea este un dar oferit prin harul lui Dumnezeu, și nu prin fapte. Aceasta trebuie primită prin credință și mărturisire sinceră. Apostolul Pavel explică în Romani 10:9-10 cum se obține acest dar divin:

Romani 10:9-10 (Biblia Cornilescu)
„Dacă mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”

Römer 10:9-10 (Lutherbibel)
„Denn so du mit deinem Munde bekennest Jesum, dass er der HERR sei, und glaubest in deinem Herzen, dass ihn Gott von den Toten auferweckt hat, so wirst du selig. Denn wer mit dem Herzen glaubt, der wird gerecht; und wer mit dem Munde bekennt, der wird selig.”

Romans 10:9-10 (KJV)
„That if thou shalt confess with thy mouth the Lord Jesus, and shalt believe in thine heart that God hath raised him from the dead, thou shalt be saved. For with the heart man believeth unto righteousness; and with the mouth confession is made unto salvation.”

Romans 10:9-10 (NIV)
„If you declare with your mouth, „Jesus is Lord,” and believe in your heart that God raised him from the dead, you will be saved. For it is with your heart that you believe and are justified, and it is with your mouth that you profess your faith and are saved.”

Această combinație de credință interioară și mărturisire publică este esențială pentru mântuire. Nu este suficient doar să crezi în tăcere; mărturisirea credinței în Isus Hristos este dovada exterioară a angajamentului nostru spiritual. Credința din inimă ne aduce neprihănire, iar mărturisirea cu gura confirmă faptul că suntem mântuiți.

Mântuirea este pentru toți cei care Îl cheamă pe Domnul

Unul dintre cele mai frumoase aspecte ale Evangheliei este universalitatea mântuirii. Dumnezeu nu face diferență între oameni, și mântuirea este oferită oricui Îl cheamă pe Domnul cu o inimă sinceră. În Romani 10:13, Pavel subliniază această promisiune:

Romani 10:13 (Biblia Cornilescu)
„Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. »”

Römer 10:13 (Lutherbibel)
„Denn wer den Namen des HERRN wird anrufen, soll selig werden.”

Romans 10:13 (KJV)
„For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved.”

Romans 10:13 (NIV)
„For everyone who calls on the name of the Lord will be saved.”

Această promisiune este plină de speranță pentru toți cei care caută mântuirea. Nu contează naționalitatea, statutul social sau trecutul personal; oricine cheamă Numele Domnului cu credință va fi mântuit. Harul lui Dumnezeu este infinit și accesibil tuturor celor care doresc să-l primească.

Mărturisirea și pocăința: Cheile unei vieți noi

Mărturisirea păcatelor și pocăința sinceră sunt pași esențiali în călătoria spirituală a oricărui credincios.

Harul mântuirii: O chemare la viață veșnică prin credință în Isus Hristos

În inima credinței creștine se află mesajul extraordinar al mântuirii, un dar neprețuit oferit omenirii de către Dumnezeu prin Isus Hristos. Mântuirea este mai mult decât o simplă eliberare de păcat; este un nou început, o restaurare a relației pierdute dintre om și Creatorul său. Aceasta este invitația plină de iubire a lui Dumnezeu, deschisă oricui vrea să primească harul Său, indiferent de trecut, naționalitate sau circumstanțe.

Romani 10:1 subliniază dorința apostolului Pavel de a vedea poporul său mântuit, o dorință care reflectă însăși inima lui Dumnezeu.

Romani 10:1 (Biblia Cornilescu):
"Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți."

Römer 10:1 (Lutherbibel):
"Liebe Brüder, meines Herzens Wunsch ist, und ich flehe auch zu Gott für sie, dass sie gerettet werden."

Romans 10:1 (KJV):
"Brethren, my heart's desire and prayer to God for Israel is, that they might be saved."

Romans 10:1 (NIV):
"Brothers and sisters, my heart’s desire and prayer to God for the Israelites is that they may be saved."

