BUCURIE SERIOASĂ, CONFLICT CULTURAL ȘI SMERENIA CREȘTINĂ - gânduri cu privire la educația creștină
Haideți să ne rugăm încă o dată.
Tată, am menționat multe despre bucuria serioasă și de aceea mă rog să ne dai darul acestei minuni,
să creezi oameni liberi care să poată înota ca și delfinii, nu ca și meduzele și mă rog să putem
să fim smeriți când stăm neclintiți pentru adevăr.
În Numele Domnului Isus. Amin.
Titlul pe care l-am stabilit alaltăieri a fost, este, „Bucurie serioasă, conflict cultural și
smerenia creștină - gânduri cu privire la educația creștină.”
Este un titlu lung.
Haideți să începem.
Voi schița încotro ne îndreptăm.
Haideți să începem cu definiția educației.
Nu vorbesc despre școlarizare aici, ci despre educație.
Educația - ce o face creștină?
De ce această definiție duce la o focalizare pe bucurie serioasă?
Cum se relaționează apoi bucuria serioasă cu conflictul cultural și ce are aceasta de-a face
cu smerenia creștină?
Deci aceasta e schița încotro ne îndreptăm.
Haideți să începem cu ce este educația.
Voi spune din nou: educația și școlarizarea nu sunt sinonime.
Majoritatea educației se petrece în afara școlii.
Sunt bucuros că există școli - reprezint una din ele. Iubesc Colegiul și Seminarul Betleem.
Pun întrebarea, „Ce este educația în general?”
Părinții o fac, pastorii o fac, profesorii o fac, cei mai bătrâni o fac în folosul celor mai tineri,
deci ce este?
Și iată definiția mea cu privire la educație. Nu se referă încă la educația creștină.
Educația este a instila... (aș vrea să stau vreo 5 minute să explic de ce am ales acest cuvânt, dar n-o
voi face)... educația este a instila obiceiuri ale minții și ale inimii care înclină și capacitează
pe elevi, pentru restul vieții lor, să facă 6 lucruri:
1. Să observe lumea
Totul - cărți, insecte, planete, munți, politică - să observe lumea cu atenție.
2. Să înțeleagă clar ceea ce au observat
Poți să vezi ceva care să nu facă niciun sens.
Să vezi lucrul așa cum este și apoi să-l înțelegi.
3. Să evalueze cinstit ceea ce au văzut și înțeles
4. Să simtă acea realitate evaluată în mod proporțional
O persoană bine educată nu trebuie să aibă simțăminte puternice despre lucruri neînsemnate, sau simțăminte
mici despre lucruri minunate.
O viață emoțională bine proporționată.
5. Să aplice toate acele descoperiri în mod înțelept
6. Să se exprime în mod clar, exact, creativ, atrăgător, în purtare, vorbire și scris, în lume, pentru
binele lumii.
Oricum ai defini-o, deoarece încă nu vorbim despre creștinism.
Aș sta în fața a o mie de educatori care nu-L cunosc pe Domnul Isus și să apăr această definiție a educației.
Aș vrea s-o spun din nou, într-o formă mai scurtă.
Educația este instilarea obiceiurilor minții și inimii care înclină și capacitează pe elevi, pentru restul
vieții lor, să observe, să înțeleagă, să evalueze, să simtă, să aplice și să exprime realitatea pentru
binele lumii.
Părinții trebuie s-o facă.
Școlile trebuie să facă aceasta.
Universitatea trebuie să facă aceasta.
Bisericile și pastorii trebuie să facă aceasta.
Învățătorii de școală duminicală trebuie să facă aceasta.
Forumurile, societățile, cluburile, seminariile și conferințele trebuie să facă aceasta.
Acum, ce ar face-o creștină?
Ce trebuie să schimbi, ce trebuie adăugat?
Ce trebuie scăzut, pentru a face ca această definiție a educației să fie creștină?
Educația, așa cum tocmai am definit-o, e creștină dacă are 4 elemente.
Putem vorbi despre părinți, despre predicare...
1. Toată este făcută într-o dependență conștientă de împuternicirea plină de har a Duhului Sfânt.
De dimineața până seara, educația creștină este efectuată într-o dependență conștientă de împuternicirea
plină de har a Duhului Sfânt.
2. Încredere în Isus Hristos, crucificat pentru păcătoși și înviat din morți, ca temelie a acelei împuterniciri.
Aceasta n-a venit pur și simplu de nicăieri. Nimeni n-o merită.
Dacă te poți baza pe puterea Duhului Sfânt pentru a observa lumea corect, El a cumpărat aceasta pentru tine.
Este un dar nemeritat și Hristos e la baza lui, răstignit și înviat.
3. Faci toată aceasta pentru slava lui Dumnezeu în Hristos.
Se bazează pe Domnul Isus, în puterea Duhului Sfânt, spre slava lui Dumnezeu.
4. Este guvernată în totalitate de autoritatea Bibliei.
Aceste 4 lucruri fac ca educația să fie creștină.
În forma scurtă: Educația creștină este instilarea obiceiurilor minții și inimii care înclină și capacitează
pe elevi, pentru restul vieții lor, să observe, să înțeleagă, să evalueze, să simtă, să aplice și să exprime
realitatea bazându-se pe harul ajutător al Duhului lui Dumnezeu, cumpărat prin sângele Hristosului înviat,
spre slava lui Dumnezeu și binele lumii, totul în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Aceasta face ca educația să devină educație creștină.
Aceasta încercă să facem la Betleem.
Acesta e un rezumat a mulți ani de reflecție la ce trebuie să faci dacă ești o instituție educațională,
cum ar fi căminul, Biserica sau școala.
Iată ce-a de-a 3-a întrebare a mea.
Prima: Ce este educația?
A 2-a: Ce o face creștină?
A 3-a: Ce are aceasta de-a face cu bucuria serioasă?
De ce a face educația în felul acesta, de ce a observa lumea în felul acesta și Cuvântul în felul acesta,
ar conduce pe cineva să pună bucurie serioasă într-un mesaj, sau într-o viață?
Ascultați aceste texte din Noul Testament.
Și asum că dacă observați Noul Testament cu atenție și-l înțelegeți în mod corect și-l evaluați cinstit,
le veți vedea și vă veți opri și veți zice, „O, ce este aceasta?”
Am 14 din ele, le voi citi rapid unul după altul.
14 texte.
„Ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre.”  (Evrei 10)
„Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” (Iacov 1)
„Când oamenii vă vor ocărî și vă vor prigoni... bucurați-vă și veseliți-vă.”  (Matei 5)
„De bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.”  (Matei 13)
„S-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.”  (Fapte 5)
„Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.”  (Romani 5)
„Bucuria lor peste măsură de mare, şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.”
„În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari.”
„Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur... ”
Ce om! Acesta e Pavel.
„Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi.”  (Coloseni 1)
„Aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt.”  (1 Tesaloniceni 1)
„Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea.”  (Evrei 12)
„Voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme.”  (1 Petru 1)
„Bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos.”
Cum ați numi aceasta?
Dați-i un nume.
Noi o numim bucurie serioasă.
Nu e spus în glumă.
Nu e minciună. E sânge peste tot, rușine peste tot, respingere peste tot și bucurie peste tot!
Vă spun, dacă ridicați astfel de biserici, acest oraș va fi întors cu susul în jos.
Deci hai să sumarizăm - atunci când observăm, atunci când faci educația creștină acasă, în biserică,
la școală, când faci observarea, înțelegerea, evaluarea și simțirea în concordanță cu realitatea,
atunci e bucurie în încercare, bucurie în întristare, bucurie în suferință, bucurie în a fi turnat ca jertfă,
bucurie în slăbiciune, bucurie în sărăcie, bucurie în rușine, bucurie în a vinde totul, bucurie în prigoană,
bucurie în a fi jecmănit, bucurie în cruce, bucurie în a avea parte de suferințele lui Hristos.
Îți ia răsuflarea.
Urăsc Evanghelia prosperității deoarece îi lipsește aceasta.
Acesta e centrul vieții!
Trăim în Disneyland în America, da, chiar trăim acolo.
Da, se înrăutățesc lucrurile, dar mergeți în Iran și priviți.
Biserica cu creșterea cea mai rapidă e în Iran acum - și plătesc lucrul acesta scump.
Cine știe ce face Dumnezeu în Coreea de Nord?
Acesta e felul cum este: bucurie serioasă. Așa că atunci când privirea noastră atentă, gânditoare,
înțelegătoare, lucrează în educația biblică, aceasta e bucuria pe care o căutăm.
Avem niște expresii favorite care ne place să le folosim la Betleem. Le luăm din Biblie.
Cea mai semnificativă e din 2 Corinteni 6:10, unde Pavel spune „întristați și totdeauna suntem veseli.”
Observați că întristarea și bucuria sunt simultane, nu secvențiale? Vedeți aceasta?
Întristați și totdeauna... nu întotdeauna întristați și câteodată bucurându-ne, ci întristați câteodată
și întotdeauna veseli.
Ceea ce înseamnă că uneori sunt simultane.
Dacă ai peste 30 de ani și ești creștin de la vârsta de 16 ani, poți să indici momente din viața ta când
ai plâns în hohote dar inima ta sălta de bunătatea lui Dumnezeu în ceea ce te făcea să plângi.
Îți poți aminti cum a fost.
Și secvențialul e în Biblie: „seara vine plânsul, dar” ce vine dimineața? „Dimineața vine veselia.”
Evident, cele 2 texte nu sunt contradictorii.
