CE FEL DE INIMĂ MERITĂ HRISTOS
Deci Tată venim acum cu îndrăzneală în prezența Ta și Te rugăm ca, deoarece Hristos a murit pentru noi
și a înviat, să faci ca suflete să fie mântuite, inimi să fie întărite, căsătorii să fie reparate,
biserici să fie întărite, misiuni să înainteze, prin a ne ajuta să vedem ce este hedonismul creștin.
Și Te rog aceasta în Numele Domnului Isus. Amin.
Puteți lua loc.
La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.
Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.
Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.
Domnul Isus a spus: „Avraam s-a bucurat că are să vadă ziua mea. A văzut-o și s-a bucurat.”
Și ei I-au zis, „Nu ai nici cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?”
Și Domnul Isus a spus, „Adevărat, adevărat vă spun, înainte să se nască Avraam, sunt Eu.”
Toma I-a spus Domnului Isus, „Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea într-acolo?”
Și El i-a răspuns, „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
"Doamne", i-a zis Filip,"arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns."
Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.
Isus a strigat: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Căci Isus este imaginea Dumnezeului celui nevăzut. Toată plinătatea dumnezeirii locuiește trupește în El.
El este strălucirea slavei lui Dumnezeu și întipărirea ființei Lui.
Prin El au fost făcute toate lucrurile în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute,
fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.
El susține Universul prin Cuvântul puterii Lui.
Prin El se țin toate.
Și totuși... deși avea chipul lui Dumnezeu n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
El n-a făcut niciun păcat. Niciunul!
Nici nu s-a găsit vicleșug în gura Lui.
Deci prin ascultarea unui singur Om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți. Căci Dumnezeu L-a făcut să fie
păcat pe Cel ce n-a avut păcat, astfel încât noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii făcându-se blestem pentru noi.
El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.
Pe când eram noi încă fără putere, la vremea cuvenită, Hristos a murit pentru cei nelegiuiți.
Și când s-a apropiat vremea, El a zis, „Nimeni nu-Mi ia viața. Eu o dau de bunăvoie.
Am puterea să-Mi dau viața și iarăși s-o iau.”
Deci, după ce a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta măririi lui Dumnezeu.
Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume;
pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
Toată puterea I-a fost dată în cer și pe pământ.
Tatăl Îl iubește pe Fiul și I-a dat în mâini toate lucrurile.
Dumnezeu a pus toate lucrurile la picioarele Fiului, toți îngerii, toate stăpânirile și toate puterile
și L-a făcut să fie Capul trupului, al Bisericii, ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.
El are autoritate să ierte păcatele.
El vorbește și chiar și vântul și marea Îl ascultă.
El poruncește duhurilor necurate și ele ies afară.
El ceartă febra și se duce.
El face pe orbi să vadă, pe surzi să audă, pe șchiopi să meargă, curăță pe leproși, poruncește morților și ei învie.
El cheamă pe copilași să vină la El și rătăcește pe cei mândri în gândurile lor și-i coboară pe cei
puternici de pe scaunele lor de domnie.
El nu rupe trestia frântă și nu stinge fitilul care fumegă, până va face să biruie judecata.
În El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și științei.
Nimeni n-a vorbit vreodată ca omul acesta.
A-L cunoaște pe El înseamnă a cunoaște bogățiile nepătrunse ale lui Hristos.
Și El vine iar, pe nori, așa cum L-au văzut plecând, dar de data aceasta cu sfinții îngeri și cu putere
și slavă mare. Și ne va izbăvi de mânia viitoare și va schimba starea smerită a trupurilor noastre
în trupuri de slavă prin puterea pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.
În acea zi, minune a minunilor, Se va îmbrăca pentru slujire și ne va face să stăm la masă, iar El va
veni și ne va sluji și încă va fi blând și smerit cu inima, dar totuși ochii Lui vor fi ca para focului,
picioarele lui ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor, glasul Lui ca vuietul unor ape mari și din gura Lui
va ieși o sabie ascuțită cu două tăișuri, iar noi Îi vom vedea fața ca soarele când strălucește în
toată puterea lui.
Și vom fi totdeauna cu Domnul și nu vom mai vedea ca într-o oglindă întunecată, ci față în față.
Bucuria în nădejde va da locul bucuriei la a vedea realitatea.
Plăcerile oricărui gust care ne-a legat de Hristos în lumea aceasta vor exploda în plăcerile serbării cerești
și vom cunoaște în sfârșit, nu doar în parte, ci pe deplin, că în prezența Sa sunt bucurii nespuse
și desfătări veșnice la dreapta Lui.
Întrebarea se pune: Cum răspunzi acestui Hristos într-un fel care-L onorează așa cum merită?
Ce fel de gândire și de răspuns al inimii este potrivit pentru aceasta?
Hedonismul creștin există pentru a da răspuns acestei întrebări, dar înainte de a vă da răspunsul
vreau să mai pun ceva temelie din Scriptură.
Am început cu acest portret scurt, inadecvat, prețios, glorios, biblic, al Domnului Isus.
Haideți să gândim la felul cum totalitatea Scripturii aduce la iveală și formează răspunsul nostru la
măreția, frumusețea și valoarea lui Hristos.
Deci am văzut deja că toată plinătatea dumnezeirii locuiește în El.
El este Dumnezeu, este strălucirea slavei Lui, întipărirea ființei Lui, iar noi, prin credință, am privit
în Cuvântul Său și am îmbrățișat această slavă divină.
Aceasta ne face creștini.
Dacă L-ai văzut pe El, așa cum reiese din Cuvântul Său, L-ai văzut pe Dumnezeu.
„Dacă M-ați văzut pe Mine, L-ați văzut pe Tatăl.”
De aceea, dacă L-ai întâlnit pe Dumnezeu așa cum este revelat cu adevărat în Vechiul Testament,
atunci L-ai întâlnit pe Hristos.
Dacă L-ai întâlnit pe Hristos așa cum este revelat cu adevărat în Noul Testament, atunci L-ai întâlnit
pe Dumnezeul lui Avraam, David, Moise, Isaia.
Dumnezeu nu are nicio frumusețe pe care Hristos să n-o împărtășească.
Hristos n-are nicio frumusețe pe care Dumnezeu să n-o împărtășească, căci El este Dumnezeu.
A cunoaște frumusețea lui Hristos înseamnă a cunoaște frumusețea lui Dumnezeu.
A cunoaște frumusețea lui Dumnezeu înseamnă a cunoaște frumusețea lui Hristos.
Nu contează unde este revelată în Biblie.
Cuvântul a fost și este Dumnezeu.
De aceea, tot limbajul întregii Biblii care descrie afecțiunile potrivite ale inimii omenești față de
Dumnezeu, descrie afecțiunile potrivite ale inimii omenești față de Hristos.
Toate.
Deci haideți să privim la ele.
Haideți să examinăm domeniul acestui limbaj al răspunsului potrivit al unei inimi față de un astfel de Hristos.
Este un limbaj în care bucuria e predominantă.
„Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi,
şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri,
eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” - în timp ce mor de foame.
E din Habacuc 3:17-18.
„Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria şi veselia mea.”
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”
Și este limbajul nu doar al bucuriei, ci și al unei bucurii adânci, puternice, exuberantă.
Psalmul 16 - „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse.”
„Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.”
Fiți ca și un miel care iese afară din grajd atunci când vă persecută.
Ps. 33 - „Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul!”  (În engl. - „Strigați de bucurie” - n. tr.)
Este limbajul bucuriei.
„Mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.”
Ps. 32 - „bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă!”
Ps. 21 - „Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!”
Este limbajul desfătării.
„Îi adăpi din şuvoiul desfătărilor Tale.”
„Domnul să-ţi fie desfătarea.”
Este limbajul mulțumirii.
„De aceea, simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos.”
Este limbajul dorinței, însetării, tânjirii după El.
„Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu.”
„Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul
după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.”
„Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.”
Este limbajul gustării.
„Gustați și vedeți ce bun este Domnul!”
Este limbajul dulceței.
„Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!”
Este limbajul veseliei.
„Săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel.”
„Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău.”
„Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte.”
Este limbajul plăcerii.
„şi desfătări veşnice în dreapta Ta.”
