Încrede-te în Dumnezeu, în orice situație

                      El vine neîntârziat cu „izbăvirea”

                                Exod 2:1-10

          „Un om din casa lui Levi luase de nevastă pe o fată a lui Levi.

         Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că era frumos(sensul de frumos, aici este acela de sănătos, plin de viață. Pentru că în vremea veche, spun cărțile că mulți copii mureau la naștere. Dar copilul acesta s-a născut sănătos) și l-a ascuns trei luni.

          Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală, a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul râului.

        Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.

          Fata lui Faraon s-a coborât la râu ca să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea râului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis pe roaba ei să-l ia.

          L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plângea. I-a fost milă de el și a zis: „Este un copil de al evreilor!”

          Atunci, sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ți alăpteze copilul?”

          „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat pe mama copilului.

         Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și îți voi plăti” Femeia a luat copilul și l-a alăptat.

          Copilul a crescut și ea l-a dus fetei lui Faraon, și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape.”

          Frați și surori, astăzi în continuarea studiului despre familii, ne vom ocupa de familia în care s-a născut Moise din părinții Amram și Iochebed chiar dacă Biblia nu ne oferă multe detalii.

          Știm doar atât că Moise era al treilea copil născut în familie, după Maria și Aron.

          Doar în treacăt vreau să spun că Levi, tatăl lui Amram, era pentru Moise, bunic din partea mamei și străbunic din partea tatălui. Iochebed era fiica lui Levi iar Amram era nepotul lui. Dar cei doi s-au căsătorit și au întemeiat familia în care s-a născut Moise, omul lui Dumnezeu: ELIBERATOR, PROROC, PROTOTIP AL Domnului Isus.

         Dar ce este familia, care în zilele noastre este „dezagreată”, și prin încercări disperate ale celui rău, gata să fie nimicită, destrămată?

          Familia este hotărâtă de Dumnezeu să existe într-o relație de dragoste și armonie între un bărbat și o femeie.

          Noe și-a construit o „casă” salvatoare, la porunca lui Dumnezeu. Corabia pe care a construit-o, l-a salvat pe el și familia lui de la moarte și de pedeapsa lui Dumnezeu care a venit peste lumea din vremea lui.

          Ascultați-mă bine și cei tineri și cei mai puțin tineri: casa ta și a familiei tale trebuie să fie o casă salvatoare, ca și corabia lui Noe.

          În casa ta, în familia ta, nu trebuie să fie nici o influență din afară. În casa ta, nu are voie să intre soacra, mătușa, sau vreun străin cu intrigi.

          Casa ta trebuie să te țină departe de răutatea lumii. (Domnul Dumnezeu a închis ușa corăbiei lui Noe, adică a izolat-o de lume și de influențele ei).

         Familia trebuie să locuiască în casa salvatoare, care nu poate să fie alta decât aceea în care locuiește Cristos.

          El trebuie să fie la cârma „corabiei” tale pentru că numai El te poate salva de planurile celui rău.

       Căsătoria nu este așa cum se spune în lume și cum au preluat unii credincioși și anume, căsătoria nu este o taină. Ea, căsătoria, trebuie să fie cunoscută de toți oamenii.

          Toți trebuie să știe că tu ai o soție, sau că tu ai un soț; toți trebuie să știe că tu ai un partener de viață cu care ești unit prin căsătorie înaintea lui Dumnezeu și nu mai ai nevoie de altul.

          Avraam a vrut să ascundă faptul că Sarai era nevasta lui. Geneza 12:11-13 „Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la față.

         Când te vor vedea egiptenii, vor zice: „Aceasta este nevasta lui!” Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viață.

        Spune, rogu-te, că ești sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.”

         Ce s-a întâmplat, nu este greu de imaginat, mai cu seamă că Biblia ne lămurește în sensul acesta: adică, împăratul Egiptului a văzut-o frumoasă și „liberă”, a luat-o pe Sarai la el, să-i fie nevastă.

         La fel și Isac, luând exemplu rău de la tatăl său Avraam, a încercat să ascundă faptul că este căsătorit cu Rebeca, fiica lui Laban. Geneza 26:7. Și dacă Dumnezeu nu i-ar fi descoperit lui Abimelec minciuna, ar fi luat-o pe Rebeca la el.

