Ferice de cei cu inima curată!

                                              Matei 5:8

            Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

            Eram copil și eram așa de fericit când primeam ceva frumos; mă bucuram de fiecare lucru nou și îl arătam celorlalți copii din jurul meu.

            A trecut vremea, am crescut, de acum eram tânăr și eram foarte fericit când vedeam un spectacol, sau un film în premieră (nu eram pocăit).

            A mai trecut un timp și am devenit om matur, m-am întors la Domnul, mi-am predat viața în mâinile Lui și abia acum am înțeles ce înseamnă să fii fericit cu adevărat.

          Am învățat în viață, că nu există fericire mai mare și autentică, decât aceea de a-L simți în viața ta și a-L vedea pe Dumnezeu, ajutorul care nu lipsește niciodată în nevoi.

         Pentru că tot ce este pe pământ, tot ce trăiești în trup, tot ce te înconjoară sunt lucruri trecătoare și bucurii efemere.

          Adevărata fericire este dincolo de ce putem atinge, este dincolo de ce putem gusta, sau vedea aici pe pământ. Adevărata fericire este lângă Fericitul Tată, Domn și Dumnezeu și suntem invitați de către Domnul Isus Cristos să intrăm sub incidența acestei fericiri veșnice.

        Condiția ca să poți avea parte de fericire lângă Dumnezeu, este să „…ai o inimă curată…”, eliberată de orice rău, de orice ură, de orice resentiment și să nu ai „prinși” de război înlăuntrul ei.

            Evrei 10:21-22 „…Fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău și cu trupul spălat cu apă curată.”

            Deseori, termenul „inimă“ este folosit în Biblie cu sens metaforic. Inima reprezentând ceea ce suntem cu adevărat în omul dinăuntru, dovadă că ceea ce se „lucrează” la interior se vede în omul de afară, prin comportament, atitudine, vorbire, credincioșie…

            Omul cu inima „murdară”, va vărsa mereu: venin, ură, dispreț…

         Iar omul cu inima curată vede întotdeauna jumătatea plină a paharului; el vede în toate numai bine şi pentru el totul e curat. Dar cel cu inima „murdară”, este năpădit de bănuieli, găseşte răul în toate, deoarece priveşte şi ascultă totul prin mintea lui întinată şi inima lui răzvrătită.

            Psalmul 97:11 „Lumina este semănată pentru cel neprihănit și bucuria, pentru cel cu inima curată.”

            Se apropie ziua cea mare când toți cei cu inima curată, Îl vor vedea pe Dumnezeu față în față și El le va fi bucuria veșnic.

          Dicționarul limbii române, explică inima, ca fiind: organ principal care împinge sângele în vene și-l face să circule. Dacă această inimă fizică nu este curată, adică este încărcată de impurități, și mici cheaguri, circulația sângelui este împiedecată, omul se îmbolnăvește grav și în ultimă instanță moare.

        Tot așa se întâmplă și în cele spirituale: dacă inima omului este „încărcată” cu „impuritățile” și „murdăriile”păcatului, este bolnav, pe moarte…

            Inima curățită de orice cuget rău transmite, sau „împinge” Cuvântul lui Dumnezeu și inundă trupul credinciosului cu dragostea dată de Duhul, menținându-l astfel în viață.

         Nu este de mirare că, dacă inima nu este curată „circulația” Duhului este defectuoasă, anevoioasă, ori împiedecată să ajungă la minte, la simțuri și atunci creștinul acesta are un comportament care face rușine credinței?

            În schimb, dacă „inima este curată” mintea va putea fi hrănită din belșug cu harul lui Dumnezeu și nimic nu va împiedeca „circulația” Cuvântului, în fiecare celulă.

            Mintea va fi umplută de Cristos și ce va curge din acel suflet, va fi tot Cristos și dacă inima este curată și conștiința acelui suflet este bună, credința neprefăcută va acționa cu putere și ceea ce credem și cerem vom avea, după făgăduința Domnului.

            Curăția unei inimii o păstrăm prin sângele Domnului Isus. Ori de câte ori inima se întinează, sângele viu a lui Isus operează, curăță, spală și „circulația” este refăcută, pentru că Duhul Sfânt este prezent să împlinească în noi voia Domnului. Pentru aceasta însă este nevoie de pocăință și rugăciune în „cămăruță”.

         Prin urmare ținta poruncii este Dragostea, care vine dintr-o „inimă curată”, neprefăcută și dintr-o conștiință trează, alimentată necontenit din „izvorul” sfânt al lui Dumnezeu.

      Să aveți mereu o inimă curată și liniștită, iar în ea să păstrați mereu, ca pe niște comori: Lumina, bucuria și credința în Dumnezeu.