Deci există experiențe reale ale secvențialității (e un cuvânt acesta?) - experiențe adevărate ale
secvențialului - noapte foarte tristă, dimineață foarte veselă.
Pavel spune că noaptea aceea tristă a avut bucurie în ea.
Dacă ești creștin, noaptea aceea tristă a avut o mică sămânță, care n-a murit.
N-a murit când ți-a murit soțul, n-a murit când ți-a murit mama, n-a murit când ți-ai pierdut slujba.
N-a murit. Te rog nu-mi spune că a murit, căci n-a murit.
„Întristați și totdeauna suntem veseli.”
Deci noi credem că în centrul vieții care e în Hristos, este educația despre bucurie serioasă.
Și ne simțim îndreptățiți să facem această declarație atotcuprinzătoare datorită a două pasaje în care
Pavel își descrie chemarea apostolică în viață - le iubesc.
Vă aduceți aminte de 2 Corinteni 1:24?
Spune următoarele: „Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi împreună
la bucuria voastră.”
Pavele, descrie-mi care este chemarea ta? Ce faci, mergând din oraș în oraș și întemeind biserici,
hrănindu-le, rânduind prezbiteri, apoi mergi mai departe, vrei să mergi în Spania. Ce faci?
Lucrez cu oamenii pentru bucuria lor. Salvez oameni de la iad pentru bucuria lor veșnică.
Clădesc această biserică pentru a putea supraviețui orice.
Aceasta face, aceasta e chemarea sa.
E și chemarea ta? E chemarea mea, pentru aceasta am trăit timp de 50 de ani.
Încerc să-i fac pe oameni fericiți în timp ce mor.
Fericiți în timp ce trec prin lucrurile oribile din lume, căci Dumnezeu este bun tot timpul.
Aceasta e chemarea mea.
Sau Filipeni 1:25.
Un tânăr mi-a spus aseară... o, n-am fost aici atunci; a fost în această după-amiază.
A venit la mine și a zis, „Deci vreți să stați sau să plecați?”  (Să trăiți sau să muriți?)
Am spus, „Mi-ar place să plec, dar cred că ar trebui să stau.”
Ceea ce a spus apostolul Pavel - l-am citat pe el.
Am încercat să-mi aliniez inima cu el.
„Cãci pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig.
Dar dacã trebuie sã mai trãiesc în trup, face sã trăiesc,” deci probabil că voi sta.
Ce-a vrut să spună când a spus că vrea să stea, pentru ei?
Asta a spus - în versetul 25.
Acelea au fost versetele 20-22, acesta e versetul 25: „voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi,
pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre.”
Dacă trebuie să stau pe această planetă, trebuie să-i fac pe oameni bucuroși în Dumnezeu.
Voi merge în Spania, îi voi face pe păgâni bucuroși în Isus.
Misionarii fac aceasta, și voi faceți aceasta - în casele voastre, punând substanță la baza bucuriei.
Nu poate fi clătinată.
Deci credem că acest lucru e chiar în centrul educației creștine.
Lucrători la bucuria voastră, pentru înaintarea și bucuria credinței voastre.
Încă 2 întrebări.
Bucurie serioasă, conflict cultural, smerenia creștină.
Deci avem aceste 2 piese de pus în puzzle aici.
Unde duce aceasta?
Conflict cultural - despre ce vorbești?
Cum o educație care te duce adânc în Cuvântul lui Dumnezeu și vine cu această realitate masivă numită
bucurie serioasă, iar acum vrei să ne gândim la conflict cultural - de ce? Ce vrei să spui?
Bucuria serioasă, așa după cum tocmai am văzut în Noul Testament, eliberează sufletul de dependența
de apreciere culturală și conformare culturală.
Te eliberează.
Cu alte cuvinte, atunci când bucuria ta vine de la Dumnezeu prin Hristos și este absolut de neclătinat
în tristețe, necazuri, slăbiciuni, sărăcie, rușine, dezonoare, persecuție, pierderi, atunci cultura
își pierde puterea de a te controla.
Ești o persoană liberă.
Dacă stai ferm pe ceva ce cultura urăște, sau vorbești un cuvânt care e condamnat de cultură și
ei te rușinează, te persecută, te jefuiesc, te anulează, bucuria ta rămâne neclintită și ești liber.
Nu ești controlat.
Liber!
Atunci când cetățenia ta este în ceruri și toată moștenirea ta este în cer și toată bucuria ta vine
de la Hristos din cer, ești o persoană liberă pe planeta Pământ.
Și o persoană foarte subversivă, foarte contra-culturală. Nimeni nu te poate atinge.
Vreau oameni liberi.
Dacă bucuria ta vine de la lume, cu beneficiile ei, conforturile ei, laudele ei, atunci ești ca
o frunză în vânt.
Bucuria ta nu este o bucurie serioasă, ci e o bucurie de mâna a 2-a.