          Niciodată nu trebuie ascuns faptul că ești „legat” într-o căsătorie cu liantul dragostei divine.

         Domnul Dumnezeu care a întemeiat familia încă din Eden trebuie să fie Domnul familiei tale. Și atunci când vei fi în „casă”, El va închide ușa pe dinafară, pentru ca „dușmanul”, ori care ar fi el, să nu poată intra să nimicească ceea ce Domnul a făcut și a unit în dragoste.

          Mă întorc la textul pe care l-am citit și din care am vrea să învățăm câteva principii Biblice de viață, de credință, uitându-ne la familia în care, primele trei luni, copilul născut într-o vreme de mare restriște și de mare persecuție, a fost ascuns și apoi, tot în familie a crescut până când a fost înțărcat.

          În viaţa de familie apar situaţii care uneori par fără ieșire; situații pe care nu le poți schimba, pe care nu le poți evita, dar prin care trebuie să treci biruitor.

          Un lucru trebuie să știm cu toții și anume faptul că Dumnezeu nu ne lasă niciodată mai multe „poveri” decât putem duce și trecând prin greul vieții, Dumnezeu te poate schimba, te poate transforma și îți poate da putere să ieși biruitor, cu condiția să te încrezi în El.

          Uitându-ne la familia lui Amram, vedem primul principiu:

        Recunoaște-L pe Dumnezeu în totul și în toate și lasă-L pe El să te protejeze și să-ți vină în ajutor!

          Faraon dăduse porunca aceasta: „Să aruncați în râu pe orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască.”

          Era o poruncă nemiloasă, drăcească!

          În zilele noastre, poate ne-am fi revoltat pentru o aşa nedreptate, ne-am fi adunat cu miile să protestăm şi poate am fi spus ca și ucenicii în Samaria: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Luca 9:54.

        Observăm că ucenicii nu treceau peste ce este scris, dar interpretau Biblia aşa cum credeau ei că este mai bine! Lucru total greșit!

        Nu găsim scris că Amram și cu Iochebed, părinții care l-au născut pe Moise într-o vreme în care copii erau luați de lângă părinți, să se fi revoltat într-un fel sau altul.

         Ei s-au încrezut în Dumnezeul lui Avraam, Isac și Iacov și au îngrijit de copil cu gândul că „Domnul va purta de grijă”.

          A purtat Domnul de grijă? Da, Domnul le-a răsplătit credința, l-a salvat pe Moise și l-a luat în grija Sa.

          Al doilea principiu:

          Fă ce ține de tine ca să fie liniște și armonie în familia ta, iar Dumnezeu va interveni și va face ceea ce tu nu poţi să faci!

          Există o mare diferenţă între viitorul dorit de părinte pentru copilul său şi viitorul pregătit de către Dumnezeu pentru copil!

         Ce a putut Iochebed, mama lui Moise să facă după naşterea copilului, știind că oricând poate fi luat de lângă ea, nu ca să fie dus într-un orfelinat, ci aruncat în râu după porunca lui Faraon?

       În primul rând „l-a ținut ascuns trei luni”, timp în care s-a rugat lui Dumnezeu și s-a îngrijit de el în toate detaliile. Și secretul acesta a rămas în familie, pentru că sunt lucruri care se întâmplă într-o casă, dar care nu trebuie „trâmbițate”.

          După aceea, „nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaş de papură, pe care l-a uns cu lut şi cu smoală; a pus copilul în el şi l-a aşezat între trestii, pe malul râului”, dar nici aici nu l-a abandonat. Versetele 2-3.

          Iochebed, a avut grijă ca fiul ei, să fie supravegheat într-un mod care să nu dea de bănuit. Spune textul în versetul 4 că: „Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple”.

          Mama lui Moise a făcut tot ce i-a stat în putință ca să țină în viață copilul, în ciuda poruncii drăcești a Faraonului.