Pavel exprimă nu doar dorința sa personală, ci și nevoia fiecărui credincios de a se ruga pentru mântuirea altora. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie salvați și să ajungă la cunoașterea adevărului (1 Timotei 2:4), iar noi, ca urmași ai lui Hristos, suntem chemați să mijlocim pentru cei care încă nu L-au cunoscut.

Mântuirea, un dar universal

Unul dintre aspectele fundamentale ale planului lui Dumnezeu este că mântuirea nu este limitată la un grup anume. În Vechiul Testament, Dumnezeu a ales Israelul pentru a-și dezvălui voia și pentru a pregăti calea pentru venirea lui Mesia. Totuși, de la început, scopul Său a fost ca această mântuire să fie extinsă la toate națiunile. În Isaia 49:6, Dumnezeu vorbește despre rolul lui Mesia ca lumina neamurilor:

Isaia 49:6 (Biblia Cornilescu):
"El zice: «Este prea puțin lucru să fii robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea te pun să fii lumina neamurilor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului. »"

Jesaja 49:6 (Lutherbibel):
"Er spricht: Es ist ein Geringes, dass du mein Knecht bist, die Stämme Jakobs aufzurichten und die zerstreuten Israels wiederzubringen; sondern ich habe dich auch zum Licht der Heiden gemacht, dass du seist mein Heil bis an das Ende der Erde."

Isaiah 49:6 (KJV):
"And he said, It is a light thing that thou shouldest be my servant to raise up the tribes of Jacob, and to restore the preserved of Israel: I will also give thee for a light to the Gentiles, that thou mayest be my salvation unto the end of the earth."

Isaiah 49:6 (NIV):
"He says: „It is too small a thing for you to be my servant to restore the tribes of Jacob and bring back those of Israel I have kept. I will also make you a light for the Gentiles, that my salvation may reach to the ends of the earth."

Acest mesaj profetic subliniază clar faptul că mântuirea nu este destinată doar Israelului, ci este deschisă întregii lumi. Mesia a fost trimis nu doar pentru a restaura poporul ales, ci pentru a aduce viața veșnică tuturor națiunilor. Aceasta este o veste plină de speranță pentru întreaga omenire, oferind fiecărui individ șansa de a primi harul lui Dumnezeu.

Cum se primește mântuirea?

Mântuirea este un dar oferit prin har, care nu poate fi câștigat prin fapte bune sau prin merit personal. Ea este accesibilă doar prin credința în Isus Hristos și mărturisirea acestei credințe. În Romani 10:9-10, Pavel explică clar modul în care putem obține mântuirea:

Romani 10:9-10 (Biblia Cornilescu):
"Dacă mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire."

Römer 10:9-10 (Lutherbibel):
"Denn so du mit deinem Munde bekennest Jesum, dass er der HERR sei, und glaubest in deinem Herzen, dass ihn Gott von den Toten auferweckt hat, so wirst du selig. Denn wer mit dem Herzen glaubt, der wird gerecht; und wer mit dem Munde bekennt, der wird selig."

Romans 10:9-10 (KJV):
"That if thou shalt confess with thy mouth the Lord Jesus, and shalt believe in thine heart that God hath raised him from the dead, thou shalt be saved. For with the heart man believeth unto righteousness; and with the mouth confession is made unto salvation."

Romans 10:9-10 (NIV):
"If you declare with your mouth, „Jesus is Lord,” and believe in your heart that God raised him from the dead, you will be saved. For it is with your heart that you believe and are justified, and it is with your mouth that you profess your faith and are saved."

Acest pasaj ne arată clar că mântuirea vine dintr-o combinație de credință și mărturisire. Credința în învierea lui Hristos este cheia neprihănirii, iar mărturisirea verbală a acestei credințe ne deschide calea spre mântuire. Nu este suficient doar să crezi în tăcere; mărturisirea credinței este actul prin care intrăm în comuniune deplină cu Dumnezeu și devenim martori ai lucrării Sale.