Nu ești liber.
Ești împins încoace și încolo de știri, de un telefon, de un e-mail critic, de un cuvânt din partea
unui prieten. Emoțiile tale sunt împinse în toate direcțiile, căci ești o frunză în vânt - toată bucuria
ta e atașată de persoana asta sau cealaltă, de aprobarea aceea, de casa, banii, mașina aceea, de
acele bijuterii, de soție, de copilul de 3 luni.
Bucuria ta e legată de lucrurile de pe pământ, iar dacă se întâmplă ceva, ești terminat.
Nu ești un om liber.
Creștinismul nu este așa.
Bucuria serioasă îi eliberează pe oameni și îi face să fie oamenii cei mai siguri și cei mai subversivi
atunci când e vorba de control din partea culturii.
A fost întotdeauna adevărat - de 2000 de ani încoace. Nu e nimic nou cu privire la aceasta.
Bucuria serioasă în Hristos, prin durere, a fost întotdeauna radical de eliberatoare de controlul culturii.
Deci primind bucurie din cer creștinii devin liberi pe pământ.
A fost întotdeauna adevărat.
Lucrul nou astăzi este că rețelele de socializare au creat o intensificare a tacticilor de control vechi
ale culturii. Tacticile nu sunt noi.
Dinamicile emoționale de control și rușinare nu sunt noi, dar mas-media e nouă, e peste tot și e puternică.
10000 de oameni pot face gașcă împotriva ta peste noapte.
În cultura noastră se numește (cred că toți știți asta), se numește „cultura strigărilor”, „cultura
ultrajului”, „cultura anulării”, „cultura răsfățată.”
Această ultimă expresie vine dintr-o carte intitulată „Răsfățarea minții americane” de Jonathan Hate.
Și iată o frază pe care am găsit-o foarte iluminatoare.
El a zis, „Această cultură de azi, în care au crescut tinerii în ultimii 20 de ani, îi învață pe oameni
să vadă cuvintele ca violete și să interpreteze idei și vorbitori (ca și mine) ca siguri sau periculoși
mai degrabă decât adevărați sau falși.”
Deci dacă stai tare și vorbești adevărul s-ar putea să fii supus strigătelor sau ultrajului sau a fi
anulat, sau acuzări că n-ai răsfățat destul de suficient oamenii care trebuie răsfățați.
Bucuria serioasă este un mare eliberator de la această cultură, așa cum a fost pentru fiecare cultură.
Aș vrea să vă dau o ilustrație din Noul Testament.
Aș putea da și altele, dar haideți să privim la una cu greutate, o ilustrație din Noul Testament cu privire
la cultura strigătului, a ultrajului, a anulării, a rușinării, căci e chiar acolo în Faptele Apostolilor 5.
Sinedriul evreiesc încerca să-i reducă la tăcere pe apostoli.
„Pretindeți că Isus este Hristosul. Vrem să tăceți!”
Deci ce-au făcut? Vă voi citi din Fapte 5:40-41:
„au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.”
Și ascultați la aceasta.
Cum ați reacționa?
„Ei au plecat dinaintea Soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.”
E bucurie serioasă care i-a eliberat.
Și ce au făcut în ziua următoare?
Iubesc creștinii radicali.
„Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.”
Liberi!
Liberi!
Liberi!
Cum?
S-au bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriţi.
Hai!
Nu ne vom juca jocuri. Nu vom zice, „O, m-au batjocorit, îi voi da în judecată, ua, ua, ua, ua.”
Haideți, creștini, nu ne jucăm jocul acesta cultural. Suntem oameni liberi.
Nu suntem controlați de batjocură, sau de strigare, sau de anulare.
Anulează-mă, fă-mi ziua!
Isus are ușa deschisă - fără anulare, fără condamnare.
Haideți, nu vom fi papagali ai culturii.
Ceea ce ne aduce la ultima întrebare.
Smerenia creștină, căci John Piper tocmai a strigat.
Dacă stai ferm pe poziție contra culturii, dacă lași cuvinte să-ți iasă din gură într-un blog, sau într-o
predică, sau o conversație la lucru, dacă lași să-ți iasă din gură cuvinte pe care cultura le consideră
că trebuie anulate, atunci vei fi acuzat de aroganță și alte nume rele.
Dar cel mai mult mă preocupă aroganța, căci Dumnezeu urăște aroganța și mândria, chiar mai mult decât adulterul.
Și întrebarea este dacă acuzația de mândrie, să spunem mâine sau luni la lucru...
Tocmai ți-ai spus opinia și ei se zbârlesc la tine, „Chiar crezi asta?”
„Da, cred.”
„De ce?”
„Cred că Dumnezeu ne-a învățat asta în Cuvântul Său.”
Și dacă propoziția următoare este: „Cine ești tu să vorbești pentru Dumnezeu? E cea mai arogantă propoziție
pe care am auzit-o ieșind dintr-o gură omenească.”
