DE CE PREDICAREA ESTE IMPOSIBILĂ
Voi vorbi despre predicare.
În mintea mea, cel puțin așa cum văd din Biblie, actul predicării și scopul predicării sunt imposibile
din punct de vedere omenesc.
Sunt posibile doar prin puterea Duhului Sfânt.
Deci acest mesaj este despre cum se poate predica în puterea care nu este a ta, ceea ce este un lucru
foarte ciudat, dacă stați să vă gândiți la aceasta.
Ceea ce fac acum, Biblia mă cheamă să fac în așa fel încât nu sunt eu, ci El, Cel ce face lucrul acesta.
Deci cum faci asta?
Ce am făcut pentru a mă pregăti?
Ce ar trebui să fac în capul sau inima mea chiar acum, astfel încât aceasta să se întâmple?
Despre aceasta voi vorbi.
Voi începe cu lucrul pe care nu-l voi face.
Întrebarea mea nu este, „Care sunt lucrurile naturale pe care tu sau eu le putem face ca și predicatori
pentru a mări cunoștința naturală și sentimentele naturale?”
Nu acesta e scopul meu. Și motivul este acesta, din 1 Corinteni 2:14 - „Dar omul firesc nu primeşte
lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege,
pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.”
Deci nu sunt interesat în a face lucruri naturale pentru a mări cunoștința naturală cu sentimente naturale.
Nu sunt interesat, căci la urma urmelor poți face lucruri uimitoare - gândiți-vă la puterea retoricii
umane, a oratoriei. Gândiți-vă la Churchill, la John Kennedy, președintele Kennedy, gândiți-vă la ce
se poate face cu gura pentru o națiune sau un popor.
Poți crește o biserică mare fără Duhul Sfânt.
Nu sunt interesat în a vă ajuta să faceți aceasta.
Nu sunt interesat să produc oratorie remarcabilă, chiar dacă poate realiza lucruri care vă pot aduce
mulți bani sau laudă, sau să arate a fi de succes.
Nu acesta e interesul meu.
Ce a vrut să spună apostolul Pavel prin „lucrurile Duhului lui Dumnezeu” când a zis că omul firesc nici nu
le poate înțelege, căci sunt o nebunie pentru el.
Și știți ce a vrut să spună, căci există o listă lungă de texte și nu le voi citi pe toate.
„Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării.”
Chiar în centrul a ce a vrut să spună este crucea - Hristos crucificat și înviat este ceva de neînțeles
și nebunie. Eu am un fiu care m-a privit în față și mi-a zis, „Asta n-are niciun sens.”
Știți care sunt lucrurile Duhului lui Dumnezeu pe care lumea nu le poate înțelege.
Deci, în mintea mea, scopul principal al predicării este a aduce oamenii (acest lucru este imposibil),
a aduce oamenii să-L vadă pe Domnul Isus așa cum este, să-L savureze pentru valoarea pe care o are într-adevăr
și să-L arate lumii în acest fel.
Acesta e scopul predicării, în mintea mea: a vedea, a savura, a arăta.
Nimeni nu-L poate vedea, nimeni nu-L poate savura, nimeni nu-L poate arăta prin puterea omenească.
Nu se poate.
Deci în acest mesaj urmăresc (e aproape un paradox a spune lucrul acesta) să vă ajut cu gura mea omenească
să faceți ce nu puteți face. Acesta e scopul, căci aceasta găsesc prin toată Biblia.
Deci ce face ca predicarea să fie unică?
E pentru că e un miracol.
Nu doar urmărește miracole, ci ea este un miracol.
Cartea mea „Expository Exultation” (Lauda expozitorie) - aceasta e definiția mea în 2 cuvinte cu privire la predicare-
deci „expozitorie” - trebuie s-o vezi din Carte- și „laudă” - să savurezi și să tresalți de ceea ce vezi în Carte.
Asta nu se poate întâmpla prin mijloace omenești, dar trebuie să se întâmple.
Trebuie să se întâmple în predicator, trebuie să se întâmple în ascultători, altfel ne pierdem timpul.
Predicarea e imposibilă.
Vreau să produc vederea, savurarea, arătarea lui Hristos așa cum este, ca valoros, așa cum este,
frumos, glorios, mare, așa cum este. Vreau ca aceasta să se întâmple în mine, vreau să se întâmple
și în ascultători. Asta este predicarea.
Nu se întâmplă fără Duhul Sfânt. Și atunci întrebarea devine, „Cum predici în puterea Duhului Sfânt?”
Atunci când Duhul Sfânt e la lucru - haideți să vă dau câteva texte pentru a vă arăta ce se întâmplă -
atunci când Duhul Sfânt lucrează cu putere (acesta e Dumnezeu cel Atotputernic, prin Duhul și Cuvânt
făcând aceste lucruri)
- El învie pe cei morți spiritual (Efes. 2:5),
- ia inima de piatră afară și o înlocuiește cu o inimă de carne (Ezec. 36:26),
- trece dincolo de ceea ce poate face carnea și sângele și revelează adevărul lui Hristos,
așa cum a făcut-o pentru Petru în Matei 16,
- luminează în inimile noastre pentru a ne da lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos (2 Cor. 4:6)
- ne deschide ochii inimii (Efes. 1).
- ne înlătură mahrama de pe față și privind slava Domnului suntem schimbați din slavă în slavă.
Aceasta vine de la Duhul, care este Domnul.
Aceasta face.
Cu alte cuvinte, fără lucrarea Duhului Sfânt care e suverană, dătătoare de viață, care înlătură orbirea,
iluminează inima și revelează slava, fără ea predicarea nu se întâmplă, nu există.
Predicarea nu este o sub-specie a retoricii la universitate.
Este unică în Univers.
Am încercat să explic de ce și cum e aceasta din punct de vedere biblic în cartea mea, dar asta este
asumpția mea acum.
Este a vedea adevărul în Cuvânt, este savurarea acestui adevăr la valoarea lui și este arătarea (sau în cazul
predicării spunerea) acestui adevăr frumos și infinit de valoros, în așa fel încât Duhul Sfânt, prin ea,
trezește același lucru în cei ce ascultă.
Vederea, savurarea și apoi o viață care  arată (cum am auzit și azi dimineață) demonilor și îngerilor
și tuturor făpturilor, înțelepciunea lui Dumnezeu.
Aceasta este o minune. N-o poți face. Îmbărbătați-vă, căci trebuie s-o faceți.
Ce înseamnă oare aceasta?
Deci pun întrebarea, „Cum poate un predicator să devină mijlocul prin care Duhul Sfânt să lucreze minuni
în oameni, minunea vederii, savurării și arătării, sau cu alte cuvinte închinare?
Nu doar în clădire, ci o viață de arătare a frumuseții lui Hristos.
Cum să predic în așa fel încât nu sunt eu, ci Hristos?
Unii dintre voi care cunoașteți Biblia veți recunoaște această expresie, „nu eu, ci Hristos,” și vă
veți gândi la un verset, iar lucrul interesant despre verset e că nu e cu privire la predicare, ci cu
privire la orice - e în Galateni 2:20.
Îmi aduc aminte cum odată eram foarte bolnav, în hospital, în timp ce eram la facultate.
Aveam mononucleoză și capelanul a venit la mine. Nimeni nu mă mai întrebase lucrul acesta -
pe când era gata să plece, m-a întrebat, „Johnny, care ți-e versetul de aur al vieții?”
Nu aveam un verset de aur al vieții, dar am zis, „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc,
dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc
în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.”
Și nu aveam nicio idee ce va însemna versetul acesta în viitor.
„Nu mai trăiesc eu” - Piper nu predică. Asta spune.
... „ci Hristos trăiește în mine” - și apoi se contrazice. E un lucru oribil să-l spunem despre Biblie,
căci e glorioasă. Haideți să-l numim paradox.
„și viața pe care o trăiesc” - stai un pic, căci tocmai ai spus că nu mai trăiești!
„și viața pe care o trăiesc, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe
Sine Însuși pentru mine.”
Acesta e răspunsul la mister și vreau să înțeleg lucrul acesta.
Despre ce vorbești oare?
O viață pe care n-o trăiești, ci Hristos o trăiește, dar tu o trăiești prin credință.
Trebuie să înțeleg aceasta.
Cei ce vă ascultă trebuie să înțeleagă aceasta.
Noii voștri convertiți care n-au nicio idee despre ceva din viața creștină, trebuie să înțeleagă lucrul acesta.
Deci acesta e ceea ce încercăm să facem, după toată această introducere.
Mai ajungi oare la ceea ce ne spui că vrei să faci?
Da, da, voi ajunge la aceasta.
„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic;
ba încă am lucrat mai mult decât toţi; totuşi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.” (1 Cor. 15:10)
La fel ca și Galateni 2:20.
Sau 1 Corinteni 3:6 - „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic,” - stai un pic. Tocmai ai zis că ai sădit!
Trebuie să înțelegem lucrul acesta, să pricepem aceste declarații paradoxale din Biblie.
Trebuie să trăim lucrurile acestea, trebuie să fie modul în care predicăm și trăim.
Sau Filipeni 2:12 -  „duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, ...
Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.”
Unul din articolele cu cel mai mare impact asupra mea, din partea profesorilor mei de seminar, când am
ajuns acolo ca și arminian convins, spunea „Cine face lucrarea, Piper? Cine face lucrarea?”
Și a fost un mesaj din Filipeni 2:12.
Duceți până la capăt mântuirea voastră, căci Dumnezeu este la lucru în voi și vă dă și voința și înfăptuirea.
Și am zis, „OK, trebuie să înțeleg lucrul acesta.”
Deci cum devine predicatorul, cum devin eu mijlocul, instrumentul prin care Duhul Sfânt să lucreze
minuni în oameni, astfel încât să știe, „Dumnezeu a făcut lucrul acesta azi. Dumnezeu mi-a deschis ochii
în această dimineață. Dumnezeu m-a făcut să-L iubesc pe Isus în această dimineață. Dumnezeu mă umple
cu pasiune de a-L mărturisi pe Isus. Omul acela de la amvon n-a făcut lucrul acesta și nu poate face
așa ceva.”
Așa vreau să predic.
Răspunsul cu privire la cum să faci asta (și restul mesajului este despre asta) - poate ați văzut lucrul acesta
undeva și vreau să-l aplic predicării.
De 40 de ani (aproximativ, căci nu-mi aduc aminte exact când am înțeles lucrul acesta) am urmărit predicarea
în puterea altcuiva, cu ajutorul unui acronim, pe care-l pronunț APTAT. A-P-T-A-T.
Am scris despre el în multe locuri.
A-P-T-A-T, APTAT.
Și voi trece prin APTAT în legătură cu predicarea, vă voi da versete biblice pentru a-l explica, dar în
principal voi stărui asupra T-ului din mijloc.
Deci A este Admit - admite că nu poți face nimic.
P este Pray (Roagă-te) - roagă-te pentru ajutorul de care ai nevoie.
T este Trust (Încrede-te) - încrede-te în promisiunea lui Dumnezeu că-ți va da ce ai nevoie în momentul
de criză, fie predicare, fie orice altceva.
A este Act (Acționează) - acționează în acea credință
Și T - când ai terminat Thank Him (multumește-I).
Nu știu niciun alt fel mai bun, sau alt fel de a face lucrul acesta, deci voi trece cu voi prin acesta
și-l voi face cât mai practic pentru predicare.
Iar restul dintre voi, care nu sunteți predicatori, veți găsi că e ușor să transpuneți ce spun predicatorilor
la provocările voastre zilnice.
Nu trebuie să spuneți, „O, vorbește predicatorilor, nu e pentru noi.”
O, este pentru voi, căci predicarea este doar un lucru din toate lucrurile care suntem chemați să le facem
în puterea altcuiva. Toată viața trebuie să fie „am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu.”
Toată viața, nu doar predicarea.
OK, haideți să începem.
Mai sunt 2 minute până predic. Vă dau un scenariu tipic a duminicii dimineața în ultimii 33 de ani
la Biserica Baptistă Betleem, cu mine pe prima bancă (deși în primii 10 ani stăteam în față pe unul
din aceste scaune gigantice și arătam ca și un rege, iar scaunele erau făcute să arate ca niște tronuri).
Dar după ce am construit noul sanctuar, toți am stat în bănci.
Deci sunt pe prima bancă, mai sunt 2 minute până să stau la amvon și să deschid Cuvântul lui Dumnezeu
timp de 45 de minute pentru acești oameni pe care-i iubesc.
Ce faci?
Înțelegeți, nu-i așa, că vinerea și sâmbăta, mega-ore au fost petrecute în pregătirea mesajului.
Nu vorbesc despre asta acum - aceasta e altă predică pentru altă conferință.
Vom face asta altădată - cum îți pregătești predicile? Acum nu este despre aceasta, ci despre momentul
când minunea trebuie să se întâmple - sau nu se întâmplă.
Deci APTAT.
Mai sunt 2 minute, textul probabil e citit de unul din practicanții noștri sau de un prezbiter, iar eu
sunt pe prima bancă făcând lucrul acesta:
A - Admit.
Spun în șoaptă, „Admit, Tată... ”
Am făcut aceasta și acum 20 de minute.
„Admit, Tată, că sunt absolut dependent de Tine acum, acum, pășind la acest amvon. Fără providența Ta,
n-aș avea viață, suflare sau orice altceva” (Fapte 17:25)  Nu-I spun Domnului unde se află textul...
„Fără ajutorul supranatural al Duhului Tău atunci când predic, nimeni din această sală nu va fi convertit
la Hristos, nimeni nu va fi înviat din moartea spirituală, nimeni nu va avea inima de piatră scoasă afară
și o inimă de carne pusă înăuntru, nimeni nu va înțelege adevăratul înțeles al acestui text, nimeni
nu va vedea frumusețe spirituală, nimeni nu va savura valoarea Ta infinită, nimeni nu va fi transformat
în asemănare cu Tine. Admit lucrul acesta complet și de bunăvoie - nu pot face nimic din aceasta și
îmbrățișez cuvântul Domnului Isus din Ioan 15:5 - 'despărțiți de Mine nu puteți face nimic. '”
Aceasta e justificarea mea textuală pentru A.
V-am dat versiunea de aproximativ 45 de secunde - nu fac tot lucrul acesta, căci am doar 1-2 minute,
așa că aceasta se contractă în 5 secunde.