Mântuirea este pentru toți cei care cheamă Numele Domnului

Evanghelia lui Hristos nu este o chemare rezervată doar unui grup exclusivist; ea este deschisă oricui. În Romani 10:13, Pavel subliniază acest aspect esențial, afirmând că oricine, indiferent de originea sa, poate primi mântuirea:

Romani 10:13 (Biblia Cornilescu):
"Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. »"

Römer 10:13 (Lutherbibel):
"Denn wer den Namen des HERRN wird anrufen, soll selig werden."

Romans 10:13 (KJV):
"For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved."

Romans 10:13 (NIV):
"For everyone who calls on the name of the Lord will be saved."

Aceasta este una dintre cele mai puternice promisiuni din Scriptură: oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit. Nu există nicio barieră legată de statutul social, etnie sau trecut personal. Oricine, indiferent de circumstanțe, poate experimenta harul transformator al lui Dumnezeu dacă își deschide inima pentru El.

Pocăința și credința: Cheile unei vieți transformate

Un alt aspect esențial al mântuirii este pocăința.

Harul mântuirii: Chemarea lui Dumnezeu pentru toți oamenii

Mântuirea este unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu le-a oferit omenirii. Prin Isus Hristos, Dumnezeu a deschis calea către viața veșnică, oferind fiecărui om posibilitatea de a se împăca cu El și de a trăi într-o relație restaurată, eliberat de povara păcatului. Acest dar divin este oferit gratuit oricui crede și acceptă jertfa lui Isus, indiferent de naționalitate, statut social sau trecut personal.

Apostolul Pavel subliniază dorința lui profundă de a vedea mântuirea poporului său în Romani 10:1:

Romani 10:1 (Biblia Cornilescu)
„Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți.”

Römer 10:1 (Lutherbibel)
„Liebe Brüder, meines Herzens Wunsch ist, und ich flehe auch zu Gott für sie, dass sie gerettet werden.”

Romans 10:1 (KJV)
„Brethren, my heart's desire and prayer to God for Israel is, that they might be saved.”

Romans 10:1 (NIV)
„Brothers and sisters, my heart’s desire and prayer to God for the Israelites is that they may be saved.”

Rugăciunea sinceră a lui Pavel ne amintește că suntem chemați să ne rugăm pentru mântuirea altora. Dragostea creștină implică și mijlocirea pentru cei care încă nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, fie că este vorba despre cei apropiați nouă sau despre persoane pe care nu le-am întâlnit niciodată.

Mântuirea – o chemare deschisă tuturor popoarelor

Dumnezeu a ales Israelul pentru a face cunoscut planul Său de mântuire, dar intenția finală a fost întotdeauna ca acest dar să fie extins tuturor națiunilor. Profețiile Vechiului Testament au prezis că Mesia va aduce lumină și eliberare nu doar poporului Israel, ci întregii lumi. În Isaia 49:6, găsim un mesaj clar despre această chemare universală:

Isaiah 49:6 (NIV)
„He says: „It is too small a thing for you to be my servant to restore the tribes of Jacob and bring back those of Israel I have kept. I will also make you a light for the Gentiles, that my salvation may reach to the ends of the earth.”

Acest verset evidențiază clar că scopul lui Dumnezeu era să extindă mântuirea la toate popoarele. Isus Hristos, ca lumina neamurilor, a venit nu doar pentru Israel, ci pentru întreaga lume, oferind fiecărei persoane posibilitatea de a se întoarce la Dumnezeu.

Calea mântuirii – prin credință și mărturisire

Mântuirea nu poate fi obținută prin fapte bune sau prin propriile noastre eforturi. Ea este un dar oferit prin harul lui Dumnezeu, care trebuie acceptat prin credință și mărturisire sinceră. În Romani 10:9-10, apostolul Pavel explică clar ce trebuie să facă o persoană pentru a primi mântuirea:

Acest pasaj subliniază că mântuirea vine prin două acte esențiale: credința interioară și mărturisirea exterioară. Credința în inima noastră că Dumnezeu L-a înviat pe Isus Hristos ne aduce neprihănirea, dar mărturisirea cu gura este cea care confirmă această credință. Aceasta este cheia mântuirii: să credem în învierea lui Isus și să mărturisim acest adevăr.