Și acum ce faci?
Aici vom încheia, încercând să explicăm aceasta.
Nu e ceva nou că lumea a deturnat cuvântul „aroganță” și l-a făcut egal cu „convingere.”
Nu e ceva nou că lumea a deturnat cuvântul „smerenie” și l-a făcut egal cu „incertitudine.”
Motivul pentru care spun că nu e ceva nou e deoarece G. K. Chesterton a scris următoarele lucruri în 1908:
„Lucrul de care suferim astăzi este smerenia în locul greșit. Modestia s-a mutat de la organul ambiției
și s-a așezat pe organul convingerii, unde n-a fost niciodată intenționată să fie.
Un om trebuie să se îndoiască de sine însuși și să nu se îndoiască de adevăr.
Lucrurile s-au inversat. Astăzi (în 1908) partea omului pe care omul și-o exprimă este exact partea
pe care n-ar trebui să și-o exprime el însuși, iar partea de care se îndoiește este exact partea
de care n-ar trebui să se îndoiască - motivul sau adevărul divin.
Suntem pe drumul care produce o rasă de oameni prea modești mintal pentru a crede în tabla înmulțirii.”
Deci, dacă smerenia nu este abandonarea convingerii și nu este îmbrățișarea incertitudinii, atunci ce este?
Suntem chemați, în Noul Testament, să avem încredere.
Încredere care să fie atât de tare încât, dacă ești bătut cu nuiele sau bice și apoi să ți se dea drumul,
să te bucuri. Atât de mare încredere.
„S-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele lui Hristos.”
Deci vă voi spune 5 lucruri care constituie smerenia creștină, apoi vom încheia.
1. Smerenia creștină începe cu un simț al supunerii față de Dumnezeu, în Hristos.
Matei 10:24 - „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său.”
Este dedesubt.
Subordonare.
Aici începe smerenia: eu nu sunt Dumnezeu.
Este o propoziție mare.
Am încercat timp de aproape un an, să mă pun pe genunchi o dată pe zi 30 de secunde și să spun
„Nu sunt Dumnezeu.”
„Mă auzi, Doamne? Sunt total confortabil cu aceasta. Tu ești, nu eu. Și voi trăi în felul acesta,
cu soția mea și cu toți ceilalți.”
1 Petru 5:6 - „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu.”
Trebuie să simțim aceasta, nu doar s-o știm. S-o simțim.
Dumnezeu este deasupra, eu sunt dedesubt și nu sunt vrednic să-i leg șiretele la încălțăminte.
Distanța dintre mine și Dumnezeu e infinită. Mărimea, puterea, înțelepciunea, dreptatea, adevărul, sfințenia,
mila, harul Său sunt tot atât de sus deasupra mea pe cât cerurile sunt de sus deasupra pământului.
Deci eu nu sunt Dumnezeu.
Punctul nr. 1: Smerenia începe cu un simț al subordonării. Eu mă cobor și El trebuie să Se înalțe,
iar eu să cobor, în fiecare zi eu sunt jos, iar El e sus.
Dacă nu începi aici, smerenia va deveni o virtute în care te poți lăuda.
2. Smerenia nu este un drept la un tratament mai bun decât a primit Domnul Isus.
Acest lucru e probabil cel mai greu, radical și necesar să-l auzim în zilele noastre.
Smerenia nu este un drept la un tratament mai bun decât a primit Domnul Isus.
Matei 10:25 - „Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul,” - adică Diavol. L-au numit pe Domnul Isus
diavol.
... „cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?”
Dacă nu ți s-a spus vreodată că ești diavol, ceva e greșit.
Sună așa, oricum.
„Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?”
Deci smerenia nu produce o viață bazată pe drepturi care credem că ni se cuvin și un simț că suntem
îndreptățiți la anumite lucruri.
„Am drepturi! Am drepturi! Am drepturi! Sunt îndreptățit la aceasta!”
Asta nu e minte smerită.
„Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.
"El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug."
Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea
Dreptului Judecător.”  (1 Petru 2:21-23)
Multă din mânia lui John Piper... și acesta cred că e păcatul meu cel mai obișnuit...
căsătoria mea cu Noelle, (am sărbătorit 50 de ani în decembrie trecut) n-a fost amenințată de adulter
sau pornografie, nu acesta a fost câmpul meu de luptă, ci mânia.
Sunt un om mânios. Probabil că puteți auzi aceasta în vocea mea - îmi ridic vocea repede, mă supăr pe
cultură, din fire mă supăr pe prostie, pe neavăr și pe lucruri care-L dezonorează pe Hristos.
Deci probabil că trec linia aceea dintre, știți... cum o numim? ... indignarea îndreptățită și mânie.
Probabil trec linia aceasta în fiecare zi.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Evanghelie, nu-i așa?
