În voia lui Dumnezeu

                                                 Romani 12:1-2

          „Vă îndemn dar, fraților pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

       Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”

            În urma unei situații, petrecute într-o Biserică, m-am gândit și am zis în sinea mea că frumusețea slujbei într-o Adunare, sau starea de bine nu o dă cântărețul, nici recitatorul și nici măcar predicatorul. Este adevărat că predica, rugăciunile, recitările, cântările nu sunt slujbe închinate Celui ce merită toată gloria și slava, adică Domnul Isus și pentru El facem toate lucrurile. Înaintea Lui ne străduim să aducem jertfele curate, fără cusur în timpul slujbelor.

          Dar frumusețea unei slujbe în Adunare o dă Isus Cristos, care nu lipsește niciodată din mijlocul copiilor Săi. Lucrul acesta nu-l poate înțelege omul care nu a trecut prin „metanoia”, adică nu și-a schimbat mentalitatea și a rămas tot firesc și lumesc, chiar dacă mai trece pe la Biserică. Numai omul duhovnicesc poate să vadă, să simtă și să se bucure în Duhul Sfânt, de prezența Domnului Isus.

           Domnul Isus Se ruga Tatălui în Ioan 17:15 „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.”

Adică păzește-i ca să nu se mai potrivească chipului veacului și a lumii, și să-i înnoiești în omul dinăuntru.

          Dumnezeu a ascultat rugăciunea Fiului Său și lucrează în noi, prin Duhul Sfânt; însă pentru aceasta, trebuie să ne lăsăm modelați.

          Lumea din noi (și noi avem o lume a noastră, chiar dacă nu mai suntem din lume, unii au chiar un univers), nu poate să înțeleagă faptul că nu spectacolul dă frumusețe slujbei, ci Duhul Sfânt și prezența Domnului Isus în mijlocul Adunării.

          De aceea, apostolul Pavel scrie îndemnul, eu îi spun „porunca” aceasta din versetul 2 peste care nu poți trece și nu poți să o ignori dacă vrei să faci voia lui Dumnezeu: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”

          În Exod 12:5 citim că Domnul Dumnezeu a poruncit ca fiecare jertfă adusă înaintea Lui să fie „fără cusur”.

            Preoții trebuia să cerceteze cu de-amănuntul toate animalele aduse pentru jertfă și să respingă pe cel la care se descoperea un defect. Lucrul acesta trebuie să-l facă cei ce conduc și  supraveghează lucrările și slujbele în Adunări.

          Înaintea lui Dumnezeu nu este primit un lucru necurat, sau amestecat cu cele lumești. De aceea spune Pavel: „Să vă prefaceți (să vă schimbați), prin înnoirea minții voastre”

          O jertfă „fără cusur” era în vechime și este astăzi simbolul curăției desăvârșite, pe care Domnul Dumnezeu o primește ca pe o slujbă duhovnicească.

           În contextul acesta, apostolul Pavel ne atrage atenția la jertfa pe care trebuie să o aducem înaintea Celui ce este prezent în Adunare.

            „Vă îndemn dar (eu citesc: vă poruncesc), fraților pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu;”

            Pentru că nu poți veni la altar să aduci o jertfă, dacă nu ești curat, etic, moral și pe deasupra dacă nu ești echipat corespunzător locului unde te afli.

        Dacă citim cu atenție versetul al doilea, vedem clar unde se produce adevărata transformare a credinciosului și unde se produce înnoirea despre care vorbește apostolul:

            Mai întâi se produce în mintea noastră.

            De ce zice Pavel „Să vă înnoiți mintea…”

            Este foarte important cum gândim, ce gândim cu privire la slujba pe care o aducem înaintea lui Dumnezeu; pentru că la nivelul minții se dă o luptă deosebită între „lumea” care guvernează în noi și sfințenia lui Dumnezeu. Aici este lupta!

            Întrebarea este: cine biruiește? Lumea din noi, sau Voia lui Dumnezeu!

            Lumea din noi zice: merge și așa; pot să vin oricum; pot să mă îmbrac cum vreau…, sfințenia lui Dumnezeu zice cu totul altceva: dacă vrei să aduci o jertfă la altar, trebuie să te sfințești, să-ți înnoiești mintea, (metanoia), care înseamnă schimbarea minții; adică nu mai gândesc în felul lumii, ci gândesc în felul cerului.

            Și apoi să fii eliberat de orice răutate, de orice mândrie, de orice necurăție, adică să fii curățit pe dinăuntru și pe dinafară.

            Lumea din mine îmi zice: eu vreau așa!

         Domnul Dumnezeu zice: Voia Mea este cu totul alta și vreau să faci așa cum voiesc Eu.

          Evrei 10:22 „Să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău și cu trupul spălat cu apă curată.”

          Vedeți? Nu te poți apropia oricum de Dumnezeu care este sfânt nu de trei ori așa cum se spune uneori, ci este sfânt la infinit. Sfințenia Lui nu poate fi numărată: 1,2, 3…

            Când vii la închinare trebuie să ai o atitudine de reverență, de pioșenie, de smerenie, ca să fii în voia lui Dumnezeu.

            Pentru aceasta însă, trebuie să rămânem în școala lui Cristos, pentru a învăța de la El smerenia și blândețea, așa cum ne învață Domnul în Matei 11:29 „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; ... ”

            Școala aceasta înseamnă cunoașterea lui Cristos; cunoașterea voii Sale și ieșirea de sub influențele și învățăturile primite pe când eram în lume. Acolo am învățat lucruri care sunt în contradicție cu lucrurile lui Dumnezeu.

            În lume aveam un alt comportament, aveam o vorbire diferită, o gândire diferită, de aceea trebuie să ne lăsăm învățați de Cuvântul lui Dumnezeu și educați pentru chemarea care ni s-a făcut.

            Noi suntem chemați să fim mai mult decât copiii Celui Prea Înalt; suntem chemați să fim preoți, adică cei ce stau de vorbă cu Dumnezeu.

         Ce înseamnă „înnoirea minții noastre?” Înseamnă că gândurile care erau în Cristos Domnul, să fie și în noi, vorbirea noastră să fie o vorbire duhovnicească așa cum a fost a Lui, umblarea noastră să fie o umblare în smerenie așa cum a fost a Lui.

            Când eram în lume, zicea Domnul: „Gândurile Mele nu sunt și gândurile voastre”, dar acum prin înnoirea pe care o face Duhul în noi, trebuie ca și gândurile noastre să fie ca gândurile lui Dumnezeu.

         Adevărata slujbă duhovnicească este aducerea trupului, a minții și voinței noastre împreună, ca un întreg și ca o jertfă plăcută lui Dumnezeu zi de zi, ceas de ceas.

            Fiecare credincios trebuie să se deosebească de practicile lumii și să nu mai trăiască după chipul ei, ci prin înnoirea minții, să se transforme (să se prefacă) după cuvintele apostolului, în fiecare zi mai mult, după chipul lui Cristos.

            Schimbarea aceasta o face Duhul lui Dumnezeu, în măsura în care Îl lăsăm pe El să ni-L descopere pe Isus, Mântuitorul în Cuvânt, după cum ne spune Pavel în 2 Corinteni 3:18 „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

            În concluzie, dacă vrem să facem voia lui Dumnezeu și El să-Și găsească plăcerea în jertfa pe care o aducem înaintea Lui (o rugăciune, o cântare, poezie…), atunci trebuie să punem în practică ceea ce învățăm în „școala” lui Isus.

         Aceasta înseamnă predarea ființei noastre, voii lui Dumnezeu în fiecare zi fără excepție, având mintea înnoita prin Cuvânt și gândurile noaste de asemenea, să le facem ascultătoare de Cristos.

            Domnul Dumnezeu să ne ajute.