Mântuirea este oferită tuturor celor care Îl cheamă pe Domnul

Un aspect central al Evangheliei este faptul că mântuirea nu este rezervată unui grup exclusivist. Dumnezeu nu face deosebire între oameni, iar oricine Îl cheamă cu o inimă sinceră poate primi mântuirea. În Romani 10:13, Pavel ne oferă o promisiune universală:

Romani 10:13 (Biblia Cornilescu)
„Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. »”

Römer 10:13 (Lutherbibel)
„Denn wer den Namen des HERRN wird anrufen, soll selig werden.”

Romans 10:13 (KJV)
„For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved.”

Romans 10:13 (NIV)
„For everyone who calls on the name of the Lord will be saved.”

Aceasta este o promisiune minunată: oricine cheamă Numele Domnului cu credință va primi mântuirea. Nu există discriminare; toți cei care Îl caută pe Dumnezeu vor fi primiți cu brațele deschise. Harul lui Dumnezeu este pentru toți, iar chemarea Sa este adresată fiecărui om de pe pământ.

Pocăința – cheia unei relații restaurate cu Dumnezeu

Mântuirea nu poate exista fără pocăință. A te pocăi înseamnă să îți recunoști păcatele și să te întorci din toată inima la Dumnezeu. Pocăința nu este doar o simplă părere de rău pentru greșelile noastre, ci o schimbare profundă a direcției vieții, o întoarcere de la păcat către Dumnezeu. În Faptele Apostolilor 3:19, găsim o chemare clară la pocăință:

Faptele Apostolilor 3:19 (Biblia Cornilescu)

Chemarea lui Dumnezeu la mântuire: Un dar neprețuit pentru întreaga omenire

De la începuturile istoriei omenirii, Dumnezeu a căutat să stabilească o relație autentică cu omul, invitându-l să trăiască o viață de ascultare, pace și bucurie. Cu toate acestea, păcatul a rupt această legătură divină, aducând suferință și moarte. În dragostea Sa infinită, Dumnezeu a pregătit un plan de mântuire, prin care omul să fie restaurat la starea inițială de comuniune cu El. Această mântuire a fost realizată prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ să moară pentru păcatele noastre și să ne ofere viața veșnică.

Apostolul Pavel exprimă dorința sa fierbinte de a vedea poporul său venind la credință și acceptând mântuirea în Romani 10:1:

Romani 10:1 (Biblia Cornilescu):
"Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți."

Römer 10:1 (Lutherbibel):
"Liebe Brüder, meines Herzens Wunsch ist, und ich flehe auch zu Gott für sie, dass sie gerettet werden."

Romans 10:1 (KJV):
"Brethren, my heart's desire and prayer to God for Israel is, that they might be saved."

Romans 10:1 (NIV):
"Brothers and sisters, my heart’s desire and prayer to God for the Israelites is that they may be saved."

Această rugăciune a lui Pavel ne încurajează și pe noi să mijlocim pentru cei dragi, să ne rugăm ca mântuirea lui Dumnezeu să ajungă la toți cei care încă nu Îl cunosc pe Hristos. Dragostea divină nu cunoaște limite și este deschisă pentru toți cei care sunt dispuși să Îl accepte pe Domnul în viața lor.

Planul universal al mântuirii: Mesajul Evangheliei pentru toate națiunile

Deși Dumnezeu a ales Israelul ca popor sfânt prin care să-și reveleze voia, mântuirea oferită de El nu este destinată exclusiv unui singur popor. În Vechiul Testament, profeții au vorbit despre Mesia care avea să fie o lumină pentru toate națiunile. Scopul final al lui Dumnezeu a fost întotdeauna să aducă toate popoarele la El, indiferent de naționalitate sau cultură. Un exemplu clar al acestei chemări universale îl găsim în Isaia 49:6, unde Dumnezeu Își exprimă intenția de a aduce mântuirea până la marginile pământului:

Acest verset profetic ne arată clar că mântuirea nu este destinată doar Israelului. Prin Hristos, lumina mântuirii strălucește peste întreaga lume. Dumnezeu dorește ca fiecare om, indiferent de originea sa, să aibă acces la viața veșnică. În această lumină, mesajul Evangheliei devine o chemare adresată fiecărui suflet, invitându-l să primească darul harului.

