Ce bine-i acasă!

                                           Luca 2:48-49

          „Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui i-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

            El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”

            Ce bine este acasă!

           Acasă întotdeauna găsești pe cineva drag; acasă găsești un loc de odihnă, o mâncare caldă, o mângâiere, un cuvânt de îmbărbătare, de încurajare și un ajutor de nădejde.

            Acasă este prezent Tata, și Fratele mai mare, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.

            Acasă este și Duhul mângâierilor, Duhul adevărului.

            Dacă vrei să fii mângâiat, sau să afli adevărul vino acasă. Nu-L căuta în altă parte, pentru că nu-L vei găsi.

            Acasă suntem primiți cu bucurie de către Tatăl ceresc.

            Acasă vin copiii Domnului la odihnă(ps. 91); aici vin ce mici și cei mari; aici vin tineri și bătrâni; aici vin cei săraci și cei bogați; aici vin cei sănătoși dar și cei bolnavi; aici vin cei însetați și cei flămânzi după neprihănire; aici vin cei ce caută răspuns la întrebări.

Acasă este Sursa rezolvărilor pentru toate problemele. Pentru că aici, acasă, este Tata care poate totul în și pentru toți.

         Toate lucrurile de pe pământ sunt trecătoare și multe dintre ele sunt foarte grele, altele sunt urate, sau amare, dar urmează ceva bun.

            „După ploaie și furtună, urmează o zi mai bună.”

            După greu, vine ușor.

            După urât vine frumos.

            După amărăciune vine ceva dulce.

            Va aduceți aminte de vremurile când călătoream mai mult cu trenul și stăteam în gări așteptând…

            La un moment dat se auzea pe peron: „trenul cu numărul cutare sosește în gară peste 5 minute, la linia cutare.

            Ce freamăt se producea!

            Fiecare își pregătea bagajul, se preocupa ca să nu rămână ceva pe peron, se uita la ceas ca să fie gata de urcare.

          Astăzi fiecare este preocupat de telefon, de imaginea personală, fără prea mult interes pentru  ceasul intrării în „gară” a ultimului „tren”, condus de Isus Cristos, Mântuitorul.

            Este timpul cel din urmă.

            Nu știu câți ani, câte luni, câte ore, sau minute mai sunt până va opri „trenul” ceresc în gară.

            De aceea, fiecare dintre noi trebuie să fim gata, cu bagajul în inimă de data aceasta, lăsând tot ce ne leagă de pământ și să urcăm în „trenul” care ne va duce înspre ceva mai bun...

          Domnul mi-a arătat într-un vis de noapte cum arată „trenul” care ne va purta spre veșnicie. Era, în visul meu, trenul la capăt de linie gata de plecare. Totul părea de catifea albă: peronul, liniile, trenul întreg, interior și exterior, toate păreau de catifea. Chiar și geamurile erau de un alb strălucitor.

          Nu mi s-a dat voie să văd cine este în vagon și nici nu mi s-a dat voie să urc, dar când m-am apropiat la câțiva metri, brusc s-au închis ușile și „trenul” a pornit în mare viteză…

            Așa va fi plecarea celor credincioși și nu știu dacă nu cumva peronul de unde ne vom îmbarca în acel „tren, nu este Casa de rugăciune.

           Dar am un cuvânt de încurajare și pentru tine suflet drag, care nu poți ajunge „acasă” la Biserică, din diferite motive.

         Pregătește-ți „bagajul” inimii cu multă credință, nădejde și dragoste, pentru că „trenul” care te va duce spre ceva mai bun, va opri și la adresa casei tale.

            Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze!