Frate credincios,

                            Nu ești singur niciodată!

          O cântare dragă mie spune așa :/„Isus iubit Tu nu pleci de la mine/ Și niciodată singur nu mă lași; / Tu ești mereu puterea ce mă ține/ Din cel dintâi la cel din urmă pas. / Tu nu mă lași și nu mă uiți vreodată, / Străbat cu Tine munți înalți și văi, / Chiar prin necazuri dacă trec vreodată, / Cu Tine-alături am să fiu mereu.”

            Suflete drag Domnului, niciodată să nu disperi. Niciodată să nu spui: „Eu nu am pe nimeni!”

            Slăbănogul de la Scăldătoarea Betezda era trist, bolnav, fără nici un ajutor omenesc. (Doamne, nu am pe nimeni…) Nu știa că lângă el S-a oprit Cel ce poate totul în toți.

            O, ce mare har să fii lângă Domnul Isus!

            Dacă Îl porți în inimă și Îl ai pe El, ai totul: El ți-e Tată, Mamă, Soră, Frate, Prieten, Mântuitor…

            Chiar dacă uneori trebuie să treci prin Văile plângerii, sau prin cele ale morții, după cum spune Scriptura, nu ești niciodată singur.

          Pot să te uite rudele, pot să te uite prietenii, pot să te uite frații cu care altădată mâncai din „același blid” (vorbesc din experiență), Domnul Isus nu te uită niciodată.

            „Poate o mamă să uite să-și alăpteze copilul, dar Eu zice Domnul, nu te voi uita și nu te voi părăsi.”

            Prieten adevărat, Un Sprijin de nădejde!

            Cine altul poate să fie, decât Isus Cristos, care este Domnul? Cu El treci biruitor prin „nor” și prin „cuptor”; prin arșiță și prin strâmtoare. Cu Isus treci biruitor munții cei înalți de probleme și necazuri.

            Prin Valea plângerii trec și păgânii și necredincioșii și ateii. Prin văile adânci trec și credincioșii și evreii și musulmanii...

            Din ziua în care se naște omul pe pământ și învață să meargă, primul pas îl face în „Valea plângerii” și cu anevoie pășește spre infinit în jos, sau în sus, depinde de drumul pe care și-l alege fiecare în viață.

            Diferența este aceea că cei neprihăniți, pe unde trec lasă în urmă izvoare de bucurie.

        Psalmul 84:7 „Ei merg din putere în putere și la urmă se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion”, pentru că sunt întotdeauna însoțiți de Isus, Prietenul Bun.

            El este Prietenul și Puterea care te ține din cel dintâi la cel din urmă pas.

            Și îndrăznesc să spun că, dacă pe pământul acesta cu „Văile lui adânci”, oamenii se mai pot bucura, mai pot să se veselească și să mai aibă speranță de mai bine, este tocmai faptul că Biserica Domnului, sfinții lui Dumnezeu însoțiți de Mântuitorul lor, transformă văile plângerilor și ale vaietelor în izvoare de bucurie.

            Psalmul 32:11 „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă! Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană!”

            Isus Prietenul Bun, nu te la să niciodată la greu și nici când îți este bine nu te lasă singur. El te ține în viață, El îți dă putere să te ridici.

            Domnul Dumnezeu să-ți dea biruință în înaintarea pe Cale.