Credința și mărturisirea – pașii către mântuire

Mântuirea este oferită ca un dar gratuit, însă ea trebuie primită prin credință și mărturisire. Biblia ne arată că nu putem câștiga mântuirea prin faptele noastre, ci doar prin harul lui Dumnezeu, primit prin credința în Isus Hristos. Apostolul Pavel ne explică în Romani 10:9-10 ce înseamnă să primim acest dar divin al mântuirii:

Pavel subliniază că mântuirea vine printr-o credință sinceră și o mărturisire deschisă. Este nevoie de credință profundă în inima noastră că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos și de mărturisirea publică a acestei credințe. Nu este suficient doar să credem în tăcere; trebuie să declarăm cu gura noastră că Isus Hristos este Domnul vieții noastre. Prin această mărturisire, ne asumăm în mod activ apartenența noastră la El și ne deschidem calea către mântuirea promisă.

Harul mântuirii este accesibil tuturor

Un mesaj central al Evangheliei este acela că mântuirea este pentru toți, fără nicio excepție. Dumnezeu nu face discriminare între oameni; oricine cheamă Numele Domnului poate primi harul Său. În Romani 10:13, apostolul Pavel ne oferă o promisiune clară:

Romani 10:13 (Biblia Cornilescu):
"Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. »"

Römer 10:13 (Lutherbibel):
"Denn wer den Namen des HERRN wird anrufen, soll selig werden."

Romans 10:13 (KJV):
"For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved."

Romans 10:13 (NIV):
"For everyone who calls on the name of the Lord will be saved."

Chemarea la sfințenie și mântuire: Mesajul Evangheliei pentru o lume pierdută

Într-o lume tot mai complicată și plină de incertitudini, Dumnezeu ne oferă o speranță veșnică prin Isus Hristos. Mântuirea este darul suprem al lui Dumnezeu, o eliberare de păcat și o chemare la sfințenie. Acest mesaj al harului divin nu este rezervat doar pentru câțiva, ci este deschis tuturor celor care caută o relație autentică cu Creatorul lor.

Romani 10:1 subliniază rugăciunea arzătoare a apostolului Pavel pentru mântuirea fraților săi de sânge, israeliții:

Romani 10:1 (Biblia Cornilescu):
„Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți.”

Römer 10:1 (Lutherbibel):
„Liebe Brüder, meines Herzens Wunsch ist, und ich flehe auch zu Gott für sie, dass sie gerettet werden.”

Romans 10:1 (KJV):
„Brethren, my heart's desire and prayer to God for Israel is, that they might be saved.”

Romans 10:1 (NIV):
„Brothers and sisters, my heart’s desire and prayer to God for the Israelites is that they may be saved.”

Dorința lui Pavel reflectă inima unui adevărat credincios, care nu doar că predică Evanghelia, ci și mijlocește pentru cei pierduți. El știe că mântuirea vine doar prin credință și har, dar și printr-o chemare la ascultare și trăire în sfințenie.

Mântuirea pentru toate neamurile: Lumina neamurilor

Planul lui Dumnezeu a fost întotdeauna ca mântuirea să fie extinsă tuturor națiunilor. Deși Dumnezeu a început lucrarea Sa prin poporul Israel, vedem clar în profețiile Vechiului Testament că Mesia va fi o lumină pentru toate popoarele. În Isaia 49:6, se subliniază faptul că rolul lui Mesia va depăși restaurarea Israelului, extinzând mântuirea Sa la toate colțurile pământului:

Isaia 49:6 (Biblia Cornilescu):
„El zice: «Este prea puțin lucru să fii robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea te pun să fii lumina neamurilor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului. »”

Jesaja 49:6 (Lutherbibel):
„Er spricht: Es ist ein Geringes, dass du mein Knecht bist, die Stämme Jakobs aufzurichten und die zerstreuten Israels wiederzubringen; sondern ich habe dich auch zum Licht der Heiden gemacht, dass du seist mein Heil bis an das Ende der Erde.”

