Mesajul lui Dumnezeu
Daniel 5:1-6
„Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai mari ai lui, și a băut vin înaintea lor.
Și în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint, pe care le luase tatăl său Nebucadnețar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai marii lui, nevestele și țiitoarele lui.
Au adus îndată vasele de aur, care fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai marii lui, nevestele și țiitoarele lui.
Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, și de fier, de lemn și de piatră.
În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris.
Atunci împăratul a îngălbenit, și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul.
Domnul Dumnezeu vorbește când într-un fel, când în altul, dar omul nu ia seama întotdeauna la mesajele Sale. De cele mai multe ori cuvintele rostite de mesagerii Domnului prin Duhul Sfânt, trec chiar și pe lângă urechile celor care ar trebui să vegheze ca „turma” să rămână în ascultare de Dumnezeu; cu atât mai mult, poporul este ignorant și neascultător.
Acum când la granițele țării noastre sunt lupte cu arme adevărate, când toate popoarele au intrat într-o febră a înarmărilor și când Scriptura ne arată că trăim cu adevărat „vremea sfârșitului”, poporul lui Dumnezeu ar trebui să se ridice ca unul și să se smerească înaintea Domnului cu pocăință.
„Tonul” adevăratei închinări ar trebui să îl dea poporului lui Dumnezeu, conducătorii de Biserici.
În cea din urmă seară din istoria Babilonului, se aflau într-o sală imensă cei o mie de dregători, împreună cu nevestele și țiitoarele lor.
Erau de asemenea nevestele și țiitoarele împăratului Belșațar, fiul și urmașul împăratului Nebucadnețar.
Sala era împodobită după dorințele lumești cu tot ce era mai de „preț” și mai „frumos” în Babilon.
Pe mesele întinse erau așezate bucatele cele mai alese și băuturi din belșug…
De jur împrejur era o atmosferă de chef, presărată cu glume, râsete, bancuri, dansuri și scene amoroase…
Vinul și dansatoarele luau mințile celor prezenți, trezindu-le patimile, poftele. Și toate acestea într-o vreme în care țara era în război, iar Babilonul era înconjurat de oștile medo-persane.
Toată atmosfera aceea destrăbălată semăna cu o sfidare la adresa Dumnezeului cerului și al pământului.
Împăratul Belșațar se credea stăpân pe situație, credea că moștenirea pe care i-o lăsase tatăl său împăratul, nu putea fi cucerită vreodată.
Zidurile groase ale cetății, porțile ei de aramă și turnurile mari păreau de netrecut și de neînvins.
Belșațar, ca și tânărul din vremea noastră, nu ține cont nici de profeția biblică, nici de realitatea care ar fi trebuit sa-l alarmeze, ci mănâncă, bea și se distrează în fața dregătorilor săi ca și cum nimic nu s-ar putea întâmpla dincolo de zidurile cetății, sau în interiorul acesteia.
„În cheful vinului” (Daniel 5:2), Belșațar poruncește să fie aduse vasele sfinte ale Templului din Ierusalim: vasele de argint și de aur, care fuseseră luate din Templul lui Dumnezeu, ca pradă de război de către Nebucadnețar cu ocazia cuceririi Ierusalimului.
O altă sfidare gravă împotriva lui Dumnezeu!
În aceste vase dedicate exclusiv închinării înaintea Dumnezeului viu în Templul Său din Ierusalim, Belșațar toarnă vinul „spurcat”, închinat idolilor și-l bea împreună cu țiitoarele și dansatoarele depravate.
Expresia „în cheful vinului” ne sugerează veselia care-i stăpânea pe toți „petrecăreții”, atunci când aburii vinului le-au umbrit orice urmă de respect sfânt.
Câte glume, batjocuri, insinuări si aluzii la adresa lui Dumnezeu; sau a Templului din Ierusalim, dar și la adresa poporului Său aflat în captivitate!
În timp ce batjocoreau Numele lui Dumnezeu, și lăudau idolii lor de argint, de aur, de fier, de lemn sau de piatră, degetele unei mâini ca de om, dar, aparținând unei ființe de dincolo de lumea noastră, scriau pe tencuiala zidului, în fața împăratului batjocoritor, câteva cuvinte cu caractere mari, vizibile de la distanță, dar neînțelese de nimeni. Daniel 5:5
Dintr-o dată veselia și batjocora se transformă în teamă (împăratul a îngălbenit și gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor și genunchii i s-au izbit unul de altul), iar în marea sală a desfrâului se așterne o liniște profundă.
Prea târziu!
Domnul Dumnezeu luase hotărârea și a transmis mesajul; versetul 22: „…tu, Belșațar, fiul lui Nebucadnețar nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor, vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale!”
De aceea, Domnul Dumnezeu ți-a trimis în scris hotărârea pe care a luat-o cu privire la tine: Ți-a „numărat” zilele și le-a pus capăt. Ți-a „cântărit” faptele (credinței), și te-a găsit ușor; ca urmare, astăzi ți se încheie viața, iar împărăția o „împarte” mezilor și perșilor.
În zilele noastre, când sunt războaie la granița țării, când sunt atâtea vești rele și înștiințări din partea lui Dumnezeu, poporul Domnului este în ațipire și nu mai ia seama la mesajul care vine din cer. Ba, mai mult, în „beția spectaculosului și al senzaționalului” amestecă lucrurile sfinte cu cele lumești.
Mesajul lui Dumnezeu este foarte clar și ferm: Nu mai este vremea de împărțit amvoane în biserici, nici răutăți și invidii, ci mai degrabă, poporul trebuie degrabă să se întoarcă la Domnul cu pocăință, smerenie, blândețe, nădejde și credință.
Vine Domnul! Te va pune în „cântarul” Lui! Cum te va găsi? Vei fi găsit „ușor” ca și Belșațar, sau vei fi găsit „greu” ca și Pavel, care îți spune să calci pe urmele lui, întrucât și el calcă pe urmele lui Isus!
Pe Belșațar, mesajul lui Dumnezeu, l-a găsit ușor, sau de ce nu (ușuratic), … tu suflet drag, cum vei primi mesajul Domnului? „Vino rob bun și iubit?” Sau: „Pleacă de la Mine că nu te cunosc?”
Depinde de tine!
Ar trebui să te cutremuri până în măduva oaselor și să te pocăiești.
Starea ta nu depinde de păstor, nici de prezbiter, nici de comitet!
Depinde în totalitate de tine și depinde cum stai înaintea Mântuitorului tău.
Să știi însă, că vremea este aproape.
Vine scadența!
Domnul Dumnezeu să ne dea tuturor înțelepciune și credință.