„Unde ești?” (Genesa 3:9)

   A. Cunoașteți povestea primilor oameni? Dați-mi voie să v-o reamintesc pentru început, este foarte educativă. Va să zic că, Dumnezeu, Cel veșnic binecuvântat, i-a creat pe Adam și pe Eva după chipul și asemănarea Sa. I-a așezat în Eden și i-a făcut grădinari. Bineînțeles, au primit câteva recomandări și o interdicție care suna așa: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit”. Ca orice familie, ca orice gospodar, și ei aveau musafiri, vizitatori. Dimineața adesea îi vizita Creatorul. Uneori venea și Satan, bineînțeles deghizat, așa cum face mai tărziu lupul din povestea Scufiței roșii. Nu știm ce le spunea Dumnezeu primilor oameni, dar aflăm că Satan mereu îi provoca să se îndoiască de cuvântul Domnului, să calce interdicția și să mănânce din pomul oprit. Într-un final Șarpele reușește. Adam și Eva calcă porunca lui Dumnezeu, mâncă din pomul cunoștinței binelui și răului. Imediat își pierd inocența, încep să cunoască că sunt goi, se ascund de Fața Domnului. Scriptura notează: „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, și i-a zis: „Unde ești?” El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.”  Așa a început povestea dramelor umane. De atunci am început să fugim de Dumnezeu, și tot alergăm. Până aici a-ți auzit povestea urâtă, dați-mi voie să v-o amintesc și pe cea frumoasă.

  B. Este remarcabilă atitudinea celui de al doilea Adam, așa cum Îl numește Noul Testament pe Isus Hristos. Atunci când Dumnezeu îl cheamă, nu numai că nu fuge, dimpotrivă, El zice: „Iată-Mă că vin! - în sulul cărții este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:7-8)  Isus, Fiul lui Dumnezeu, cea de-a doua persoană din Sfânta Treime, la împlinirea vremii, minune, se coboară în pântecele unei fecioare și se naște om ca și noi. Scriptura spune: „S-a desbrăcat pe sine însuși și a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce”. (Filipeni 2:7-8) Acum, cu toții suntem familiarizați cu scena Crucii... Atunci când Dumnezeu îi întreabă pe primii oameni ce au făcut, aceștia se dezvinovățesc, pasează responsabilitatea de la unul la altul, niciunul nu dorește să-și asume vinovăția păcatului. Iată însă că Isus face un pas în fața plutonul, gata să ia asupra Sa păcatul și judecata. „Când intră în lume El zice: „Tu n-ai voit nici jertfe, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă, în sulul cărții este scris despre Mine, vin să fac voia Ta, Dumnezeule~_!"&~Prin această „voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.” (Evrei 10:5-10) Prin Isus Hristos regăsim paradisul pierdut, frica este alungată, părtășia omului cu Dumnezeul său este restabilită.

   C. Acum, să privim o clipă și la noi! Adevărul Scripturii trebuie personalizat, altfel nu ne este de mare ajutor. Dacă te-ar întreba Dumnezeu, Creatorul tău; „unde ești?” Ce i-ai răspunde? ... Poate ești fără cuvinte, dar în sinea ta admiți că urmezi calea celui rău... Poate vei recunoaște: „Doamne, fug de Tine~_!"&~Poate, ca și Adam, zici: „Toate relele din viața mea se datorează altora”. Sau vei zice: „Dumnezeule, mărturisesc un botez, dar nu prea sunt serios cu credința~_!"&~Sau: „Doamne, sunt un om bun, dar eu cu viața de zi cu zi, la cele religioase nu prea am timp~_."&~Biblia spune: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânitatea și cu poftle lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuți pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14) Vorbeam dăunăzi cu o femeie despre gravitatea păcatului, dragostea lui Dumnezeu și urgența salvării. În timp ce vorbeam, ea se uita prin mine. Am înțeles imediat că, deși încercam să folosesc cuvinte simple, nu pricepea nimic... Omul, mereu între primul și al doilea Adam. Împărtășind viața și destinul fie al unuia, fie al celuilalt. Sper, și-L rog pe Dumnezeu, să înțelegi și să vii în echipa Celui de-al doilea Adam. Dacă ești deja, dă slavă lui Dumnezeu. Dacă nu ești, grăbește-te. Astăzi este ziua mântuirii. Mâine...