Este limbajul satisfacției.
„Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.”
„Mi se satură sufletul... când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în
timpul priveghiurilor nopţii.”
„Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.”
Este limbajul fericirii.
„Ce frumoase sunt pe munţi, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui
ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: "Dumnezeul tău împărăţeşte!"”
De aceea, deoarece Dumnezeu nu are nicio măreție pe care Hristos să n-o împărtășească, nicio măreție,
nicio frumusețe, nicio valoare pe care Hristos să n-o împărtășească, tot limbajul Bibliei cu privire la
inimile noastre în relație cu Dumnezeu descrie inimile noastre în relație cu Domnul Isus, dacă inima ne
este așa cum trebuie.
Dacă inima este așa cum trebuie față de Dumnezeu, Hristos este bucuria noastră extraordinară, este veselia noastră,
desfătarea noastră, mulțumirea noastră, dorința noastră, dulceața noastră, lauda noastră, plăcerea noastră,
satisfacția noastră și fericirea noastră.
Hristos Însuși, nu în primul rând darurile Sale.
Hristos Însuși este totul.
Dumnezeu a făcut inima omenească pentru aceasta.
A făcut inima ta și toate inimile oamenilor pentru aceasta.
Pentru a ne relaționa la Hristos în felul acesta, de aceea a creat El oamenii.
Dacă inimile noastre nu răspund lui Dumnezeu în felul acesta, lui Dumnezeu în Hristos, atunci nu răspundem
așa cum trebuie.
Nu ajungem la țintă.
Cât de serios este lucrul acesta!
Când privim acum în Noul Testament pentru confirmare și clarificare a acestui răspuns afectiv al inimii
pe care tocmai l-am văzut, în principal din Psalmi, dar și din alte locuri, când privim în Noul Testament
pentru confirmare și clarificare, văd cel puțin 5 imagini, imagini ale răspunsului corect, care-L înalță
pe Hristos, la măreția, frumusețea și valoarea lui Hristos.
Văd o imagine a unei comori, o imagine a mâncării și băuturii, o imagine a relațiilor familiale,
o imagine a excrementului și o imagine a unei dorințe de moarte.
Haideți să privim la ele una câte una.
Ideea acestor imagini, așa cum le văd eu, este să confirme faptul că felul de răspuns pe care tocmai l-am
descris este de fapt de așteptat și crucial, dacă e să-L glorificăm pe Domnul Isus așa cum merită.
Imaginea nr. 1 - comoara.
Matei 13:44 - „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte,
o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.”
Aceasta este o imagine a ceea ce înseamnă a-L îmbrățișa pe Hristos ca domn al vieții tale.
Nu este despre Rai, ci despre Regele cerului dându-Se pe Sine și conducerea Lui în viețile oamenilor.
Este în mod esențial la fel ca atunci când Domnul Isus a zis, „Oricine nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi
ucenicul Meu.”  (Luca 14:33).
„Oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.”
Deci calea către ucenicie și calea către Împărăție sunt una și aceeași.
Și care este calea?
Domnul Isus spune că este găsirea unei comori și apoi vinderea cu bucurie, sau renunțarea la tot pentru
a avea comoara.
Ani de zile am trecut cu vederea expresia „opo teis karos” („de bucuria ei, se duce de vinde tot ce are.”)
E ca și cum David Livingstone ar spune, „Niciodată n-am făcut vreun sacrificiu.”
Ba da! Ai făcut!
Ai murit pe genunchi în cortul tău cu 13 ani mai tânăr decât sunt eu, în mijlocul Africii, de unul singur.
Ai sacrificat!
La care el ar spune, „Nu, căci Îl am pe Isus.”
Înainte de a fi hedonist creștin, obișnuiam să gândesc că era alegerea, decizia de a vinde totul și a-L
urma pe El.
„M-am hotărât să-L urmez pe Isus... ”
Tabăra de vară 1967.
Iar acum nu cred că acesta e lucrul decisiv, ci cred că Hristos este onorat cum se cuvine în modul cel
mai plenar atunci când vindem totul cu bucurie.
Aceasta spune: de bucurie, și-a vândut toate cărțile...
