Nu te teme, crede!

                                             Luca 8:50-56

            „Dar Isus când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai și va fi tămăduită.”

            Când a ajuns în casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei.

        Toți plângeau și se boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci Doarme.”

            Ei își băteau joc de El, căci știau că murise.

            Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!”

            Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.

            Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.”

            În drum spre casa lui Iair sosește vestea morții transmisă un pic ironic: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul!” versetul 49.

         Era un fel de descurajare a omului ajuns la necaz, iar pe Isus l-au redus la un Învățător fără putere, după ce tocmai o vindecase pe femeia bolnavă care doar se atinsese de poala hainei Lui. Dar Domnul Isus nu ține în seamă vremurile de neștiință și pornește spre casa lui Iair chiar în momentul acela.

       M-am uitat în Scriptură și am văzut că Domnul Isus a făcut câteva lucruri foarte importante și necesare în același timp, când a ajuns la casa lui Iair.

         Primul lucru îl găsim în versetul 50 unde Domnul îl încurajează și îl mângâie spunându-i lui Iair: „Nu te teme; crede și fetița ta va fi tămăduită”.

            Când un om îți va spune: „nu te teme”, poți să ai îndoieli, pentru că omul s-a dovedit neputincios în fața necazului și mai cu seamă în fața morții. Dar când Însuși Domnul din cer îți spune: „Nu te teme, crede”, să nu ai nici o îndoială pentru că Domnul știe întotdeauna ce are de făcut și nu te va lăsa niciodată la greu.

          În fața morții, oamenii sunt fără putere și nu mai au nici o nădejde de revenire la viață. Nu tot așa este la Domnul. El vede moartea ca „un somn adânc” Ioan 11:11 Lazăr, era mort de patru zile și totuși „…Isus le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

          La rugămintea lui Iair, Domnul a pornit îndată spre casa lui ca să o „trezească” pe fetița despre care, de asemenea a spus că doarme. Versetul 52.

         Isus este ajutorul care nu lipsește niciodată în nevoi, după cuvintele psalmistului. Psalmul 46:1. De aceea, Duhul Domnului ne încurajează să-L chemăm pe Isus, în ajutor în orice vreme și oricât de greu ni s-ar părea, pentru că El vine neîntârziat în ajutorul celui nenorocit.

           Al doilea lucru pe care l-a făcut Isus în casa lui Iair: A scos afară pe toți necredincioșii și pe toți bocitorii. Versetul 54.

            Pentru că, fără credință este cu neputință să ne apropiem de Dumnezeu. Evrei 11:6. Iar în prezența Domnului nu trebuie să fie nici bârfitori, nici vorbitori de rău, nici cârcotași, nici necredincioși.

            În prezența Domnului trebuie să crezi că „El este și că răsplătește pe cel ce crede și Îl cheamă în ajutor!”

            Al treilea lucru: A luat cu El pe trei dintre ucenicii Săi, anume pe cei mai curajoși și mai încrezători: „Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și pe mama fetei.” Versetul 51.

            Așa are obicei întotdeauna Isus, să vină cu ai Săi și trebuie să le dai cinstea cuvenită, unor lucrători de seamă. Și nu știi niciodată dacă însoțitorii Domnului nu sunt îngeri ca și în cazul întâlnirii cu Avraam.

            Al patrulea lucru: A apucat fetița moartă de mână și a strigat: „Talita cumi”, „fetițo, scoală-te” Fetița s-a trezit din somnul morții la porunca lui Isus, Domnul și s-a sculat în capul oaselor.

         Era strigătul Dumnezeului dătător de viață, strigătul care îl ridică pe omul căzut, strigătul care învinge tăcerea morții!

            Acolo unde vine Domnul El aduce viața.

            „Eu, zice Domnul sunt Învierea și Viața”. Și cine crede în El, în veac nu va pieri.

            Al cincilea lucru: A poruncit părinților să-i dea mânare fetiței care înviase din morți.

            Ce învățăm din experiența aceasta?

            Învățăm faptul că acolo unde intră Domnul, trebuie să fie mai întâi „curat”, spiritual, fără bociri, fără vorbiri de rău, fără nemulțumiri. În prezența Lui trebuie să fie bucurie, nădejde, credință deplină.

            El vine întotdeauna cu ai Săi și aduce viața, învierea și vindecarea.

            El întotdeauna poruncește ca poporul să fie hrănit și nici unul să nu rămână flămând.

            „Dați-le voi de mâncare…”

            Cum să săturăm o mulțime de oameni cu doi pești și cinci pâinișoare?

            Când pui puținul pe care îl ai în mâna Domnului, se satură zecile de mii.

          El face întotdeauna ceea ce nu poți tu. Lucrurile care te depășesc, pune-le în mâna Domnului.

            Nu te teme, crede!