          Nu știm și nu ni se spune cum îl numea mama pe acest copil, sau dacă i-a pus vreun nume; poate că se gândea în sinea ei că deși plin de viață, nu are nici un viitor. Se gândea poate, la „papură”, „lut”, smoală” cum să le combine ca să-și așeze în ele odrasla pe malul râului aducător de moarte…

          Însă viitorul pregătit de Dumnezeu pentru acest copilaş era mult mai mult decât şi-ar fi putut imagina mama lui, în acele trei luni de frământare.

          Pentru că Domnul Dumnezeu avea în vedere să facă din acest copil, „scos” din ape, un eliberator, prototip al salvării de mai târziu prin Fiul Său, Isus Cristos.

        Apostolul Pavel avea să scrie mai târziu în scrisoarea către Efeseni 3:20: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…A Lui să fie slava în Biserică și în Cristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor. Amin!”.

          Domnul lucrează în chip tainic și întotdeauna Își duce planul la îndeplinire. Nimic nu-L poate opri.

          Oricât s-ar lupta cel rău să distrugă planul lui Dumnezeu, nu va izbuti, pentru că Dumnezeu are toată puterea în cer și pe pământ, și familia va rămâne în picioare. Dumnezeu lucrează prin minuni!

          Al treilea principiu:

         Nu te uita la slăbiciunile tale, la neputințele tale, sau la ce ştii sau ce poţi să faci, ci uită-te prin credință la Dumnezeu care poate totul în toți.

          Mama lui Moise, putea să motiveze și să spună: Este porunca lui Faraon, trebuie să ascult de el pentru că este stăpânul și are drept de viață și de moarte asupra noastră. Îmi las copilul să fie luat…!

          Dar nu, Iochebed nu a procedat aşa, ci a făcut tot ce a putut omenește, încrezându-se în Dumnezeul care a creat cerurile și pământul.

          Și Domnul Dumnezeu i-a răsplătit credința, așa cum le-a răsplătit și pe moașele evreice care ajutau la nașterea de fii: „făcându-le case.”

          Sicriaşul de papură uns cu lut și smoală poate simboliza orice lucru pe care îl face părintele pentru binele copiilor săi, însă la final se va dovedi că totul este lut, țărână luată de ape, dacă Dumnezeu nu intervine cu binecuvântarea Lui!

          Dacă Domnul Dumnezeu nu ar fi trimis-o pe fiica lui Faraon să se scalde la râu, astăzi nu am fi vorbit despre Moise, nici despre familia în care s-a născut. Dar Dumnezeu a lăsat cuvântul acesta ca noi să învățăm astăzi principii de viață familială.

          Uitându-ne în familia lui Amram putem să spunem că faptele lor înseamnă umblare prin credință, traire zi de zi prin credinţă și nu prin vedere.

          Iochebed vedea cu ochii faptul că nu mai poate să ascundă copilul, dar credința ei îi spunea că fiul ei poate fi salvat ca și Noe din ape.

          Gândește-te întotdeauna că Domnul este Cel ce răsplăteşte credincioşia!

          Iov spunea în 42:2 un mare adevăr: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”.

          Da, Dumnezeu poate să te scoată din situațiile grele în care ajungi la un moment dat. El poate să-ți rezolve problemele grele cu care te confrunți.

          Nu vă spun lucrurile acestea din teorie, nici din auzite, ci din experiență și din Cuvântul scris al lui Dumnezeu, care este Da și Amin.

          În concluzie, frați și surori, Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă la credință și veghere în tot ce facem în familiile noastre și în Biserică.

          Adică, să facem tot ce depinde de noi ca să fie pace, liniște, armonie astfel ca cel rău să nu aibă nici un câștig de la noi.

          Oricât de îngrijorătoare s-ar zări perspectiva care vine de la cel rău prin „fereastra” deschisă dinspre „vest” (Acolo este ușa prin care intră „urâtul”)și oricâte legi și porunci s-ar da împotriva familiei și împotriva Bisericii, acestea niciodată nu vor fi nimicite pentru că Domnul Dumnezeu este Atotputernic și este în controlul tuturor lucrurilor.

          Faraon este învins! Satan este învins!

          Biruința este a Domnului!

          Și oricine se încrede în El, este mai mult decât biruitor cu Cristos, care este Domnul.