Ia orice altceva...
A făcut lucrul acesta și bucuria, bucuria a fost cea care a scos în evidență valoarea comorii.
Nu doar decizia.
Aceasta a fost prima imagine.
2. Imaginea cu mâncarea și băutura - Ioan 6:35
„Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine
nu va înseta niciodată.”
Deci veniți la Mine și Eu vă voi satisface foamea sufletească. Credeți în Mine și vă voi satisface
setea sufletească.
Și înțeleg prin aceasta că credința adevărată, care mântuie, este o venire spirituală (nu fizică),
o venire spirituală la Domnul Isus, într-un așa fel încât setea și foamea sufletească...
„Ah, sunt acasă. Sunt acasă, pentru asta am fost făcut. Satisfăcut.”
Domnul Isus spune că e singurul care poate fi atât de nutrițios și de benefic pentru sufletul omenesc
încât suntem satisfăcuți în El - și cu cât ne bucurăm de El ca satisfacția sufletului nostru, mărim
plinătatea Sa dătătoare de viață.
Imaginea a 3-a: relații de familie.
Matei 10:37 - „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine
şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.”
Dragostea pe care o are în vedere aici nu este iubirea vrășmașului, de care s-ar putea să nu-ți placă.
Ceea ce este bine - trebuie să-ți iubești vrășmașul de care nu-ți place.
Domnul Isus a spus să ne iubim vrășmașii și să ne rugăm pentru ei.
Nu despre aceasta vorbește, ci aici e vorba despre dragoste de mamă, tată, fiu și fiică.
Este afecțiune familială de felul cel mai dulce, adânc, intens și prețios,
felul de afecțiune care te face să plângi în hohote atunci când el sau ea mor.
Dacă Îl iubești pe Domnul Isus cu o dragoste mai mică, cu mai puțină afecțiune decât pe ei,
El spune „nu ești vrednic de Mine.”
Aceasta spune.
Dacă nu ai o afecțiune familială pentru Mine mai mare decât pentru familia pe care o ai, nu ești vrednic de Mine.
Ce înseamnă a fi vrednic de El?
În mod sigur nu înseamnă a-L merita pe Domnul Isus.
Ca și cum a fi vrednic de El înseamnă a spune, „în sfârșit Îl merit pe Isus și tot ce are pentru Mine.”
Niciodată nu o să-L meriți, nici pentru toată veșnicia.
A fi vrednic de El e ca în Coloseni 1:10 - „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul.”
Este o umblare care e potrivită, adecvată, care arată cât de prețios este Domnul pentru tine.
Deci Domnul Isus spune, „Dacă ai o legătură emoțională cu rudele cele mai prețioase din familie
care e mai mare decât legătura emoțională cu Mine, inima ta nu reflectă valoarea Mea adevărată.
Nu ești vrednic de Mine. Ești necorespunzător pentru a fi urmașul Meu.”
E destul de extravagant, de radical, dar El a vorbit așa tot timpul.
„Nimeni n-a vorbit vreodată ca acest Om.”
Imaginea a 4-a: o imagine a excrementului.
Filipeni 3:8 - „Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare
al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi,
ca să câştig pe Hristos.”
Este singurul loc din Biblie, singurul loc în care apostolul Pavel folosește limbaj scatologic.
Și ideea nu e de a arăta lipsa de valoare intrinsecă a lucrurilor, ci diferența infinită de valoare
dintre Hristos și orice altceva în afara Lui.
Diferența în cât e de prețios e atât de mare încât poți descrie orice altceva, în comparație,
ca o balegă (gunoi).
Când Pavel spune în următorul capitol, Filipeni 4, „m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu
sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.”
Prin aceasta a vrut să spună, „Atunci când sunt în nevoie, nu-mi pierd mulțumirea prin a pofti ceea ce nu am,
iar atunci când am de toate și sunt în belșug,” (ceea ce avea în această scrisoare - Epafrodit îi adusese
mult mai mult decât avea nevoie) a vrut să spună, „nu sunt ademenit la a mă depărta de Hristos
de atracția acestui belşug.”
Îți poți pierde mulțumirea în ambele feluri.
Prețiozitatea lui Hristos este vădită prin cât suntem de mulțumiți în El, cu sau fără orice altceva.
Imaginea a 5-a: dorința de a muri.
Filipeni 1:21-23 - „Căci pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.
Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.
Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.”
Deci „dorința mea este de a muri, de a pleca și să fiu împreună cu Hristos.”
De ce? „Căci ar fi cu mult mai bine.”
3 cuvinte emfatice în greacă adunate într-un mod foarte stângaci din punct de vedere gramatic.
„Creson” - mai bine
„Molon creson” - și mai bine
„Polo molon creson” - cu mult mai bine.
Aceasta pentru a exprima ideea, „vreau să mor. Dar n-o voi face, pentru că vă iubesc și trebuie ținut cont
aici de mai multe lucruri decât de plăcerile mele personale. Am și alte plăceri pe care le pot avea
aici, de dragul vostru.”
Acestea sunt cele 5 imagini cu privire la felul cum inimile noastre trebuie să răspundă la măreția și
frumusețea și valoarea lui Hristos.
Aș vrea să rezum unde am fost până acum.
1. Am început cu o schiță a măreției, frumuseții și valorii lui Hristos.
Apoi am întrebat, „Cum să răspundem la o așa persoană magnifică într-un mod care să atragă atenția
la magnificența Sa? Să-L glorifice, să-L mărească pe El.”
Și am răspuns, „Hedonismul creștin există pentru a da răspuns acestei întrebări.”
Apoi am pus aceasta pe pauză și am spus, „Haideți prima dată să scoatem din Biblie ceva limbaj despre
cum să răspundem acestui Dumnezeu care este Isus Hristos.”
El trebuie să fie bucuria noastră negrăită, delectarea noastră, mulțumirea noastră, dorința noastră,
dulceața noastră, veselia noastră, plăcerea noastră, satisfacția noastră, fericirea noastră.
Și apoi numărul 5, pentru a confirma aceasta am trecut în Noul Testament și am adunat 5 imagini
pentru a arăta cum inima trebuie să-I răspundă lui Isus.
Trebuie să fie dorit ca și comoara supremă, încât vindem totul pentru a-L avea.
Trebuie să fie dorit ca și Cel ce potolește setea și satisface sufletul, astfel încât să ne întoarcem
de la toate sursele lumești de mâncare și băutură ca să fim total satisfăcuți în El.
El e atât de dorit ca membru de familie încât afecțiunea noastră pentru El depășește toate iubirile
noastre familiale.
El trebuie să fie dorit și valorat atât de suprem încât totul în comparație cu El este un gunoi.
Și El trebuie să fie atât de dorit mai presus decât tot ce poate da viața și poate lua moartea,
încât mai degrabă să dorim să fim acasă la Domnul, dacă ar fi doar bucuria noastră, fără a ne gândi
la nimeni altcineva.
Sau pentru a rezuma în alt fel:
1. Hristos suprem în măreție, frumusețe și valoare.
2. Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu, definind cu autoritate absolută felul corect în care
inima omenească să răspundă la valoarea lui Dumnezeu în Hristos.
3. Hedonismul creștin
Implicită în aceste 5 imagini este o poruncă de la Dumnezeu de a trăi o viață devotată unei astfel
de satisfacții în Hristos Însuși pe cât se poate avea în viața aceasta și cea viitoare.
Acesta e hedonismul creștin.
Sau pentru a fi un pic mai precis, hedonismul creștin este o viață devotată experimentării lui Hristos
Însuși ca și comoara noastră supremă, cu atât de multă satisfacție cât se poate în viața aceasta și cea viitoare.
Acum, pentru unii dintre noi, învățători, pastori, prezbiteri, teologi, această viață de devotament
lui Hristos ca și satisfacția noastră supremă ne implică în a da răspuns unui nesfârșit șir de întrebări
ale oamenilor. Este slujba noastră.
De aceea studiem, învățăm, predicăm, scriem articole, cărți.
Dintre toate întrebările care pot fi puse, aceste 2 sunt, cred, cele mai importante:
1. Este o astfel de viață, pe care tocmai ai numit-o „hedonism creștin” - devotată maximalizării satisfacției
personale în Dumnezeu, pe cât poți în această lume și în cea viitoare - este o astfel de viață esențială,
necesară, pentru ca inima omenească să-L glorifice pe Hristos așa cum merită?