Admit și spun un element al slăbiciunii mele, al dependenței mele, Îi spun în mintea mea că nu pot
face ceea ce urmează să fac.
Mi se pare că dacă nu noi suntem cei ce facem lucrul acesta, ci Hristos, atunci mai bine să-I spunem
Domnului chiar de la început.
În engleză e expresia „off the bat” - luată din cricket. Poate nu sunteți familiarizați cu cricketul.
E o expresie din baseball (oină).
Chiar de la început - nu pot face eu lucrul acesta.
Urmează P, după A.
Voi fi destul de scurt la primele 2 apoi vom sta mai mult la T.
P - Pray. Mă rog, adică Îi cer Lui ceea ce am nevoie în momentul acela.
Vă voi da ceva rezumate aici, apoi voi reveni și voi spune cum funcționează în practică.
Deci mă rog - s-ar putea să spun, „Ajută-mă, ajută-mă.”  2 secunde.
„Ajută-mă.”
Dar de obicei simt o povară anumită sau o provocare, sau slăbiciune, sau nevoie, ceva ce s-a întâmplat
dimineață, ceva cu privire la sănătatea mea, ceva cu privire la familie, Biserică, sau ceva care mă face
să simt că am o nevoie foarte specială, particulară în această dimineață.
Și cer ajutor în privința aceasta.
De exemplu, „Tată, dă-mi Te rog miracolul uitării de sine.”
Chiar acum, spunând aceste cuvinte, mă pierd.
Vi se întâmplă?
Faptul că vă spun chiar acum că trebuie să mă uit pe mine însumi distruge chiar acest lucru.
Dar fac o pauză și sunt OK cu aceasta timp de 1 minut, ca să știți că aceasta e una din principalele nevoi
pe care le are un predicator.
Căci dacă te gândești la tine însuți în timp ce predici și speri că predica e bine primită, atunci nu
e predicare. Te deconectezi și te privești cum predici și speri că predicatorul face o treabă bună.
Iar când faci aceasta și te gândești că oamenii nu înțeleg, sau nu le place de tine - și imediat cum
ajungi așa, s-a terminat și trebuie să te rogi imediat să ieși din modul acela.
Deci rugați-vă să nu mă împotmolesc aici.
Deci cer „Ajută-mă să mă uit pe mine însumi” - un alt nume pentru aceasta este smerenie - „dă-mi claritate
a minții și de expresie, dă-mi eliberare de manuscris, nu mă lăsa să mă pierd și să mă confuzez.”
Duminica trecută am predicat în Irlanda într-un oraș pe nume Banger și chiar acolo era o criză - era o
congregație mare - eu mă uitam încoace, dar toți ochii erau îndreptați într-acolo și eu mă gândeam,
„Nu știu ce fac irlandezii când se întâmplă lucrul acesta” - și eram dezechilibrat.
M-am rugat și Domnul m-a salvat. Aproape mă oprisem.
M-am gândit că moare cineva și într-un fel aproape m-am oprit și m-am rugat.
O bătrânică poate să-și fi pierdut cunoștința și să aibă atac de cord.
Aproape că mă oprisem, dar nu m-am oprit. Nu știu de ce, dar a fost foarte derutant pentru mine
(nu mă pot gândi la alt cuvânt).
După aceea am aflat că a fost bine că nu m-am oprit. Nu fusese o criză, ci o persoană cu probleme mintale
care e acolo regulat - nu era mare problemă.
Și dacă mă opream, mulți ar fi fost jenați.
Dumnezeu m-a salvat, dar mi-a fost greu să mă reîntorc la predicare, așa că m-am rugat,
„Doamne, protejează-mă, ajută-mă să nu-mi pierd gândurile, adu în mintea mea... ” - nu știu dacă sunteți
destul de carismatici să vă rugați „Doamne dă-mi darul proorociei” - dacă m-aș ruga lucrul acesta,
ceea ce o fac, ar însemna, „Doamne, dă-mi în timp ce predic cuvinte, gânduri și pătrundere proaspătă din text
pe care cineva din primul rând sau al 4-lea, sau cu 4 scaune mai încolo, le are nevoie chiar în acest
moment, și pe care nu m-aș fi gândit să le spun dacă nu mi le-ai fi adus în minte și care să pătrundă
inima acelei persoane ca o săgeată.”
Mă rog pentru lucruri de felul acesta.
Mă rog, „Dă-mi bucurie în adevăr, fă-mă să am sentimente care corespund cu aceasta.”
O, ce contradicție teribilă când spui lucruri despre Iad și zâmbești sau spui lucruri despre Rai și
te încrunți - e greșit, nu e corespondență între tine și adevăr din punct de vedere afectiv.
Deci mă rog cu privire la aceasta.
Mă rog pentru compasiune.
Nu simt că sunt o persoană cu compasiune firească. Mă rog, „Ajută-mă să-i iubesc pe acești oameni,
să-mi pese dacă trăiesc sau mor, să-mi pese de căsniciile lor, de cum sunt ca părinți, de slujbele lor.”
Acestea sunt exemple, o mostră a felului de lucruri care mă rog.
Și știți, poate fac lucrul acesta timp de 10 sau poate 20 de secunde, când mă rog, căci trebuie să mă
urc la amvon în 10-15 secunde. Deci mă rog.
Și iată acum la ce vreau să stăm pentru restul timpului. T.
A- Admit că nu pot face nimic.
P (Pray) - mă rog pentru orice am nevoie. „Cereți și vi se va da.”  Roagă-te.
Și acum T (Trust) - Încrede-te.
E atot-important.
De ce spun că e atot-important?
De ce nu e A sau P atot-important?
Deoarece încrederea este actul prin care Dumnezeu ne-a promis că va turna Duhul Său cel Sfânt, în mod explicit.
Vă voi citi din Galateni 3:2-5 și vă voi arăta de ce este unul din cele mai importante texte din Biblie
pentru mine ca să înțeleg viața și predicarea creștină.
Căci, aduceți-vă aminte, întrebarea noastră este, „Cum devin un canal sau un instrument prin care Duhul
lui Dumnezeu face minuni?”
Acesta e scopul meu ca și predicator.
Iată ce spune în Galateni 3:2 - „Iată numai ce vreau să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit
voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?”
Și se așteaptă ca ei să răspundă că n-a fost prin fapte, ci prin auzirea credinței.
„Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?
În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar!”
Și acum vine versetul cheie, versetul 5:
„Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?”
Acest lucru este important, căci vreau să știu cum mi se dă Duhul Sfânt în așa fel încât minunile să se
întâmple în această Biserică, cum ar fi învierea morților.
Și ne spune.
Ne spune!
E prin faptele Legii? Răspuns: Nu.
Atunci prin ce e?
Prin... și trebuie să le ținem pe aceste 2 împreună, căci ținându-le împreună ne va da o soluție practică:
auzirea credinței.
Auzire plină de credință.
Auzire însoțită de credință.
Auzi ceva și crezi lucrul acela.
Ce anume?
În context, e vorba de Evanghelia îndreptățirii prin credință - depre aceasta argumentează aici.
Auzi mesajul Evangheliei și în auzirea lui credința e trezită astfel încât știi că Duhul Sfânt e aici,
ți se dă.
Dar cum se relaționează aceasta la predicare?
„Cel ce vă dă Duhul”...
„Cel ce vă dă Duhul” - în timp ce predicați - „şi face minuni printre voi,” - în timp ce predicați - „le face
oare prin faptele Legii” - adică ascultare de porunci bazată pe sine. Nu. Ci o face prin auzirea unei
promisiuni prețioase a lui Dumnezeu, cumpărată cu sânge.
O mică paranteză aici: se petrece o mare trezire centrată în Evanghelie în ultimii 20-30 de ani.
Coaliția Evangheliei în America și în alte locuri, e centrată în Evanghelie, și auzi mulți oameni zicând,
„Predică-ți Evanghelia ție însuți în fiecare zi, crede Evanghelia, aceasta e cheia.”
Vreau să spun că e ceva glorios, dar totuși termenul „Evanghelie” poate deveni o mantră fără conținut.
Mi-am construit o mare parte a cărții „Expository Exultation” zicând că scopul predicării nu e să mergi
în text și să treci imediat la Evanghelie. Scopul predicării e să mergi în text și să treci imediat
de la Evanghelie la miile de promisiuni, care te vor ajuta să-ți trăiești viața în fiecare moment din
fiecare zi, cumpărate prin sângele lui Isus.
Și mă tem că accentul pe mersul la Evanghelie înseamnă a merge la simpla propoziție „Hristos a murit pentru
păcatele tale.”
Știi ce? Când a murit pentru păcatele tale... vă voi da 2 texte (tot lucrul acesta e în paranteze):
„El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată,
împreună cu El, toate lucrurile?”
Aceasta e slava Evangheliei!
Când Hristos a murit, a cumpărat predicarea, a cumpărat conversiuni, a cumpărat căsătorii vindecate,
a cumpărat eliberare de dependențe - și dacă în mod constant folosești mantra că specificitatea, puterea
și detaliile eficienței tuturor lucrurilor pe care le-a cumpărat, nu va atinge ținta.
Celălalt text e 2 Corinteni 1:20 - „În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele,
toate în El sunt "da"”.
În mod sigur asta înseamnă că atunci când Îl ai pe Hristos prin Evanghelie, ghici ce ai?
Toate promisiunile din Biblie pentru tine.
Bucurați-vă de Psalmi, de Împărați, de Geneza - sunt pline de promisiuni.