Deci aceste texte înseamnă mult pentru mine și mă urmăresc, mă urmăresc tot timpul.
Hristos v-a lăsat o pildă. În gura Lui nu s-a găsit vicleșug, El n-a făcut păcat. Când a suferit,
nu amenința, când era batjocorit, n-a răspuns cu rău la rău, ci Se supunea Dreptului Judecător.
Urmează-L.
George Otis a zis (și când am auzit aceasta, cam prin 1985)...
George Otis a zis, „Domnul Isus niciodată nu le-a promis ucenicilor o luptă dreaptă.”
Are atâta dreptate!
Și câți dintre voi vă supărați atunci când sunteți într-o luptă, „Asta n-a fost corect!
Eu n-am spus asta. Tu ai zis, dar eu n-am spus-o!”
Cu privire la Domnul Isus au mințit tot timpul. Așa ajungi să fii omorât.
„A spus că va distruge Templul și-l va zidi la loc în 3 zile. Omoară-L!”
Și au făcut-o.
Deci probabil că veți muri de calomnie, unii din voi.
Defăimare.
Nu, „Au spus multe lucruri frumoase despre mine și voi muri o moarte glorioasă pe un câmp de misiune.”
Nu, ci vor spune minciuni despre tine și vei muri din cauza asta, și nu va fi ceva glorios, ci ceva
asemănător cu ce s-a întâmplat Domnului Isus.
Deci pledez cu voi, că dacă vreți să fiți smeriți ca Domnul Isus, care n-a socotit ca un lucru de apucat
să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat de Sine Însuși, atunci nu puteți trece prin viață cu un
simț al îndreptățirii și a drepturilor, ca și cum ar trebui să fiți tratați mai bine ca Domnul Isus.
Cine credeți că sunteți?
3. Smerenia declară adevărul nu pentru a umfla eul cu control sau cu triumf în dezbateri, ci smerenia
declară adevărul ca și onoare la adresa lui Hristos și dragoste pentru alții.
Există o diferență între a încerca să câștigi un argument și a câștiga pe oameni cu adevărul.
1 Corinteni 13:6 - Dragostea „se bucură de adevăr.”
Dacă adevărul este un instrument al mântuirii (ceea ce este, conform 2 Tesaloniceni 2:10 - ei pier
„pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.”
Dacă adevărul este un instrument pentru mântuire, atunci îi iubim pe oameni vestind adevărul, pentru mântuire.
Dacă adevărul este un instrument pentru sfințire, ceea ce este („Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul
Tău este adevărul.”) atunci vom vesti acest adevăr ca o expresie a dragostei care-L înalță pe Hristos.
Dacă adevărul este un instrument pentru eliberare și bucurie, ceea ce este („Veți cunoaște adevărul,
și adevărul vă va face slobozi.”) atunci vom vorbi adevărul în slujba dragostei și libertății care-L
slăvește pe Hristos, indiferent ce-ar spune cineva, căci vedem în Biblie ce face adevărul - îi eliberează
pe oameni, iar dacă nu vor să asculte, totuși îi vom iubi cu el.
Deci vorbind adevărul pe care alții au nevoie să-l audă, fie că vor sau nu, este o onoare adusă lui Hristos
și dragoste față de ei.
4. Smerenia știe și simte că e dependentă de har întru totul.
Dependentă pentru cunoaștere, dependentă pentru credință, dependentă pentru acțiune, dependentă pentru a respira.
Pentru totul.
Matei 16:17 - „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit
lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”
Simpla cunoștință pe care Petru a avut-o că Isus este Hristosul, a fost un dar de la Dumnezeu.
Efeseni 2:8 - „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi;
ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”
Credința ta, dacă ești credincios, a fost un dar.
Dumnezeu ți l-a dat.
Filipeni 2:12 - „duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur...
Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.”
Deci toată creșterea noastră în har, toate slabele noastre succese în sfințire sunt un dar de la
Dumnezeu care lucrează în noi.
Și cele mai simple planuri, cum ar fi, „Voi fi acasă înainte de ora 10.”
Hilton, la 4 minute distanță. Le-am spus, „Voi sta vreo oră și ajung acasă pe la 10.”
Credeți că ajung acasă până la 10? Aș putea fi mort până la ora 10.
Acesta e un citat din Biblie.
Iacov 4:15 - „Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: "Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare
sau cutare lucru."
Adică să ajung la Hilton până la ora 10.
Dacă Domnul vrea, Piper va fi în dormitorul lui la 10, gata pentru un zbor dis de dimineață.
Și dacă El nu vrea, atunci nu vei ajunge acolo până la 10.
Dumnezeu e Dumnezeu!
Smerește-te dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, tu, plănuitorul serii tale și spune,
„Dacă Domnul vrea, voi ajunge la Hilton până la ora 10” și simte lucrul acesta și iubește-l.
Nu eu îmi conduc viața, ci Dumnezeu e Dumnezeu.
Cine credem noi că suntem, gândind că putem merge acolo sau acolo și că facem asta sau cealaltă și respirăm?
Eu dorm doar pe partea stângă.
Nu știu de ce nu pot dormi pe partea dreaptă și nu pot dormi pe spate.
Mă pun pe partea stângă, ca un bebeluș, în felul acesta și în mod regulat îmi cobor un pic mâna și-mi iau pulsul.
Știți de ce fac aceasta?
Chiar fac lucrul acesta.
Fac aceasta pentru că atunci când simt bătăile, spun, „Oricare dintre acestea ar putea fi ultima.
Am zero control asupra acestui bum, bum, bum. Niciun control.”
Ce gând bun înainte de culcare!
Pentru a te putea liniști, vorbești cu Domnul Isus și-I spui, „Acum, Doamne Isuse, nu eu sunt în control,
ci Tu ești. N-am nicio idee dacă aceasta e noaptea mea. Onest, aș vrea să mor în somn, dar nu vreau
să-Ți spun ce să faci. Ce vreau să fac în principal acum, în ultimele 2 minute înainte de a adormi
e să mă asigur că relația noastră e bună. Te iubesc, mă încred în Tine. Eu sunt un păcătos iar Tu ești
singura mea nădejde. Dacă această inimă se oprește la 3 dimineața în timp ce dorm, voi fi cu Tine.
Mulțumesc pentru Evanghelie, mulțumesc pentru sângele Tău.”
Este un mod minunat de a te culca. Ar trebui să faceți lucrul acesta.
Dar să nu fiți legaliști cu privire la aceasta.
Deci a 4-a (și aproape am terminat), a 4-a caracteristică a smereniei este că smerenia știe și simte
că suntem dependenți de har pentru orice cunoaștere, credință, acțiune, respirație.
Treci prin viață și știi că „El este Dumnezeu și eu nu sunt, și tot ce primesc este un dar.”
Și ultima:
5. Smerenia știe și simte că este supusă greșelii și de aceea ia în considerare critica și învață din ea.
Și de asemenea știe că Dumnezeu a prevăzut și convingere umană de neclintit și că El ne cheamă
să-i convingem și pe alții.
E un fel de paradox.
1 Corinteni 13:12 - „Acum, vedem ca într-o oglindă în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă.
Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”
Aceasta e o postură umilă - nu sunt infailibil, nu cunosc totul, există încă multe pe care trebuie să le învăț.
Și dacă nu sunt infailibil și tu ai ceva cu mine ar fi înțelept din partea mea să te ascult.
S-ar putea să resping tot ce spui, dar poate că nu, deoarece s-ar putea ca tu să vezi ceva ce eu nu văd.
Apropo, e bine să fii căsătorit.
E foarte bine să fii căsătorit.
Soția mea m-a scutit de multe imbecilități, de lucruri prostești pe care n-ar trebui să le spun.
Proverbe 12:15 - „înţeleptul ascultă sfaturile.”
Deci nu suntem Dumnezeu, ci păcătoși, limitați, condiționați de cultură și de aceea suntem supuși greșelii
și de aceea Iacov spune că facem multe greșeli cu gura noastră - Iacov 3, vă aduceți aminte?
Facem multe greșeli.
„Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.”
Ceea ce nu este adevărat despre nimeni, în afara Domnului Isus.
Deci trebuie să fim gata de a învăța.
Unde putem un găsi un verset despre a fi gata de a învăța?
Un om smerit e un om care e gata să învețe.
Dacă vii aici la urmă și-mi strângi mâna și spui, „Cred că felul în care ai explicat Iacov 4:15 nu
e corect,” răspunsul meu la aceasta nu trebuie să fie un fel de zburlit, „Eu sunt predicatorul, cine te
crezi tu că ești?”
Ar fi un lucru nebunesc, arogant, stupid, imbecil pe care l-aș spune.
Sper că aș spune, „Ce am greșit?”
Iar tu ți-ai deschide Biblia și ai spune, „Dar cum e cu acest cuvânt?”
Și eu aș spune, „Hm, nu m-am gândit la aceasta,” ceea ce se întâmplă destul de des.
Cineva m-a întrebat, „Te-ai gândit la aceasta?” și eu am spus, „Niciodată nu m-am gândit la aceasta.”
Aș merge la versetul acesta, din Iacov 3:17 - „Înţelepciunea care vine de sus este întâi, curată,
apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat... ”
Înțelepciunea care vine de sus este curată, pașnică - „Hai să gândim împreună. Eu nu știu totul, tu nu știi totul,
spune-mi unde crezi că am greșit, eu îți voi spune de ce cred că n-a fost o greșeală; putem încerca
să ne convingem unul pe celălalt?”
În felul vechi de a o face, nu prin Twitter.
Deci smerenia știe că Dumnezeu a făcut și provizie pentru convingerea umană de nezguduit.
Ascultați 2 Corinteni 5:11 - „Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm.”
Nu te poți clătina, dacă încerci să-i convingi pe oameni.
Sau Tit 2:15 - „Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.”
Uau!
Deci nu poți încerca să-i convingi pe cineva cu smerenie dacă nu ai convingeri.
Nu poți vorbi smerit cu autoritate, dacă nu ai convingeri.
Suntem aproapte gata.
Dacă cineva vine la tine și spune, „Relativismul e de fapt postura umilă. Nu poți ști cu adevărat
ce este adevărul și adevărul tău și al meu s-ar putea ca amândouă să fie adevărate - nu putem ști
și adevărul tău și adevărul meu sunt egale. Fiecare trebuie să meargă pe drumul lui.”
Ai putea spune că e o postură foarte umilă.
Nu este!
Știi de ce nu este o postură smerită?
Deoarece, dacă nu există adevăruri obiective pe care să le poți cunoaște, atunci ești liber să fii propriul
tău dumnezeu. Ceea ce e un lucru foarte atractiv ființelor umane căzute, ca și mine.
Mi-ar place să fiu dumnezeu, dacă nu L-aș iubi pe Dumnezeu.
Dar dacă nu L-aș cunoaște pe Dumnezeu, atunci nu mi-ar place nimic mai bine decât să fiu dumnezeu,
să vă spun cum să mă slujiți, să mă mulțumiți.
Deci dacă nu există adevăruri absolute cărora trebuie să mă supun, ca realități din afara mea, atunci
sunt dumnezeu, pot face ce vreau.
Sunt judecător și juriu în orice controversă: eu însumi.
Se pare că e o postură smerită, dar de fapt nu e o postură smerită, ci maschează mândria: „Voi face ce vreau,
mulțumesc frumos, și ar fi bine să te dai la o parte, căci adevărul meu e adevărul meu și e tot la fel
de bun ca adevărul tău.”
Nu e o postură umilă.
Smerenia se supune realității obiective.
Acesta e un amvon. Nu voi da cu capul de el și să cred că e un nor.
E un amvon. E făcut din lemn, cred.
Lemn. Foarte dur, m-aș răni.
Mă supun acestei realități - e acolo, nu pot face nimic cu privire la ea.
Nu sunt Dumnezeu și mă supun realității și adevărului.
Aceasta e postura umilă, nu „Eu sunt Dumnezeu și pot trece prin asta.”
Deci smerenia știe că înțelegerea ei cu privire la realitate e failibilă, pe de o parte, dar că există
adevăr obiectiv și că prin harul lui Dumnezeu El a făcut o cale pentru noi să vedem adevărul,
să ne supunem lui, să-l proclamăm și să ne atârnăm viețile de el.
La baza acestor 5 trăsături este această convingere: smerenia simte că smerenia este un dar pe care
noi nu-l putem atinge.
Dacă smerenia este produsul atingerii, atunci m-aș lăuda că am atins lucrul acesta.
Smerenia este darul care se uită pe sine, care primește toate lucrurile ca pe un dar.
Sau, cum a spus apostolul Pavel, este parte din roada Duhului Sfânt, este un rod al Evangheliei.
A ști și a simți că sunt un păcătos disperat și că Hristos este un mare Mântuitor, un Mântuitor nemeritat.
Sau cineva ar putea spune: smerenia creștină este cea mai mare, sau smerenia creștină în cele mai mari
conflicte culturale, este roada bucuriei serioase, bucurie în bogățiile nemăsurabile, de neclintit,
nemeritate, ale lui Hristos.
Deci iată îndemnul meu final pentru fiecare dintre noi:
1. Supuneți-vă lui Hristos ca și suprem.
2. Nu așteptați să fiți tratați mai bine decât Isus.
3. Spuneți adevărul în dragoste, de dragul lui Hristos.
4. Primiți toată viața ca har.
5. Fiți gata să învățați, dar nu fiți fără coloană vertebrală.
„Nu vă lăudați cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre, și voi sunteți ai lui Hristos
și Hristos este al lui Dumnezeu.”
Deci stați fermi pe bucuria serioasă.
Haideți să ne rugăm.
Tată ceresc, mă rog acum să iei tot ce am spus care e adevărat și prin Duhul Tău sigilează aceasta în fiecare
minte și inimă din această sală.
Dacă am spus ceva nelalocul lui, atunci avem nevoie de anulare. Te rog să anulezi Tu.
Și Te rog să ne unești în felul de bucurie serioasă care vine din educația creștină, care ne conduce
la libertate în interacțiunile noastre cu cultura, nu la a fi controlați, și care ne face smeriți.
Te rog acestea în Numele Domnului Isus. Amin.