Duhul și mireasa zic: „Vino!”

                                      Apocalipsa 22:12; 17

            Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.

            Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!”

         Ca un ecou răsună până în zilele noastre cuvintele Mântuitorului dând asigurarea faptului că, așa cum a promis, se întoarce: „Iată, Eu vin curând!”, iar Duhul și Mireasa răspund cu toată inima și cu toată convingerea, așteptând făgăduința Mirelui: „Vino!” „Vino, Doamne Isuse!”

            În Cartea Faptele Apostolilor 1:11 citim cuvintele lui Dumnezeu, unde ni se relatează că doi îngeri li s-au arătat celor ce erau de față la urcarea Domnului la cer și le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care S-a înălțat din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer.”

            De două mii de ani, Mireasa Îl așteaptă pe Acel Isus care a murit, a înviat, S-a urcat la cer și S-a așezat pe tron la dreapta lui Dumnezeu, ca să mijlocească pentru noi.

           Se pare însă că Duhul Sfânt este mult mai interesat de venirea Domnului Isus și cu suspine negrăite Îl așteaptă să revină, pentru că fiind în Biserică de două mii de ani, a văzut atât de multe frământări, a asistat la atât de multe dezbinări; multe „mădulare” sunt „rănite”, sau chiar „rupte” și acum mai mult ca oricând, întristat, ar vrea să se întoarcă „acasă”.

           De altă parte, Biserica este parcă dezinteresată de venirea Domnului, pentru că s-a obișnuit prea mult cu „pământul”. Oamenilor le place să stea la marginea Iadului și pentru unii, aici este „Raiul” și nu mai doresc „plecarea” în Canaanul ceresc.

            Duhul Sfânt este cel care vorbește prin Ioan, profetul lui Dumnezeu, iar Mireasa este Biserica, poporul lui Dumnezeu, sau „soția Mielului” care ar trebui să tresalte de bucurie la gândul că vine Mirele în întâmpinarea ei, ca să o ducă „acasă”.

          Dar după toate aparențele, lucrurile stau cu totul altfel, pentru că nu dorim să ne debarasăm de firea aceasta care ne ține „lipiți” de pământ.

          Acum, în timpul acesta minunat al harului şi al îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, omul încă mai poate să se întoarcă cu pocăință şi prin jertfa de la Calvar să devină mântuit, în așteptarea Mirelui care a promis că vine foarte curând.

         După moartea trupului celui necredincios, sau după arătarea Celui ce vine și nu zăbovește, pentru om nu va mai fi posibilă nici o întoarcere.

            Pentru mulți, va fi prea târziu!

            De aceea zice Scriptura: „astăzi dacă auziți glasul Domnului, întoarceți-vă de la calea cea rea și nu vă împietriți inimile.”

          „Astăzi”, Domnul Dumnezeu a mai lăsat un timp pentru tine suflet drag. Nu rata ocazia! Poate nu va mai fi alta!

           Însuși Domnul Isus vesteşte încă o dată cu certitudine despre apropiata, sau iminenta Sa venire.

            „Încă puțină, foarte puțină vreme și Cel ce vine, va veni și nu va zăbovi.” Evrei 10:37.

            Vino, Doamne Isuse!

            Mirele nu numai folosește cuvinte de înviorare, de îmbărbătare a sfinţilor Săi care Îl aşteaptă cu dor pentru că vremea s-a scurtat, ci dimpotrivă El face făgăduința multor şi feluritelor răsplătiri, celor ce vor fi găsiți veghind în așteptare.

            „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui”.

            Chiar şi lucrarea cea mai neînsemnată va fi răsplătită de Domnul corespunzător cu fapta fiecăruia, atunci când El va veni.

           O rugăciune de mijlocire, un pahar cu apă dat celui însetat, o bucată de pâine dăruită celui flămând, o vizită la patul celui bolnav…, toate aceste fapte și multe altele ca ele, vor fi răsplătite „regește”, de către Cel ce prețuiește credincioșia și dăruirea fiecăruia.

            Unii vor străluci ca soarele, alții ca stelele în Împărăția Tatălui!

Matei 13:43 „ Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor…”

            Pe alții Domnul îi va lua de mână și-i va păstra ca pe o cunună prețioasă: Isaia 62:3 „Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău.”

            N-ai vrea suflet drag, să-ți umpli degrabă „candela” inimii cu undelemnul credinței și arzând de dor, să-L așteptăm împreună pe Isus, Mirele scump?

          Daniel 12:3 „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.”

            Și cine aude să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată!

            De fapt prețul salvării a fost plătit de către Domnul Dumnezeu, la Calvar, acolo unde a adus ca jertfă pe Singurul Său Fiu, Isus Cristos, care este Domnul.

         Mulți „comentatori”, spun că atunci când mireasa zice: „Vino!”, cheamă oameni la pocăință. Am o părere diferită în privința aceasta, pentru că Mireasa Domnului este preocupată de Mire și dorește să fie foarte curând împreună cu El „Acasă” de aceea Îl cheamă cu drag și Dor pe Mire.

          Nu găsesc faptul că este tot una dacă Îl chemi pe Mirele Isus, sau pe un om la pocăință.

            Sunt două chemări diferite; o chemare cu dor al Mirelui Isus „Vino Doamne Isuse” și o chemare a celor de lângă noi la pocăință.

            Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze!