Se apropie „ziua!”

                                             Habacuc 2:3

            „Căci este o proorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit.”

           Ziua făgăduită de Domnul Dumnezeu pentru „plecarea” de pe pământ, este foarte aproape.

            Cum va fi acea zi?

           Scriptura ne lămurește în privința aceasta și ne spune că va fi așa cum este în viața de zi cu zi, sau tot așa cum a fost pe vremea lui Noe și în vremea lui Lot.

            Ce făceau oamenii în vremea lui Noe? Ce făceau oamenii în vremea lui Lot? Biblia ne spune că pe lângă faptul că mâncau, beau, se însurau… oamenii se „stricau”, se dedau la tot felul de urâciuni și păcate, care întristau mult pe Dumnezeu.

         Noe spre exemplu, a viețuit în mijlocul oamenilor și în parte a făcut și el, ca toți ceilalți.

          Și el a mâncat, a băut, s-a căsătorit, a avut familie, copii, a trăit viața normală. Însă în viața de zi cu zi, Noe a lucrat și a construit „Arca” mântuirii, a salvării în așteptarea judecății lui Dumnezeu.

          Ceilalți, și-au construit nelegiuiri după nelegiuiri, păcate tot mai grozave și urâciuni spre pieirea lor.

            Care-i diferența între ceea ce face lumea și ceea ce trebuie să facă un credincios, în așteptarea zilei promise de Domnul?

           Credinciosul trebuie să se sfințească, să trăiască în pace cu semenii lui, să iubească pe Domnul Isus, să-L primească Domn și Mântuitor și să-L aștepte cu drag.

          Noe nu a făcut alte lucruri, ci aceleași lucruri pe care le fac toți oamenii, însă el a lucrat în frica de Domnul Dumnezeu, într-un alt duh față de cel al lumii.

            Noe a trăit în duhul dragostei față de sfințenie, a căutat curăția de inimă, s-a temut să trăiască în păcat și a crezut că deasupra tuturor lucrurilor există un Dumnezeu Atotputernic, care judecă cu dreptate.

          Problema așteptării zilei lui Dumnezeu, stă în felul cum trăiești, cum te raportezi la poruncile lui Dumnezeu și nu înseamnă că trebuie să faci lucruri „ciudate”.

            Poți să faci lucrurile pe care le fac toți oamenii, ca și Noe la vremea lui. Să mănânci, să-ți hrănești trupul, dar să-l ții în „frâu” când este vorba de păcat.

            Însă pe lângă lucrurile pe care toți le-au făcut, Noe a lucrat în frică și ascultare de Dumnezeu și cu credință a construit „Corabia salvării”, așteptând ziua izbăvirii din mijlocul unui neam ticălos; ceilalți au lucrat nelegiuirea spre pierzarea lor.

           Durerea lui Noe și a lui Lot de asemenea, era starea de nelegiuire și de răutate în care trăia tot poporul în mijlocul căruia își duceau traiul de fiecare zi, amărându-și sufletele.

            Tocmai de aceea, Domnul Dumnezeu îi înștiințează și pe unul și pe celălalt de faptul că vine o „zi” a răzbunării, dar și a salvării.

           Pentru unii moartea veșnică, iar pentru cei neprihăniți eliberarea, salvarea, mântuirea.

            Dincolo de metaforă, lumea este egală pentru toți oamenii și putem trăi în nepăsare, în necredință, în tot felul de răutăți, sau dimpotrivă putem trăi în armonie, în închinare și ascultare de Dumnezeu, iar prin credință, să privim spre „ziua” izbăvirii care se apropie.

           Și așa cum spune profetul Habacuc: „dacă întârzie, să o aștepți cu nădejde, căci va veni și ce a promis Domnul Dumnezeu, se va împlini.”

            În rugăciunea Sa, Domnul Isus „strigă” cu durere către Tatăl ceresc în Ioan 17:15-16 așa: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

            Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

          De multe ori suntem ispitiți să ne gândim că mântuirea noastră se va săvârși într-o altă lume; o lume mai bună, o lume în care să nu fie silnicie și păcat; sau o lume desăvârșită.

          Însă Domnul Isus ne spune că mântuirea noastră se găsește în această lume: care mănâncă, bea, se însoară, se mărită, construiește.

            Însă cei care au „ieșit” de sub influența lumii păcătoase, cei mântuiți prin jertfa de la Calvar, au pe deasupra harul să fie ocrotiți de mâna tare a lui Dumnezeu și sfințiți în Cuvântul pe care-l citesc și îl asimilează în fiecare zi.

            Domnul Dumnezeu pune înaintea omului două variante, sau două alternative: una de viață și una de moarte. Deuteronom 30:15-16 „Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul.

            Dar îți poruncesc azi să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, ca să trăiești…”

           De fapt aceasta înseamnă să umbli în neprihănire: să ai un comportament corect, sau fără vină în faţa legii lui Dumnezeu, să asculți de poruncile Sale, să iubești din toată inima pe Domnul și să I te supui în credință. Trăind și acționând în felul acesta, ziua care se apropie negreșit, nu ne va lua prin surprindere.

           Trăind și lucrând la „corabia mântuirii”, vei auzi chemarea dulce a Domnului pe care L-ai slujit cu drag aici: „vino rob bun și credincios….”

   Domnul Dumnezeu să ne dea înțelepciune, credință și răbdare în așteptarea „zilei” promise.