2. Dacă da, atunci cum se poate face aceasta?
Deci închei cu următoarele:
Le voi da răspuns în ordine inversă.
Cum poate o viață devotată satisfacției în Hristos să-L glorifice pe Hristos?
Toți știți în mod intuitiv că o face. Da, știți.
Fiecare persoană din această sală știe aceasta, în afară doar dacă e bolnavă mintal.
Vorbesc serios.
Cei bolnavi mintal nu pot pricepe acest lucru și e tragic.
Toți știți că a petrece timp cu cineva pentru că trebuie, e ceva umilitor pentru acea persoană.
Și a petrece timp cu cineva pentru că vrei s-o faci, îi onorează.
Fiecare dintre voi știe lucrul acesta.
Îl simțiți. E scris pe inimile voastre.
A te întâlni cu cineva din obligație e înjositor.
A-ți da întâlnire cu bucurie e ceva ce onorează.
Toți știu lucrul acesta.
Probabil niciodată, vreau să spun că majoritatea oamenilor nu și-au articulat niciodată lucrul aceasta,
ci doar îl trăiesc și-l știu - în afară dacă sunt bolnavi.
Dar cum funcționează?
Știm cu toți că e adevărat și că funcționează, dar cum?
Îngăduiți-mi să vă duc la un pasaj - vi-l voi citi, nu trebuie să-l căutați - un pasaj din Iov care
știu că e rostit de Elifaz (om rău, cu teologie foarte bună, dar folosită în mod complet greșit).
90% din ce spun acești oameni e corect, dar folosesc aceasta în mod greșit, pentru a răni oamenii.
Deci dacă n-ar fi folosit această propoziție împotriva lui Iov, toți am cânta-o.
Și o voi citi ca și adevărată, căci e adevărată.
Iată ce a spus: „Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.”  (Iov 22:24-26)
Acesta e înțelesul declarației Domnului Isus că unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră.
Dacă vă opriți din a vedea aurul pământesc ca și comoara voastră și începeți să vedeți pe Cel Atotputernic
ca și aurul și comoara voastră, inimile voastre vor urma acest nou fel de a vedea cu plăcere.
Ceea ce înseamnă că puteți face lucrul acesta invers - puteți trasa aceasta invers, în felul următor:
Acolo unde o persoană își găsește plăcerea supremă în Dumnezeu ca și aurul său, Dumnezeu e arătat a fi
o comoară și aurul pământesc e arătat a fi inferior.
Acesta e răspunsul.
Acesta e felul cum o viață devotată satisfacției în Hristos Îl glorifică pe Hristos.
Atunci când Îl dorești pe Hristos mai presus decât toate lucrurile, în mod implicit arăți că Hristos
e valoros, prețios, de dorit, o comoară.
Și cu cât mai mult Îl dorești pe El și cu cât mai multă suferință ești gata să înduri fără a-ți pierde
satisfacția în El, cu atât mai valoros Îl arăți a fi.
Aceasta e însemnătatea glorificării lui Hristos.
Aceasta înseamnă.
Intensitatea felului meu de prețuire comunică valoarea comorii.
Aceasta înseamnă a slăvi comoara.
Hristos e cel mai glorificat în tine atunci când ești cel mai satisfăcut în El.
De aceea, ultima frază:
Da, da, hedonismul creștin, o viață devotată la a te bucura de Hristos mai presus de orice,
este esențial pentru ca inima umană să-L glorifice pe Hristos așa cum o merită.
Haideți să ne rugăm.
Cred, Tată, că aproape toți din această sală au acest lucru ca și scopul vieții lor - de a Te glorifica,
de a Te face să arăți măreț și frumos și vrednic, așa cum ești, prin felul cum trăim, simțim, gândim,
răspundem.
Deci în măsura în care ce am văzut aici și am spus este adevărat, în credincioșie față de Scriptură,
Te rog să faci această minune în noi.
Te rog aceasta în Numele Domnului Isus. Amin.