Lucruri noi

                                                                Isaia 43:16-19

            „Așa vorbește Domnul, care a croit un drum pe mare și o cărare pe apele cele puternice, care a scos care și cai, o oștire și războinici viteji, culcați deodată împreună, ca să nu se mai scoale, nimiciți și stinși ca un muc de lumânare:

            „Nu vă mai gândiți la ce a fost mai dinainte și nu vă mai uitați la cele vechi!

            Iată, voi face ceva nou și-i gata să se întâmple. Să nu cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustie și râuri în locuri secetoase.”

         Cuvintele acestea, scrise de omul lui Dumnezeu, Isaia, cu aproximativ trei mii de ani în urmă, sunt la fel de valoroase și de actuale; ele sunt în planul lui Dumnezeu pentru noi, și putem să spunem că vor rămâne la fel de proaspete în toate zilele până când Domnul Isus își va răpi mireasa la cer.

           În versetul 18 Cuvântul sfânt ne spune atât de clar: „Nu vă mai gândiți la ce a fost mai înainte, și nu vă mai uitați la cele vechi”.

           Abia ieșit poporul evreu din robia Egiptului, se uita cu nostalgie înapoi unde aveau praji și carne, dar au uitat foarte repede chinul robiei. Așa cum oameni mântuiți prin jertfa Domnului, se întorc în lumea din care au fost scoși, pentru că tânjesc după „nimicurile” pe care le-o oferă spre pierzarea lor.

            Ce vreau să spun vizavi de cuvintele acestea, este faptul că noi suntem tentați, atrași, ispitiți să privim mereu în urmă, gândindu-ne cu nostalgie la lucrurile care ni s-au părut frumoase odinioară, care ne-au marcat și pe care le-am trăit.

          Este adevărat că pentru Biserică mai este o vreme frumoasă, în care ne putem aduna în părtășie, ne putem bucura împreună la slujbe, dar după cum vedem cu ochii noștri și după cum ne spune Cuvântul Scripturii, vremurile se schimbă și lucrurile nu mai sunt cum au fost.

            Și chiar dacă undeva în Scriptură, înțeleptul scrie că „Ce a fost va mai fi”, pentru că lucrurile se rostogolesc într-un ritm „amețitor”, totuși prin proorocul Isaia, Domnul Dumnezeu ne spune că sunt și lucruri care nu au mai fost și nu s-au mai întâmplat. Pentru că Domnul Dumnezeu a păstrat pentru vremurile din urmă lucruri care să bucure sufletul celor mântuiți: „Ce va fi, nu a mai fost niciodată mai înainte”

            Versetul 19 „Iată, voi face ceva nou, și-i gata să se întâmple... ”

            Vedem cu ochii faptul că vremea Bisericii pe pământ, este spre final. Știrile pe care le auzim nu sunt favorabile creștinilor.

          Drumul vechi pe care am mers uneori cu lacrimi, alte ori cu bucurie până aici, se apropie de final; de acum trebuie să pornim pe un drum nou, urmându-L îndeaproape pe Domnul Isus.

            Nu mai este mult și Domnul Isus Cristos, Mirele vine cu alai de îngeri ca să ia Biserica, mireasa dragă, iubită să o ducă acasă, în cer. Acesta va fi un drum și o călătorie pe care nu le-am mai parcurs-o niciodată.

            Gândindu-ne la lucrurile acestea, ar trebui să ne uităm la noi înșine, să ne analizăm din toate punctele de vedere și să vedem dacă suntem pregătiți să pășim pe „calea” aceasta nouă și dacă avem suficient „untdelemn” în vase pentru întâlnirea cu Mirele.

          Domnul Isus spune în Pilda celor zece fecioare că numai cinci erau cu adevărat pregătite să întâmpine pe mire. Celelalte erau pe „jumătate” pregătite și nu au putut să intre la nuntă. Astfel de creștini, care nu sunt în totalitate dedicați Domnului jertfit pe cruce, nu pot să meargă pe calea cea nouă, deschisă pentru cer.

            Încă mai avem multe legături care ne țin de „glia” aceasta numită pământ, care oricum, într-o zi va pieri și ea ca un fum.

         Să rugăm pe Domnul să ne ajute să dăm la o parte orice piedică, să ne dezlegăm de orice legătură pământească; și în clipa aceea măreață, când se va deschide „poarta” pe „drumul” cel nou, să putem pleca împreună cu toți sfinții spre țărmurile veșniciei.

         Ne protejăm de viruși cu măști de trei lei, cu costume speciale, ne îngrijim trupul acesta în fiecare zi, îi dăm medicamente ca să nu aibă dureri, îl hrănim, îl adăpăm și uităm să îngrijim cu maximă atenție sufletul, omul dinlăuntru, să-l hrănim în fiecare zi cu „pâinea cerului”, să-i dăm apă din „izvorul harului”, să-l îngrijim, să-l înfrumusețăm și să-l pregătim pentru cer. Și pe toate acestea nu le facem, spre paguba noastră!

            Oare cum ne vom raporta la lucrurile noi pe care Domnul Dumnezeu le pregătește?

          Ne preocupăm de nu știu ce președinți, sau miliardari să fie anchetați, puși la zid, ne preocupăm de numărul bolnavilor, de numărul morților și de numărul viilor, în loc să ne preocupe starea noastră duhovnicească. Apostolul Pavel face o recomandare în Epistola către Corinteni: „Fiecare să se cerceteze pe sine însuși…”

      Calea cea nouă, este gata să se deschidă și se va întâmpla, după cuvântul Domnului foarte curând.

            Frații mei, vine Domnul Isus!

            „Isus... Și-a ridicat ochii în sus și a zis: „Zachee dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. Luca 19:5.

            „Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.” Luca 10:38

            M-am gândit așa: Dacă Isus ar mai umbla pe pământ și ar veni la noi, I-ar plăcea la noi acasă?

Ar fi El mulțumit de primirea pe care I-am face-o? Mă gândesc adânc și serios la lucrul acesta.

            Cuvintele Scripturii ne dau un prilej de cercetare. Fără o experiență spirituală lăuntrică, omul nu trăiește o credință creștină autentică, ci este doar un adept, eventual un simpatizant. Un astfel de om se găsește „lângă” Împărăție.

            Credința noastră depinde de prezența activă a lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

          Avem toate resursele materiale și spirituale pentru a face ceea ce Domnul vrea să facem și să fim așa cum vrea El să fim!

         Cuvântul lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele noastre și ne conduce în vremea aceasta pe calea aleasă de El, ne cercetează și ne dă răgaz ca să ne îndreptăm viața după standardele Lui, astfel ca să-Și găsească plăcerea în noi și în casele noastre, iar când Domnul v-a deschide drumul cel nou, să putem merge pe el cu bucurie.