Și ghici ce? Chiar dacă ești dintre Neamuri, sunt pentru tine, căci ai fost cumpărat prin sângele lui Hristos.
Asta înseamnă Evanghelia pentru mine.
Dar nu vreau să fac o mantră din propoziția „crede în Evanghelie, predică-ți Evanghelia ție însuți.”
Vreau să fiu specific și vă voi da 3 obiceiuri pe care eu le am la litera T.
Argumentez acum că felul în care predicați astfel încât Duhul să fie revărsat (Galateni 3:5)
Duhul este dat și lucrează minuni printre voi, este prin a auzi o promisiune și a răspunde cu credință.
Mă voi limita la promisiune. Textul spune „auzirea credinței.”
Eu spun că în context e în principal despre Evanghelie, iar eu spun că Evanghelia a cumpărat fiecare promisiune
și de aceea poți pune în cuvânt că auzi o promisiune, o crezi și când predici, Duhul se mișcă.
Iată cele 3 obiceiuri ale mele:
1. Ne adunăm la subsol în camera de rugăciune, cu jumătate de oră înainte de serviciu.
Am făcut aceasta în fiecare Zi a Domnului de peste 30 de ani.
O întâlnire de rugăciune pentru săracul John Piper care are nevoie ca prezbiterii și alții să se roage pentru el.
Se roagă pentru mine, își pun mâinile peste mine și pledează...
Și știți care text este citat cel mai des? 1 Petru 4:11.
De fapt începe din versetul 10.
„Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.”
Și apoi vine aceasta: „Dacă slujeşte cineva” - aud textul cum se revarsă peste mine...
„Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile
să fie slăvit Dumnezeu.”
Vedeți conecția dintre Cel ce furnizează puterea  și primește slava pentru predică.
Lucrul acesta e crucial. Vrem ca Dumnezeu să primească slava.
Deci dacă vrem ca Dumnezeu să primească slava, trebuie să înțelegem ce înseamnă a sluji prin puterea
pe care o dă Dumnezeu.
Deci primul obicei e ca în ora dinainte de acele 2 minute dinainte de predică, oamenii se roagă pentru mine
cu adevărul „nu poți face lucrul acesta prin puterea ta. Trebuie să te bizui pe puterea altcuiva.
Dacă nu faci aceasta, El nu va primi slava, ci tu.”  Și asta va fi un eșec, indiferent cât de mare e
biserica aceasta. Așa-i?
Deci acesta a fost obiceiul nr. 1.
2. În acel moment am nevoie de o magazie de promisiuni memorate.
Nu e doar pentru că am 73 de ani, deși mi-ar place să mă scuz cu privire la memorie datorită vârstei.
Toată viața am avut în mintea mea sute de versete memorate, dar la un moment dat nu-mi aduc aminte de niciunul.
De ce?
Un motiv (există multe motive, unele din ele demonice, altele practice) - un motiv practic este că
atunci când cauți ceva pe hard disc, trebuie să pui o etichetă, un nume, o literă - și apar câteva opțiuni.
Trebuie să etichetezi promisiunile.
Dacă ai 100 în minte și nu sunt etichetate, ci doar se învârt acolo și calculatorul spune „care-i numele?”
Haideți să luăm 4 din ele.
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc
și eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”
Aceasta e etichetată în mintea mea - aceasta e la modul implicit în mintea mea, când sunt în neutru.
Nu te teme, nu te teme - aceasta e etichetată cu F („Fear not” în engleză).
„Dumnezeu poate să facă mult mai mult decât credem sau gândim noi.”
Sau, „Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul,
să prisosiţi în orice faptă bună” - inclusiv această predică pe care ești pe punctul de a o predica.
Aceasta e etichetată cu A („able” = poate).
Sau, „niciodată nu s-a pomenit... ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri
pentru cei ce se încred în El.” (Isaia 64:4)
El lucrează pentru cei ce se încred în El - etichetată cu W („wait” = așteaptă, se încred).
Sau, „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.”
Acestea sunt 4 texte. (Acesta a fost Filipeni 4:19)
Sunt 4 texte care sunt etichetate, gata, pregătite pentru orice moment și orice provocare, mai ales
cea a predicării. Și întrebarea este: le voi crede?
Dacă Dumnezeu îți spune, prin Isaia 41:10, (căci ești copilul Lui și poți lua Isaia 41:10 pentru tine
prin sângele lui Hristos, căci spune în 2 Corinteni 1:20 că „toate promisiunile lui Dumnezeu în El sunt „da”)
deci dacă aceasta e promisiunea pentru tine și a fost rostită pentru tine ca și copil al lui Dumnezeu
cu 30 de secunde înainte de a predica, problema este: o vei crede?
Te vei ridica gândind, „Se va întâmpla. El mă va ajuta, căci tocmai a zis că o să mă ajute.”
Deci acesta a fost al 2-lea obicei al meu: formează un grup mic de promisiuni memorate, prețioase,
aplicabile universal, de care te poți ancora, crezând „El mă va ajuta, îmi va da putere, mă va proteja,
nu va lăsa Cuvântul Său să se întoarcă fără rod.”
Poți să crezi pentru că prin această credință (auzirea cu credință) curge Duhul Sfânt.
Obiceiul nr. 3.
Mă scol dimineața devreme duminica (cred că obișnuiam să mă scol pe la 4.45), toți dorm încă, iar eu merg
în birou și am un colțișor acolo care e colțul meu de rugăciune și trec prin Cuvânt, citind Cuvântul care
este rânduit pentru ziua respectivă (citesc Biblia în fiecare an și am 4 capitole de citit pe zi)
și încep să citesc și caut în text o promisiune specifică pentru mine în dimineața aceea.
S-ar putea să n-o găsesc, s-ar putea să fiu în Levitic și acolo scrie despre culoarea perdelelor,
ceea ce nu mă va ajuta, cel puțin din punct de vedere tipologic nu știu cum s-o fac să funcționeze.
Deci dacă nu este acolo în textul prestabilit, atunci mă duc în altă parte.
Acesta e diferit de al 2-lea obicei: al 2-lea spune ca să ai oricând un stoc de versete sau promisiuni
universale, gata de aplicat, în caz că nu-ți dă o promisiune specifică în dimineața aceea.
Dar eu vreau una chiar în acea dimineață, așa că o caut, căci vreau să iau acea promisiune dată mie
prin citire și să merg la amvon cu Dumnezeu vorbindu-mi, cu un pronume personal: „Eu te voi ajuta.”
În această dimineață textul prestabilit era penultimul paragraf din Psalmul 119, iar Ps. 119:165 spune,
dacă-mi pot aminti, căci n-am memorat acest verset înainte, dar mi l-am citat pe parcursul dimineții,
„Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nici o nenorocire.” („nu se împiedică” în engleză, n. tr.)
Și am avut promisiunea, am avut-o.
Am avut ce-mi trebuia pentru următoarele 3 ore.
O am chiar acum.
Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, chiar îl iubesc.
În fața lui Dumnezeu vă spun că iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, așa că nu mă voi împiedica.
Nu sunt sigur ce înseamnă asta, dar știu cel puțin aceasta: nu mă voi împiedica să cad.
Domnul Isus S-a rugat pentru Petru înainte ca acesta să se lepede, ca să nu se împiedice.
Și nu s-a împiedicat de tot și fără cale de întoarcere, căci Domnul Isus a spus, „Când te vei întoarce
la Dumnezeu să-i întărești pe frații tăi. Tu o să cazi, dar Eu mă rog pentru tine.”
S-ar putea ca eu să fac vreo gafă și să spun ceva foarte nefolositor, dar contez pe Psalmul 119:165
ca să-mi dea pace, căci am primit un telefon aseară care m-a făcut să mă trezesc la 3.45 în această dimineață
și, apropo, știți că e lumină la 3.45 aici?
Eu n-am știut aceasta și nu m-a ajutat.
Dar acel telefon m-a făcut să mă trezesc neliniștit la 3.45 și a trebuit să-mi iau asta de pe inimă.
Nu pot predica atunci când sunt consumat cu subiectul acelui telefon.
Pentru aceasta sunt aceste versete, așa funcționează.
Deci obiceiul nr. 3 e: scotocește textul pentru promisiuni specifice.
Aș vrea să accentuez un pic aici, problema că se întâmplă ceva înainte de a predica - și veți vedea
cât e de practic.
Haideți să presupunem (iat-o pe soția mea, Noelle, stând aici) că Noelle și cu mine am avut o săptămână
dificilă, încordată, tensionată - n-am comunicat bine, am spus lucruri dureroase și eu, ca și bărbatul
familiei, simt că n-am gestionat bine această situație. Am încercat să fac să fie mai bine, dar acum
mă simt rău, un eșec ca și soț, copiii nu sunt bine, iar eu trebuie să predic Cuvântul lui Dumnezeu
într-o oră, sau 30 de secunde. Ce faci?
N-ai opțiunea de a spune, cu 30 de minute înainte de predică, „O, asociatule, preia tu.”
Nu este o opțiune, ci trebuie să mergi tu și te simți foarte nevrednic, distras emoțional, deprimat
și descurajat.
Domnul te va lua (spun aceasta din experiență) și te va duce la un text, de exemplu acesta la care m-a dus
des pe mine: Ps. 25:8 - „Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.”
Poate exista ceva mai dulce pentru un predicator să audă cu 30 de secunde înainte de predică, atunci când
se poate gândi doar la cât este de păcătos ca și soț?
Cum poți merge înainte?
Ai spus că-ți pare rău, ai făcut ceea ce Biblia ți-a spus să faci, dar din punct de vedere emoțional
e ca o piatră - și acest text spune, „Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.”
