„Dați, și vi se va da... Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)

     -„Miluițimă și pe mine, așa să vă ajute Dumnezeu”, strigă orbul.

    -„Pomană, pomană, numa la pomană vă gândiți... La meșteșug, nu la pomană... N-am, n-am, n-am nici după ce bea apă,” exclamă boierul... ” (replici din Hagi Tudose, de Barbu Stefănescu Delavrancea) 

 Omul din fire este o ființă egoistă și posesivă. Dărnicia, generozitate, sunt însușiri greu de dobândit. Totuși, creștinul(a) trebuie să fie o persoane atentă, generoasă, darnică. De ce? Iată câteva motive:

-A dărui este o poruncă divină – „Dați... ”, spune Fiul lui Dumnezeu (Luca 6:38)

-Pentru că întreaga creație are la bază principiul dărniciei (Ex: ploaia se dăruiește ierbii, iarba - animalelor care o pasc, animalele - omului, și omul se dăruiește lui Dumnezeu)

-Dărnicia este o practică obișnuită în poporul Domnului – (Filipeni 4:16)

-Pentru că Dumnezeu ne dă, ne binecuvintează material și spiritual (Psalmul 65:9,2Corinteni 9:15) „Harul este dărnicia lui Dumnezeu”

-Pentru că suntem copiii lui Dumnezeu și trebuie să-L imităm. Un copil își urmează părintele în cele bune

-Pentru a veni în  ajutorul celor în nevoie (Leviticul 25:35)

-Pentru a sprijini lucrarea lui Dumnezeu (Exodul 25:2,1Corinteni 9:14)

-Pentru ca să existe un echilibru între bogați și săraci (2Corinteni 8:13-15)

-Pentru a primi în continuare: „Dați, și vi se va da”, zice Domnul. (Luca 6:38^a)  

-Pentru a rămâne în dragostea lui Dumnezeu (1Ioan 3:17)

    Dărnicia este o disciplină la care cu toții trebuie să luăm o notă bună. Nu poți să-ți imaginezi un creștin zgârcit. Dar cât, cum și când să dăruiești? Este evident că Dumnezeu nu ne cere ce nu avem. Apostolul Pavel spune despre dărnicie: „... fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui... ” și, „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”. (1Corinteni 16:2,2Corinteni 9:7) Însumând, dărnicia trebuie făcută (1) după puterea fiecăruia, (2) cum hotărăști în inimă și (3) cu bucurie.

    Ocaziile pentru a practica dărnicia sunt nenumărate și la tot pasul, atât în Biserică cât și în afara ei. Toți credincioșii trebuie să aibă o inimă sensibilă și deschisă la nevoile lucrării lui Dumnezeu și la nevoile celor mai puțin binecuvântați ca ei.

Există însă și oameni care au fost înzestrați cu darul dărniciei. (Romani 12:8) Tipul acesta de oameni se deosebesc în ce privește dărnicia de majoritatea prin aceea că nu așteaptă să vină ocazia de a dărui la ei, ci ei o caută cu perseverență, pentru că Domnul îi înzestrează și îi mână.

   Sigur că generozitatea, nu are de a face numai cu banii sau bunurile materiale. Omul generos va avea întotdeauna față de semenul său în dificultate o față amabilă, cuvinte care înviorează, gesturi mici care ridică. Probabil că de aici se începe. Însă generozitatea autentică nu se rezumă doar la atât, căci Scriptura spune: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul”. (1Ioan 3:18)

   Este scris în Scriptură că Dumnezeu răsplătește pe omul generos. (Psalmul 41:1; Eclesiastul 11:1-2; Luca 6:38; Fp. Ap. 10:4) Dați-mi voie să ilustrez acest adevăr cu o scurtă istorie povestită de Timotei Pop: „Compozitorul Francois-Adrian Boieldieu, autorul operei ”Califul din Bagdad”, era foarte darnic cu săracii. Dărnicia aceasta era întreținută în inima lui bună de o amintire din copilăria sa, pe care și-a petrecut-o la Rouen, în Franța. Tatăl lui îi dădea săptămânal 30 de centime ca să-și cumpere zaharicale. Într-o zi când se ducea la școală, un biet bătrân i-a cerut milostenie. Boieldieu avea la el 30 de centime. Chipul săracului l-a impresionat și el i-a spus: „Ține 30 de centime. Atâta am”: Moșneagul i-a mulțumit de o mulțime de ori și apoi i-a zis: „Băiete, ține minte ce-ți spun eu, dărnicia ta îți va aduce noroc”. Și într-adevăr, ori de câte ori Boieldieu avea succes la operă, prezicerea sărmanului din Rouen îi venea în minte. Norocul în limbaj nou testamental se traduce prin har.

În Vechiul Testament scrie: „Aruncă-ți pâinea pe ape, și după multă vreme o vei găsi iarăși!” (Eclesiastul 11:1) Noul Testament stă scris: „Să stiți: cine seamană puțin, puțin va secera; iar cine seamană mult, mult va secera”. (2Corinteni 9:6)