Isus, merge înaintea ta la urgențe!

                                            Matei 28:8-10

            „Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.

          Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat.

            Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.”

            Ce minunat, ce blând, ce bun Dumnezeu avem!

          Noi suntem de multe ori în deznădejde, sau necredincioși, totuși „El rămâne credincios pentru că, nu se poate tăgădui singur.”(2 Timotei 2:13).

           Ce promite Dumnezeu, întotdeauna împlinește fiindcă este credincios și drept în toate lucrurile. Loialitatea lui Dumnezeu față de noi nu este bazată pe reciprocitate.

          Dacă ar fi așa, dacă Domnul ne-ar face după faptele noastre, am fi fost cu toții abandonați de multă vreme!

          Dumnezeu cunoaște toate slăbiciunile noastre și alege să ne iubească chiar și așa cum suntem.

            El ne învață căile Sale, ne conduce pe „drumul” pe care nu am mai umblat niciodată, ne netezește calea sub pașii noștri și nu ne lasă niciodată să rătăcim.

            Viața este darul lui Dumnezeu, însă omul nu ține cont de bunătatea Lui; de aceea ne trece pe unii prin ape, pe alții prin furtuni, pe unii prin focul încercării ca să ne scoată „aur curat”; pe alții îi trece prin stări de mâhnire și întristare, dar prin credință, pe toți ne salvează prin sângele sfânt vărsat la Golgota.

         Nu este o plăcere pentru Domnul și Mântuitorul nostru faptul că ne trece prin necazuri, însă altfel nu am cunoaște fericirea; dacă nu ne-ar trece prin „văile” suferințelor nu am cunoaște ce este sănătatea; dacă nu ne-ar trece prin „moarte” nu am cunoaște viața.

         Dacă nu am fi cunoscut păcatul, nu am fi știut ce mare Mântuitor avem și nu am fi cunoscut niciodată sfințirea pe care ne-o dă jertfa Mielului Sfânt.

            Căci este scris în 1Petru 1:16: , , Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”.

            Ca să croim cărări drepte, Dumnezeu ne spune să urmărim pacea și sfințirea, pentru că altfel nu se poate să călcăm pe urmele Domnului.

     „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.”

            Domnul Isus merge întotdeauna înaintea copiilor Săi, ca să le netezească drumul, să deschidă ușile și să pună în mișcare oameni, sau îngeri pentru rezolvarea unor probleme urgente și niciodată nu-i lasă la greu pe ai Săi.

            Eram căzut la pământ cu piciorul fracturat și când a venit salvarea, i-am rugat să mă ducă la spitalul Floreasca.

            Aveam eu mai multă încredere în spitalul acesta!

            Paramedicul de pe salvare mi-a spus: - vom merge unde ne spune dispeceratul.

         Sună la dispecerat, vorbește la telefon, în timp ce însoțitorii, brancardierii îmi imobilizau oasele și la un moment dat zice: - mergem la spitalul Elias. M-am întristat…

            Într-un târziu, după mai multe tratative, îmi spune din nou, de acum pornise la drum salvarea: mergem la Floreasca.

          Atunci m-am liniștit și am înțeles că, Domnul Dumnezeu schimbase planul celor din dispecerat, pentru că a vrut cu tot dinadinsul să-mi salveze piciorul, ca să mai pot umbla și să mai pot lucra în „Via” Sa.

            Am ajuns la spital, la intrarea în UPU și unul din brancardieri îmi spune: - stăm aici în mașină până când ne dau accesul de intrare; dar nu termină vorba și zice din nou: - gata mergem la internări ortopedie.

            Primiseră permisiunea să mă ducă de urgență la camera de gardă.

         Am înțeles că Domnul Isus a mers înaintea mea, a pus în mișcare oameni, brancardieri, asistente, medici…

            Domnul Dumnezeu nu se dezminte nici odată. „…totuși El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui singur.”

            Mergeți în Galileea, acolo Mă veți găsi și Mă veți vedea. Așa le spunea Domnul Isus, ucenicilor.

            Oare care este Galileea ta, suflete drag?

            Să știi că oricare ar fi locul urgenței tale, Domnul este acolo înaintea ta.

         Poate urgența ta, este la un spital, sau o clinică pentru analize. Poate la primărie pentru o problemă, sau poate „Galileea” este chiar în casa Ta.

            Oriunde ar fi, să știi că Domnul este înaintea ta, ca să-ți vină în ajutor.

            Eu știu că Dumnezeul nostru e viu!

            El merge înaintea noastră dacă ne pocăim și ne încredem în El.

            Stând și cugetând la Cuvântul lui Dumnezeu   m-am gândit așa: „Dacă ar mai umbla pe pământ și ar veni la noi, I-ar plăcea să poposească în familiile noastre? . S-ar bucura Domnul Isus de atmosfera din casă, din familia noastră?”

            Ar fi El mulțumit de lucrurile pe care le-ar vedea în casa mea, sau în casa ta?

            Mă gândesc adânc și serios la lucrul acesta.

            Un prilej de cercetare este momentul în care te oprești din alergare și te gândești că „Domul este Dumnezeu” Psalmul 46:10. El nu este ca omul și de ochii Lui nu te poți ascunde nici în cer, nici la marginea mării, nici în munți, sau în moarte. El este pretutindeni!

          Fără o experiență spirituală lăuntrică, fără o stare de vorbă cu Dumnezeul care a făcut cerurile și pământul, omul nu trăiește o credință creștină autentică. El poate să fie doar un „adept”, sau un „simpatizant” și lucrul acesta nu-l ajută cu nimic în actul mântuirii.

            Prezența lui Dumnezeu în noi și cu noi, schimbă totul în viața noastră, în trăirea curată a sfințeniei. Domnul Dumnezeu ne-a pus la dispoziție toate resursele cerului și ale pământului pentru a împlini, ceea ce El vrea să facem și pentru a fi așa cum El vrea să fim.

            Cheamă-l pe Domnul Dumnezeu în viața ta, în „Galileea” ta, încrede-te deplin în El și nu vei rămâne niciodată de rușine; vei fi un biruitor și-I vei da Lui slava ce I se cuvine.

            Spune-I Domnului Isus: condu-mă pe calea aleasă de Tine, cercetează-mă Doamne, căci vreau să Îți găsești plăcerea în mine, în familia mea și în casa mea, în umblarea mea.

            Domnul Dumnezeu să-ți dea biruință!