El îi conduce prin predică... și te încurajezi și crezi lucrul acesta, crezi promisiunea, și atunci când
crezi ceea ce ai auzit, Duhul se mișcă.
Lucrul acesta e adevărat în multe feluri și poți să le listezi.
Dacă ești îngrijorat, te încrezi în promisiunea, „Aruncați asupra lui toate îngrijorările voastre căci
El însuși îngrijește de voi.”
Sau am o listă lungă aici, însă nu voi trece prin toate, căci vreau să las timp de întrebări în câteva
minute, dar Dumnezeu vă va da ce aveți nevoie atunci când priviți la El pentru ajutor prin promisiuni
specifice din Cuvânt.
Deci stau acolo pe prima bancă (haideți să încheiem) - stau acolo, admit că nu pot nimic, „Mi-ai spus că
nu pot face nimic fără Tine,” mă rog pentru ajutor, dragoste, compasiune, putere pentru convertirea sufletelor,
mă rog pentru tot ce simt că am nevoie și nu am, iar acum m-am agățat de o promisiune (poate Isaia 41:10 -
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine”) și citirea textului s-a terminat, iar eu mă ridic și în timp ce merg
cei câțiva pași până la amvon, mi le spun mie însumi („Te voi ajuta.”)
Am spus că Spurgeon zicea, „Îmi place când Dumnezeu spune 'Eu voi (face)... '”
Există mulți pastori care nu știu APTAT, dar știu esența vieții creștine, nu-i așa, dar fac greșeala de a
nu fi mai specifici cu Dumnezeu.
Totul atârnă ca o generalitate - Dumnezeu e bun, milos, îndurător, mă ajută... - și ai un sentiment
amorf de credință.
O, există mai mult de atâta!
Cu cât e mai bine să-L auzi pe Dumnezeu spunând „Eu te voi ajuta în 30 de secunde, Eu te voi întări,
Eu te voi sprijini cu dreapta Mea biruitoare.”
Sau spunând, „Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va împlini scopurile Mele.”
Te gândești și te agăți de instanțele când Dumnezeu zice, „Eu voi... ” și crezi lucrul acesta și atunci
curge Duhul. Iar apoi acționezi - A-P-T-A... A este acțiunea.
Acționezi prin acea credință și atunci când acționezi nu mai ești timid, ci te focalizezi pe textul
pe care Dumnezeu ți l-a dat, îl deschizi, îl iubești, îl vestești, iar atunci când ai terminat
și te rogi și te cobori de la amvon, e mai bine să încerci să nu te gândești dacă s-a întâmplat ceva
uitându-te la fețele oamenilor. Acest lucru e foarte înșelător.
Câteodată oamenii s-ar putea să arate ca și cum ar fi fost convertiți, dar să nu fie adevărat.
Alții vor arăta ca și cum ar fi dezamăgiți, dar le-a plăcut fiecare cuvânt pe care l-ai spus.
Ai grijă să nu judeci rapid lucrarea lui Dumnezeu.
Dar când cobori înapoi în bancă, în timp ce se cântă ultima cântare, spui, „Mulțumesc, mulțumesc pentru
acest privilegiu incredibil, mulțumesc că m-ai susținut și mi-ai dat suflare, inimă, minte, lumină pentru
text, mulțumesc și acum Te rog să sufli Tu în acest text.
Iar în timp ce merg înapoi acasă, trecând podul de la 7th Avenue (casa mea e la 7 minute distanță pe jos
de biserică), acel pod e un pod revelator în drum spre biserică și e un pod de mulțumire în drum spre casă,
și-I mulțumesc lui Dumnezeu.
Aș vrea să închei rezumând în felul următor:
Convingerea mea este că predicarea e un miracol supranatural devenind un mijloc pentru miracole.
Și miracolul e ca predicatorul să vadă ce e aici și să savureze ce e aici (se numește bucurie expozitivă)
și apoi să spună sau să arate ce este aici.
Și celălalt miracol e ca oamenii să vadă cu ochii inimii adevărul lui Hristos, să savureze valoarea Lui
cu inima și apoi trăind o viață care arată frumusețea și mărimea și valoarea lui Hristos - și toată aceasta
e lucrarea Duhului Sfânt, iar noi o urmărim admițând că nu putem face nimic fără El, rugându-ne pentru
ajutorul Lui în tot ce avem nevoie, încrezându-ne în promisiuni specifice cumpărate prin sânge, căci El
împlinește ceea ce e auzit prin credință, iar apoi acționând prin această credință și mulțumindu-I atunci
când am terminat.
A fost o umblare foarte, foarte prețioasă.
Tată, Te rog acum pentru fiecare dintre noi, dar în special pentru predicatori, ca să descoperim minunea
predicării în puterea pe care Tu o dai, astfel ca în toate Tu să primești slava.
Te rog aceasta în Numele Domnului Isus. Amin.