Isaiah 49:6 (KJV):
„And he said, It is a light thing that thou shouldest be my servant to raise up the tribes of Jacob, and to restore the preserved of Israel: I will also give thee for a light to the Gentiles, that thou mayest be my salvation unto the end of the earth.”

Isaiah 49:6 (NIV):
„He says: „It is too small a thing for you to be my servant to restore the tribes of Jacob and bring back those of Israel I have kept. I will also make you a light for the Gentiles, that my salvation may reach to the ends of the earth.”

Acest verset ne arată clar că mântuirea nu este destinată doar Israelului. Dumnezeu a dorit ca toți oamenii să aibă parte de harul Său și să fie restaurați în comuniune cu El. Astfel, Isus Hristos nu este doar Mântuitorul poporului Israel, ci al întregii lumi.

Importanța credinței și mărturisirii pentru mântuire

Mântuirea nu este obținută prin fapte, ci prin harul lui Dumnezeu, iar acest har este accesibil doar prin credință în Isus Hristos. Credința nu este însă o chestiune privată; ea trebuie mărturisită deschis. În Romani 10:9-10, Pavel ne explică pașii esențiali către mântuire:

Romani 10:9-10 (Biblia Cornilescu):
„Dacă mărturisești, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”

Römer 10:9-10 (Lutherbibel):
„Denn so du mit deinem Munde bekennest Jesum, dass er der HERR sei, und glaubest in deinem Herzen, dass ihn Gott von den Toten auferweckt hat, so wirst du selig. Denn wer mit dem Herzen glaubt, der wird gerecht; und wer mit dem Munde bekennt, der wird selig.”

Romans 10:9-10 (KJV):
„That if thou shalt confess with thy mouth the Lord Jesus, and shalt believe in thine heart that God hath raised him from the dead, thou shalt be saved. For with the heart man believeth unto righteousness; and with the mouth confession is made unto salvation.”

Romans 10:9-10 (NIV):
„If you declare with your mouth, „Jesus is Lord,” and believe in your heart that God raised him from the dead, you will be saved. For it is with your heart that you believe and are justified, and it is with your mouth that you profess your faith and are saved.”

Acest pasaj ne arată clar că mântuirea este un act de credință și mărturisire. Credința în inima noastră trebuie să fie însoțită de o mărturisire publică, deoarece mărturisirea este dovada că suntem dispuși să ne identificăm cu Hristos și să proclamăm Domnia Sa în viețile noastre.

Mântuirea este pentru oricine Îl cheamă pe Dumnezeu

Evanghelia lui Hristos este clară: mântuirea este accesibilă tuturor celor care își pun încrederea în Domnul. În Romani 10:13, apostolul Pavel afirmă acest adevăr esențial:

Romani 10:13 (Biblia Cornilescu):
„Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. »”

Römer 10:13 (Lutherbibel):
„Denn wer den Namen des HERRN wird anrufen, soll selig werden.”

Romans 10:13 (KJV):
„For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved.”

Romans 10:13 (NIV):
„For everyone who calls on the name of the Lord will be saved.”

Această promisiune simplă și directă este esența harului divin: oricine, indiferent de trecutul său sau de greșelile sale, poate chema Numele Domnului și va fi salvat. Aceasta este vestea bună a Evangheliei – că mântuirea nu este rezervată unui grup exclusivist, ci este oferită tuturor celor care Îl caută pe Dumnezeu cu o inimă sinceră.

Pocăința: Calea către restaurare și viață nouă

Pocăința este un pas vital în procesul de mântuire. A te pocăi înseamnă să îți recunoști păcatele și să te întorci de la ele, alegând să urmezi calea lui Dumnezeu. Aceasta nu este doar o schimbare a comportamentului, ci o transformare profundă a inimii și a minții. Faptele Apostolilor 3:19 ne oferă o chemare clară la pocăință:

Faptele Apostolilor 3:19 (Biblia Cornilescu):
„Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremuri de înviorare.”